19,850 matches
-
spectacol cu ținută, o decernare cu steif, după modele celebre de afară, mult urmărite și discutate. Nu este deloc puțin lucru. Din 1992 încoace, zeci de artiști remarcabili, debutanți, mari nume care înseamnă enorm pentru istoria teatrului românesc au primit distincția Uniter, emoționantul trofeu creat de Ion Bițan. Din 1992, mari personalități au fost poftite să înmîneze premiile: Vanessa Redgrave, Gerard Depardieu, Fanny Ardant, Richard Eyre, Ioan Hollender, Ileana Cotrubaș, Angela Gheorghiu. Din 1992 încoace, s-au făcut și erori, și
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
gust teribil de amar. Reacția juriului la decizia exemplară a lui Vlad Ivanov de a se recuza de pe lista nominalizărilor - tocmai fiindcă este conștient de performanța sa și de valoarea acestor premii, respectîndu-și, cu alte cuvinte, profesiunea și prestigiul acestor distincții - mi s-a părut halucinantă. De la faptul că au dat un comunicat ca răspuns la decizia actorului, așa ceva nu am mai auzit, în fond, fiecare artist este liber și responsabil, asumîndu-și gesturile sau comentariile, pînă la tonul pe care l-
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
afirme, îmbrîncit din spate de mîna nevăzută a otrăvitului prieten, lucrul enorm că "întreaga peratologie (știința limitei) a lui Liiceanu este preluată din Frică și cutremur a lui Kierkegaard". Poți oare să te lupți, făcînd uz de evidențe, nuanțe și distincții, cu un om al cărui diletantism cultural, dublat de zăcămintele amintite de ură, i-au blocat facultatea discernămîntului? Mai poate oare un asemenea om să perceapă argumente elementare? Degeaba ai să-i spui, de pildă, că, dacă i-ar trece
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
Să dau cîteva exemple de terminologie heideggeriană al căror conținut poate fi povestit la propriu, fără nici un subterfugiu prin care un exeget, sub cuvînt că-l comentează pe Heidegger, nu face decît să-l îngreuneze și mai mult. Una din distincțiile fundamentale ale lui Heidegger este cea dintre "ființă" și "ființare". Cele două cuvinte nu ne spun la prima vedere nimic, iar dacă le-aș folosi cu aerul că ele au un subînțeles intuitiv grație căruia toți am înțelege unde bate
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
două cuvinte nu ne spun la prima vedere nimic, iar dacă le-aș folosi cu aerul că ele au un subînțeles intuitiv grație căruia toți am înțelege unde bate semnificația lor înseamnă a-l păcăli pe cititor. Ca să înțeleg totuși distincția, nu trebuie să uit că, atunci cînd am de-a face cu o terminologie a cărei înțelegere îmi scapă, testul după care îmi pot da seama dacă ea are acoperire sau nu în realitate este cel al "probei prin lepădare
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
a face cu o terminologie a cărei înțelegere îmi scapă, testul după care îmi pot da seama dacă ea are acoperire sau nu în realitate este cel al "probei prin lepădare". În ce constă această probă? În faptul că o distincție este valabilă numai dacă înțelesul ei se păstrează chiar și după ce i-am abandonat litera. Altfel spus, putem înțelege mult mai bine ce este "ființa" și "ființarea" dacă renunțăm la acești termeni. E ca și cum le-aș șterge litera păstrîndu-le spiritul
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
la care recurge sprijinindu-se pe o semnificație inițială a particulelor folosite. În germană și da-ul și sein-ul din cuvîntul Dasein au sens de sine stătător, iar modul în care Heidegger definește Dasein-ul e perfect plauzibil. O altă distincție fundamentală în jargonul heideggerian e cea dintre "deschidere" și "descoperire". La Heidegger, deschiderea corespunde obligatoriu ființei, iar descoperirea se cuvine neapărat ființării. Ființa se deschide în vreme ce ființarea se descoperă. Dar prin asta nu am spus deocamdată nimic. Să ne închipuim
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
liberi, dar cam cretini". Ultimul termen e, evident, o enormă exagerare. Dar e greu de demonstrat că noile generații sunt vaccinate în fața manipulărilor ordinare exercitate prin televiziuni și presa scrisă. A da vina doar pe învățământ înseamnă a opera o distincție artificială. După această logică, cei educați până în 1989 ar fi inteligenți, avizați, posesori ai unui bun gust impecabil, pe când cei intrați în școală după 1990 ar fi fost supuși unui program sistematic de - cum zicea amicul meu - "cretinizare". Realitatea arată
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
obscurității, cu gândul ascuns de a ajunge la profunzime. Disperarea, anarhia și entuziasmul umblă pe toate drumurile cu titlul de Ťdocumentť. (...) Claritatea, simplicitatea, măsura sunt valori pe care nu le mai ia nimeni în seamă". Imperativul autenticității menite să facă distincția necesară între adevăr și impostură și care, așa cum observa și I. P. Culianu în Mircea Eliade, a îmbrăcat la Nae Ionescu forma vitalismului mistic, iar la Eliade haina voluntarismului existențial sau a prelungirii conștiinței magice, semănând în epocă o serie de
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
gândirii clare, prin care Zarifopol depășea rolul unui vameș sever, intrând totdeauna în zonele superioare ale înțelegerii de artă. (...) Nimeni nu a pus mai multă subtilitate, mai variate posibilități de a lumina o idee, mai iscoditoare întrebări și mai limpezi distincții în această nobilă dialectică a criticii, pe care el o definea frumos: Ťjocul de a ne controla, noi între noi, arabescurile reflecțiilor și impresiile terminaleť". O pledoarie, mai mult sau mai puțin explicită, pentru responsabilitatea scrisului, pentru "acoperirea intelectuală", pentru
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
unul al doritelor continuități, al unor energii pornite cu decenii în urmă. A făcut-o cu un elan rostuit al dăruirilor adresate publicului, adresate muzicii. Eleganța ținutei o regăsești în muzica sa, în improvizația pe care o stăpânește cu suverană distincție. A fost un concert al unei aniversări pe care ne-am dori-o cu toții. În urmă cu patru decenii, în mijlocul anilor '60, Körössy iniția o muncă de pionierat în ce privește informarea tinerilor muzicieni, a tinerilor intelectuali, în ce privește inițierea noastră în marea
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
muzicianul Dan Mizrahy într-o nostalgică evocare a marilor evenimente din trecutul vieții noastre muzicale. într-un moment special al serii, compozitorul Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii și Cultelor, i-a înmânat lui Jancy Ordinul "Meritul Cultural în Grad de Comandor" distincție conferită de președintele țării, moment după care întreaga asistentă i-a urat proaspătului octogenar "Happy Birthday to You". Pe drept cuvânt, în mod sugestiv, Iorgulescu l-a numit pe Körössy, "Patriarhul jazz-ului românesc". Nu a greșit. Ne aducem aminte
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
poți rezista și care te pune pe o anumită direcție. O direcție bună. Relația maestru-discipol a fost foarte frumos discutată de domnii Pleșu și Liiceanu, de curând. Dovadă că poți să te alegi și de la televizor cu câte ceva. Dânșii făceau distincție între legătura profesor-elev și cea de maestru-discipol. În cea din urmă transferul de cunoaștere se face printr-un mecanism mai subtil și extrem de eficient: prin legătura afectivă. La urma urmei este și aceasta o formă de iubire, nu-i așa
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
de organizare a reușit să-l aducă la București pe Wolfgang Iser, cunoscutul teoretician al receptării, pentru participarea la conferința desfășurată sub titlul "Legitimitate și legitimare în cultură și societate/ Legitimating Cultures, Cultures of Legitimacy" și pentru a-i acorda distincția de "doctor honoris causa" al Universitații din București. Edițiile care precedaseră această foarte substanțială conferință nu fuseseră cu nimic mai prejos: tema din 2004 fusese " Cum s-a făcut teorie literară în România. Moștenirea unei discipline recente" (comunicări ulterior strânse
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
politiciani fără scrupule, în momentul acela cauza națională va fi pierdută." "Manifestul" este iscălit de 88 de studenți, printre care și C. Stere 15. Cîteva dintre idei fuseseră formulate de el în publicistica sa de pînă atunci (în special cu privire la distincția dintre "mișcarea națională" "în sine" (corectă, benefică) și cea în forma curentă (falsă, incorectă, malefică). Ele erau împărtășite și de mulți colegi, însă "manifestul" e opera sa și acest lucru, o spunem anticipînd puțin, el nu-l va nega. (Să
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
despre corpul uman privilegiază frumusețea, și, în mod special, pe cea feminină, am să încerc să nu cad în capcana exclusivității. Corpul nostru cel de toate zilele cere aceleași îngrijiri, este supus bătrâneții și morții, este amenințat de boală, fără ca distincția masculin / feminin să mai conteze. Anatomia, ritmurile, morfologia, necesitățile pot fi diferite, dar corpul, ca argument al ființei, rămâne același. Corpul uman străbate istoria secolului XX de la un capăt la altul. Mai mult decât oricând preocuparea pentru corp / corpuri este
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
dintre aceste valori fundamentale în: orgoliu, instigare, influență nefastă, subminare a puterii, înșelăciune, cruzime, fiind un agent de același fel cu bărbatul, deci nu radical diferit. Când, în ce moment istoric, devine feminitatea o valoare în sine? Atunci trebuie făcută distincție între femeie ca personaj (walkirie, amazoană, ondină, prințesă, vrăjitoare) și feminitate ca principiu antropologic distinct, valorizat ca opus masculinității și complement absolut necesar. Astfel că cercetarea trebuie extinsă de la poezia epică la poezia lirică. De pildă, Marian Papahagi s-a
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
Balaș, făcându-l pe autor specialist erudit și comparatist în reprezentarea occidentală a feminității în Evul Mediu, în care eposul germanic e, desigur, parte integrantă semnificativă. De la Marian Papahagi (și bibliografia pe care o folosește) preiau sugestia unei utilități a distincției între amorul sacru și amorul profan - valabilă și pentru orizontul de aplicație al lui Orlando Balaș. Cu o disciplină germană a studiului, Orlando Balaș își circumscrie cu exactitate domeniul de cercetare (feminitatea în eposul germanic medieval), i se subordonează cu
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
lume" (deci întreaga articulație heideggeriană pe tema Hölderlin), împreună făptuirea celor două vă definește din capul locului. Putem spune că este, aici, o formă de angajare..., cu toate precauțiile de rigoare legate de acest termen? MD: Eu pornesc de la o distincție foarte simplă între poezie și poem. Poezia constă în poem(e). Dar nu numai în poem(e). Aceasta înseamnă că există o experiență, pe care o numesc atașament, și căreia i-am putea foarte bine spune locuire (Wohnung) și, în
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
de felul acesta, există totuși și editori abuzivi, care compromit ideea de editare. Singurii care nu vor fi niciodată blamabili sunt autorii de ediții critice. Situația lor ar trebui să ne sensibilizeze în modul cel mai puternic." O foarte bună distincție între opreliștile juridice și acelea morale a făcut, într-o paranteză a discuției, Ioana Pârvulescu. Cele mai grave și cele mai importante sunt, evident, primele "În lege se admite dreptul la citare, dar nu și cel de antologare. Pe de
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
Zgureanu-Gurăgață, clivajului identitar i se adaugă în Republica Moldova clivajul ideologic: "Clivajul identitar care împarte populația în membrii ai "națiunii titulare", pe de o parte, și în minorități etnice ale teritoriului, pe de altă parte, se suprapune clivajului ideologic care face distincția dintre cei care sunt fideli vechiului regim, inclusiv elitele și activiștii acestuia, și cei care se identifică ca opozanți ai acestui regim, sau victimele acestuia" (p. 63). De altfel, evoluția sinuoasă, adesea inexplicabilă a Moldovei în tranziție poate fi pusă
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
și subînțeleasă, punînd între ei și lume distanța simbolică a cărților scrise în singurătate. Iată cum îl descrie Zeletin pe Tutoveanu: "Moartea maestrului a fost tristă, ca toate muririle. Ajunsese o umbră, o rămășiță de om, atît cît îi trebuie distincției ca să aibă prin ce să se exprime. Singure, înălțimea, fruntea generoasă și ținuta dreaptă îi rămăseseră aceleași, prefigurînd însă "mîna din țărînă", dar eu nu-mi dădeam seama de aceasta, confundînd realitatea cu speranța... Îl vizitase peste vară poetul suprarealist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
și atât de brut din viața cu un om apropiat pentru ca apoi, odată publicată cartea, să interzici orice lectură în cheie biografică, pe considerentul că ai făcut literatură. Vrând-nevrând, discuția își deplasează accentul din sfera literarului în cea existențială; și distincțiile școlărești invocate de Cezar Paul-Bădescu (autor - narator - personaj) sunt ignorate tacit. Nu toți cititorii cunosc însă dedesubturile, albiturile din care a ieșit acest roman. Mă număr printre fericiții ignoranți care nu știu cum e de fapt Luminița; și, neștiind, pot evalua cartea
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
public se sufocă de compasiune față de ororile prin care i-au trecut victimele, asta dacă nu are un mirabil puseu de sinceritate și procedează precum Elie Wiesel în fața Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet: îi întoarce spatele. Și astfel, îndărătul unor distincții extrem de fine și a unor cercetări statistice impresionante, urile fierb și resentimentele clocesc. Ideologia a devenit astăzi mijlocul cel mai rasat de a plăti o poliță rămasă neacoperită de pofta generațiilor anterioare de a se răzbuna. Aproape că îți vine
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
în folosul altora etc., etc.; în aceeași măsură el poate fi concentrat asupra unor convingeri și păreri inebranlabile, unor concepții de viață și sentimente înduioșătoare față de rude și prieteni, ca să nu mai vorbim despre efluviile de aduceri aminte consacrate onorurilor, distincțiilor, relațiilor cu prieteni suspuși și elogiilor de tot felul cu care i-a fost binecuvîntată celui în cauză activitatea de o viață. Veți spune, poate, că aceasta miroase a egolatrie, ceea ce nu este inexact, știut fiind că cele două trăsături
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]