2,212 matches
-
ruda săracă atât în învățământ, cât și în editare. Drept urmare, conceptele esențiale care-l definesc nu sunt abordate cu seninătate: cum să interpretezi cuvântul materie? Cum să gândești atomul? În ce termeni se poate vorbi despre zei, despre Dumnezeu, despre divin? Ce trebuie înțeles prin cuvântul plăcere? Dar prin bucurie? La fel și cu dorința. Care este definiția noțiunii de bine suveran? Trupul antic și grecesc este oare asemănător trupului postmodern și postcreștin? Tot așa cum învingătorii nu pot spune cu seninătate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
între eventuale divinități dotate cu puteri extraordinare și niște bieți oameni trudind pe ogoarele lor, ocupați cu tarabele lor sau lucrând pe șantierul unui stadion în construcție. Zeii se retrag încetișor și lasă locul oamenilor: materialismul lui Leucip pregătește expulzarea divinului și face posibilă încoronarea omului. Fizica atomilor și materialismul particulelor duc la o etică hedonistă, în cazul de față, la o morală a bucuriei. Desigur, fragmentele sunt rare, contextul producției de carte inexistent, termenii grecești greu de redat în alte
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pitagorism, Democrit afirmă integritatea singurului bun de care dispunem: nu există suflet separat de trup, nu are sens discreditarea cărnii și valorizarea spiritului, nu există imaterial prizonier în material, închis, ferecat, incrustat în carne, nici principiu care ne leagă de divin, de ceresc, opus altuia care ne leagă de trivialitatea terestră, nici o parte nemuritoare legată de divin opusă unei părți muritoare, sensibile, ci doar o entitate constituită din atomi și demnă ca atare. Departe de dualismele reducționiste, Democrit utilizează totuși expresiile
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
are sens discreditarea cărnii și valorizarea spiritului, nu există imaterial prizonier în material, închis, ferecat, incrustat în carne, nici principiu care ne leagă de divin, de ceresc, opus altuia care ne leagă de trivialitatea terestră, nici o parte nemuritoare legată de divin opusă unei părți muritoare, sensibile, ci doar o entitate constituită din atomi și demnă ca atare. Departe de dualismele reducționiste, Democrit utilizează totuși expresiile „suflet” și „trup”: sufletul și trupul țin de artificii ale limbajului care permit pur și simplu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prea puține despre teoria aristipiană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nicio dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF, Paris, 1977. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția de buzunar GF: Clouard; ediția Tel-Gallimard: Ernout. În standurile anticarilor am găsit și un comentariu semnat Constant Martha, Le poème
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
rușine, se ascunde În Întunericul Ignoranței, pradă unor mișcări haotice 65. În acest moment, Ialdabaot-Authades (Trufașul) află de existența mamei sale, continuînd să ignore Însă ceea ce există dincolo de ea. Sophia izbucnește În plîns la vederea nelegiuitei lucrări a fiului ei. Divinul ei consort (Syzygos) o aude, și la intervenția celorlalți eoni și cu Îngăduința Spiritului Nepătruns (aoraton) se coboară pentru a Îndrepta lucrurile. În timpul acestei operații Sophia nu este reprimită În Pleromă, ci rămîne În așteptare În cerul al nouălea. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
patru elemente materiale, Însă o derivă din Sophia, nu din Demiurg. Am arătat anterior că intenția acestei interpretări a fost de a evita dualismul, explicînd originea tuturor principiilor inexplicabile din primul capitol al Genezei drept rezultate ale aceleiași breșe În divin care a cauzat și existența Demiurgului, al cărui partener feminin e Ignoranța. Gnosticii au considerat acest pasaj din Cartea Genezei drept o expresie a dualismului și au acționat Împotriva lui, stabilind că Materia nu este un principiu. Singuri ofiții, după
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
simtă în același timp atras de ceva sau de cineva, simțind într-o oarecare măsură riscul la care este expus. Visul pune accentul pe neîncrederea resimțită cu privire la seducția exercitată de o persoană, un obiect sau o idee. Dumnezeu Aluzia la divin, sub forma unor personaje religioase, îngeri, reprezentări de zeități, dă o semnificație spirituală visului. Indiferent dacă este sau nu credincios, subiectul aspiră să se înalțe, să se purifice, să devină mai bun. Pentru un credincios, visul are o semnificație și
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
vîrf (2); ajutor; animal; aparte; ascundere; ascunsă; ascunzătoare; ceva ascuțit; avere; brad; bucățică; o bucățică; bun; cafenea; canin; după casă; al casei; cerc; Colț Alb; colț de rai; colțar; colțunaș; copii; corner; cot; cotlon; cumpănă; curbă; dantură; decizie; dificultate; de divin; dreaptă; dreptate; dualitate; etapă; de fier; final; fir; firav; foc; fotbal; fotoliu; ger; gri; gros; haină; de iarbă; ideal; indignare; inert; inexistent; inocent; intimitate; încăpere; încheietură; îndoială; îndoit; înghesuială; între; jertfă; jumătate; la; lac; limită; limitare; linie; liniște; un loc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); răsfățat (2); rău (2); responsabilitate (2); rîde (2); sfînt (2); simpatic (2); urmaș (2); zîmbitor (2); adolescent; adolescență; afurisit; amintiri; amuzant; apus; așteptări; atent; avere; binevoitor; Bogdan; borac; botez; candid; cheltuială; chinez; copii; credință; curajos; da; deget; desene; dificil; divin; drăgăstos; dulceață; emoție; eu; fată; fățarnic; fetiță; fiica; ființă umană; flăcău; frate; fratele meu; frați; frumusețe; grăsulean; grup; haină; hăinuțe; impertinență; iubit; izvor; împlinire; începător; îndrăzneț; înger; îngrămădit; îngrijire; jucăuș; leagăn; liniștit; lipsă de griji; mama și eu; mare; Maria
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
obiect (2); plus (2); pocăință (2); răscruce (2); răstignire (2); sacrificiu (2); sacru (2); sfințenie (2); sinistru (2); tristețe (2); -; accesoriu; ajutor; albă; apăsătoare; atenție; de aur; blestem; Boboteaza; bun; bunica; candelă; cărți; chestie; colivă; corp; coșciug; cozonac; crucificare; cruțare; divin; Doamne ajută; doliu; Domnul; dragoste; dreapta; drumuri; dureros; de dus; Egipt; fals; final; fiori; furt; ger; Ghețimani; gît; iertare; igienă; inchiziție; instrument; intersecție; iubire; înaltă; înalță; închin; închina; înger; îngrijire; înșelătorie; întoarsă; întuneric; jertfire; joc; lanț; latină; lucru sfînt; marmură
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); vis(2); acasă; adevărată; aer; afară; afecțiune; albastră; apă; aprinde; ardere; aspirație; bani; becuri; binecuvîntare; bra; bună; bunăstare; bunătate; cald; călăuză; călca; clar; clară; club; creație; 7 culori combinate; cuptor; curățenie; curent electric; curiozitate; deschidere; devreme; dezvăluire; din lumină; divin; divină; divinitate; dorință; electricitate; evrica; factură; far auto; far; fascicul; fereastră; fericit; floare; frumusețe; ghid; Iisus; iluminare; inepuizabilă; inspirație; Iisus Hristos; în casă; început; înger; întreruptor; lac; lanternă; libertate; limpede; lină; luceafăr; luci, soare; lume; luminoasă; lună; lungă; lux; matur
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
datată acum 6000 de ani, în paralel cu apariția filosofiei taoiste. Trei împărați au jucat un rol preponderent în istoria ei: • Fu Xi: împărat filosof și matematician, autorul lucrării Yi King și a legilor numerologice ale organizării Universului; • Shen Nong („Divinul Agricultor”): împărat pasionat de agricultură, este autorul primei farmacopei vegetale; • Huang Di („Împăratul galben”): cel mai cunoscut împărat medic care a scris cel mai vechi tratat de acupunctură, studiat încă în zilele noastre, Huang Di Nei King Sou Wen („Clasicul
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
ar fi blestemul în forma completă. Așadar, atunci când un client îi cere unui chelner într-un western „încă un pahar blestemat”, el se poziționează în afara moralei, ca o persoană mânioasă sau demoralizată care nu ezită să agite pumnul în direcția Divinului atunci când comandă ceva de băut. Înjurăturile și blestemele sunt sinonime cu bravada. Când încălcarea unui tabu în utilizarea numelui divinității nu este suficient pentru exprimarea mâniei sau supărării, un alt tabu cultural poate fi scos la înaintare. Cele mai multe culturi care
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
și i-am dus-o să o gătească; atunci m-a învățat că pentru un cotlet haiducesc ai nevoie doar de carne, condimente și răbdare; pe de altă parte, după trei săptămâni tot el mi-a arătat cât e de divin cotletul respectiv dacă îl savurezi alături de un haiduc. Mai ales când acesta are abilitatea unui luptător și atacă neobosit sub centură... Nu putem trata în mod exhaustiv subiectul capcanelor, însă voi menționa câteva exemple reprezentative, urmând ca fiecare să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
rit. Diversitatea termenilor specifici casei din Bucovina-temelie, stâlp, schelet, cunună, capriori, coamă, ursoaică 52 creează un complex semantic universal care dă naștere, la rândul său, unei lumi, printr-o simbolistică a obiectualului: moneda (banul), așezată la temelia casei reprezintă pecetea divinului 53 asupra creației umane, cocoșul, simbol solar 54, prin jertfa sa, eternizează năzuința omului, bradul, așezat ca struț, o dată ce casa este ridicată, vestește bucuria împlinirii. Intrarea în casă nouă se face după fazele lunii, luna veche statornicește construcția, caracterizată de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se împotriveau căsătoriei cu un anumit flăcău. De sărbători se ungeau cu usturoi ușile, clanțele, ramele ferestrelor și "ghizdurile" hornului pentru a le proteja de "duhurile pământului dezlănțuite în lume" 80 3. Meta-imaginea De la reprezentarea omenescului, ca structură antinomică ( divin-non/divin), casa capătă valențele unui instrument de cunoaștere a identității proprii; ca alteritate gnoseologică, casa reconstruiește umanul din perspectiva integrării în universal 81: "Dracul a făcut casa, dar fără ferești; cara cu sacul lumina în casă. Trece Dumnezeu pe acolo și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
hierofanică, punând în ordine timpul, dar și ca ființă cosmică negativă care distruge echilibrul existențial, provocând boala numită "de soare sec". În descântecele de "soare sec", se utilizează apa, ca forță regeneratoare, și piatra, ca simbol al libertății și al divinului care reclădește sacrul din ființa umană. Astfel, se descântă cu 9 pietre, se stropește cu apă, iar pietrele se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la viață, iubirea: Sunt numai râuri de iubire/ Sunt numai cel care va fi/ cum aș putea opri această lumină,/ Această slavă și această zi.". În drum spre ființă și jertfa neființei Am constatat, în nenumărate rânduri, identificarea poetului cu divinul, dar și spaima argheziană că va fi suspectat în tot ceea ce face "truda mea sute de ani în șir/ va fi această spaimă necurmată/ al treilea să se trezească/ Ce coace-n el în nefires cu-i chip/ să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de sterilitate". De fapt, inflația se realizează în găuri spațiale, pentru că este necesar, ne spune poetul, să apară an nou început în care "sensul în sinea lui se va alege". Ideea reapare în poemul "Ce știm", sămânța este ridicată de divinul în afara căruia nimic nu există, în eter. Dar pe pământ nu se vede nimic, trebuie să trecem prin pustiu, prin purgatoriu, pentru ca fulgerele lui să te făurească: Nu se poate spune nimic din afară despre El/ și dinăuntru doar flăcările
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sub aripa protectoare ("La tine, Doamne sub aripă") și va cere dreptul la porc, la câne, la ocară, la cultul strămoșilor, dar și la perlă, smarald, înger, șarpe, otravă, elemente cunoscute în lirica argheziană. O primă ipostază este similitudinea cu divinul: "toți mă credeau el, chiar și eu însumi" ("Odă bucuriei", "Necuvintele"). Aceeași idee apare și în poemul "Construcție" în care contemplă "Marea trecere": "Eu sunt un mare Dom care dorm/ Tu ești o stea care A/ Degeaba curgeți voi, le-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dumitrescu din "Libertatea de-a trage cu pușca": "Doamne, ce zile curate,/ Doamne ce respect putea să-ncapă/ în vocile noastre de puțoi cu glasu-n schimbare" ("Bruscă vorbire"). "Necuvintele" vin cu o problematică cunoscută: raportarea insului la arhetip, identificarea cu divinul ("Bufonul și moartea"), "inscripție nedefinită". Se receptează universul cu toate simțurile, dar mai ales ochiul este organul teribil, care simbolizează conștiința și pe retina căruia se mișcă un întreg univers. Ochiul întoarce lucrurile spre interior, le dezbracă de materie; ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
altceva". Elegiile îl situează undeva între Dumnezeu și oameni poetul având, ca și Arghezi, conștiința harului: "și coasta cea care mă ține/ îndepărtat prin limita trupească,/ de trupurile celelalte și divine./ Sunt bolnav...". În elegiile setei de absolut își reprezintă divinul sub forme geometrice, cum ar fi sfera sau punctul: "; de aceea nu are chip/ și nici formă. Ar semăna întrucâtva/ cu sfera,/ care are cel mai mult trup". Demiurgul este în afara spațiului și a timpului: El este înlăuntrul desăvârșit,/ interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
limită. În ciclul "Aleph la puterea aleph", poetul dă universului structură de aleph. Aleph este prima literă a alfabetului ebraic, este primul cardinal infinit. Aleph este ochiul triunghiular al lui Dumnezeu, și cu el reînvie drama neputinței de a atinge divinul. Se reia într-o altă formulă problematica elegiilor. Situându-se în punctul Aleph, poetul are revelația întregului: "ca și cum sensul ar fi însuși întregul". Și lată-l, ca un adevărat psalmist, îndoindu-se de posibilitatea atingerii lui: "Și dacă totuși nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]