1,277 matches
-
care tocmai terminase clasa a opta. Casă de piatră!, le am spus, în timp ce se urcau în autobuzul care oprise în fața primăriei. 139 N-avea să-i simtă nimeni lipsa. Poate doar băieții care nu aveau încă buletin. DOCTORIȚA DE LA BUCUREȘTI Doctorița care sosise de puțin timp în comună s-a instalat în locuința din incinta dispensarului. A refuzat locuința de la bloc. În mai puțin de o săptămână și-a făcut rost de o pisică neagră și de un amant cu bani
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru care se cuvenea să-i fiu profund îndatorată. Relația ei cu președintele de la cooperația de consum nu era un secret pentru nimeni. Președintele, deși familist, avea o relație cu cea care îi ținea contabilitatea la unitate. După câteva luni doctorița s-a îmbolnăvit de o boală foarte intimă, iar între cele două femei s-a instaurat un conflict de proporții, acuzându-se una pe cealaltă. În acest timp președinte cooperației își vedea liniștit de afacerile cu rația de ulei și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întâmplat. Spre toamnă, după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, a fost nuntă mare. Acolo s-au întâlnit cele două amante cu soția președintelui Cotoi, care umbla mai mult beată. Își îneca sărmana supărarea în băutură. Nu putea să spună nimic. Pe doctoriță nu avea voie să o supere nimeni, ca nu cumva să plece din comună. Nici pe contabilă nu era indicat să se supere, deoarece aceasta era cea care le rezolva lipsurile din gestiune. Cotoi era foarte apreciat de șefii de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din comună zilele astea. Dacă am plecat să luăm masa, atunci la masă să mergem. 181 În timp ce stăteau în mașină nehotărâți, mașina doctorului veterinar a oprit în spatele Daciei, în care ne aflam. Din mașină a coborât doctorul, inginerul zootehnist și doctorița de la dispensar. Am văzut două elicoptere și am venit să vedem cine o fi. Unde mergeți?, s-a adresat doctorița familiar lui Cotoi, cel care o vizita aproape în fiecare noapte la dispensar, de unde pleca spre dimineață. Mergem la popasul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nehotărâți, mașina doctorului veterinar a oprit în spatele Daciei, în care ne aflam. Din mașină a coborât doctorul, inginerul zootehnist și doctorița de la dispensar. Am văzut două elicoptere și am venit să vedem cine o fi. Unde mergeți?, s-a adresat doctorița familiar lui Cotoi, cel care o vizita aproape în fiecare noapte la dispensar, de unde pleca spre dimineață. Mergem la popasul de la șoseaua națională, la masă. Mergeți și voi? Nu ne am gândit la asta, dar dacă tot ne-am întâlnit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a spus șeful restaurantului, arătându ne eticheta unui vin mai vechi. Foamea ne-a făcut să uităm de elicoptere și de cei care veniseră împreună cu noi. Ne-am amintit de ei când am auzit vocea răgușită, de fumătoare înrăită a doctoriței, care striga: Cum adică nu mai aveți carne? Dar pentru ăia de după stâlp cum ați avut? Dar e primărița, trebuia să o servesc! Da? Ai să vezi tu acum ce-i fac eu primăriței! În următoarea clipă s-a ridicat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tu acum ce-i fac eu primăriței! În următoarea clipă s-a ridicat de pe scaun. A intrat în separeu și a înșfăcat farfuria din fața mea cu friptura din care abia luasem o bucățică să gust. Cotoi, cel care era amantul doctoriței, a luat friptura sa neîncepută, și i-a dat-o doctoriței pentru a o împăca. Ia, te rog, friptura mea! Nu mi-e foame. 182 După ce i-a strecurat în buzunarul de la cojoc câteva sute de lei, mi-a adus
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a ridicat de pe scaun. A intrat în separeu și a înșfăcat farfuria din fața mea cu friptura din care abia luasem o bucățică să gust. Cotoi, cel care era amantul doctoriței, a luat friptura sa neîncepută, și i-a dat-o doctoriței pentru a o împăca. Ia, te rog, friptura mea! Nu mi-e foame. 182 După ce i-a strecurat în buzunarul de la cojoc câteva sute de lei, mi-a adus friptura înapoi. Șeful de restaurant s-a făcut că nu vede
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu tine? Cu cine te-ai întâlnit? Am luat pixul în mână și am început să scriu. „Subsemnata, Țâru Teodora, cu domiciliul în comuna Fundoaia, județul... astăzi...”. Am scris pe scurt cum fusesem să luăm masa, am scris și despre doctorița care mi-a luat friptura din față, dar și despre ciorba de perișoare mâncată de Cotoi, despre cafeaua prea dulce și despre ceața prea deasă, dar și despre refrenul care mi-a ocupat toată ziua mintea. Am semnat după care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
voiam să luăm măsuri cu el sau să înaintăm vreo reclamație, șefii ne cereau clemență pe motiv de invaliditate. Cu puțin timp în urmă îi murise un copil de meningită. Lipsa de promptitudine a celor de la dispensarul comunal, implicit a doctoriței și a întârzierii salvării au făcut ca micuțul să nu poată fi salvat. Reclamațiile lui au ajuns până la Tribunalul de la Haga, care însă nu i-a mai putut da copilul înapoi. Celălalt „revoluționar”, Andrei, cumnatul inginerului șef de la C.A.P.
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-mi fie frică de ei, că nu-mi vor face nimic. Am plecat spre un sătuc apropiat, unde oamenii erau cuminți și muncitori. Aceștia m-au întâmpinat zâmbitori și au încercat să mă liniștească. Acolo aveam niște „prieteni”, credeam eu, doctorița de la dispensar și pe inginerii agronomi alături de care am fost ori de câte ori au avut lipsuri sau greutăți. Am bătut la ușa 217 locuinței lor și într-un târziu a ieșit președintele de la Cooperația de consum. Între mine și acești oameni se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nesperată ............................................... ............. 117 O săptămână la mare ............................................... ........ 119 Nepotul fostului ambasador din B. .................................. 120 Calul Negru ............................................... ..................... 122 Comuna pe care urma să o conduc .................................. 123 Informatorii................................... .................................. 125 Refuzat să intre în P.C.R. ............................................... . 127 În ziua alegerilor ............................................... .............. 132 Grija pentru specialiști ............................................... ..... 137 Doctorița de la București ............................................... .. 139 Mese îmbelșugate și portbagaje pline .............................. 141 Tabelul buclucaș ............................................... .............. 143 Buletinul de identitate ............................................... ...... 147 Două salamuri de vară ............................................... ...... 150 Prețul funcției ............................................... .................. 152 Familia sacrificată ............................................... ............ 154 Plocoane pentru note de trecere ....................................... 156 Tanti Ana cea grasă ............................................... .......... 162 Cei îndrăzneți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de șaisprezece ore care mă costă și acum sănătatea. La dimensiunile și greutatea lui trebuia născut prin cezariană. Dar, ghinion! Travaliul a început pe 26 ianuarie, adică la sfârșitul lunii, când spitalul terminase planul de cezariene (două pe lună) și doctorița mă îndemna să stau cuminte până pe 1-2 februarie ca să intru cu nașterea în planul lunii celeilalte. Din păcate, copiii nenăscuți se purtau după legile naturii, nu după cele ale partidului-stat. Tot așa făceau și bietele noastre organisme cărora le era
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
că predau la învățământul preuniversitar? Dacă trăiam în perioada interbelică și eram între puținele învățătoare femei, mi-aș fi spus doamna învățător. Cum aceasta nu este de ajuns, ne mai complacem și în apelative profesionale cu diminutive: decăniță, rectoriță, redactoriță, doctoriță, șoferiță, poștăriță. Această complacere, pe care unii o scuzăm că este apelativ de „alint” mai pune un cui la coșciugul prestigiului public al femeilor. Cu alte cuvinte, putem ajunge la poziții de putere sau control, dar le exercităm mai „puțintel
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
fiecare cu câte un copil și sunt așezați la casa lor. Părinții mei s-au jertfit pentru copii, dar erau foarte mândri că au reușit. Vasile este inginer la București, foarte bine așezat la casa lui, soția sa Caliopia fiind doctoriță. Au doi copii, Mircea și Andrei care de pe atunci promiteau să ajungă oameni mari și au ajuns mari matematicieni în America. Eu, Elisabeta și Măndița eram la Iași. Fiecare la casa lui. Elisabeta are doi copii, Gheorghe (Gigi) și Lucreția
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
inginer, Boșneag Atzo (?), al cărui frate era ministru’ Comerțului În Iugoslavia. El ne-a povestit că făcea parte din Cominform, cum era atuncea, și ajunsese directorul trustului de construcții Brașov, și Întâmplarea a făcut că s-a căsătorit cu o doctoriță care era securistă, da’ care i-a fost băgată pe gât... Și aia l-a turnat, și l-au arestat politic (râde - n.n.). Și el mai avea o juma’ de an să se elibereze, și i-am dat toate hainele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de unde și vorba de „sudoarea frunții”. După ce-am coborît amîndoi din autobuz, mi-a spus: „Merg mai întîi la croitor să-i las un model de pantalon, apoi (băgînd mîna în gură și atingînd o măsea de sus) la doctoriță, să mai lucreze la «nasulia» asta, după aceea trec pe la hotel să-l întîlnesc pe Nicu Breban și abia pe la amiază ajung la redacție”. M-a frapat familiaritatea cu care s-a referit la colegul său bucureștean, semn că după
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încercat, dar fără succes, să cînte prima strofă din „Gaudeamus igitur”. Lîngă mine, cineva a făcut observația: „Se vede că le lipsește profesorul de muzică!” „și cel de latină!”, am adăugat eu. *Ani a scos-o pe „Bunica” din spital. Doctorița Țilea a prevenit-o: „Doamna C., vă așteaptă zile grele...” A. plînge zi și noapte. * Aflînd că „Bunicul” intenționează să meargă la Mînăstirea Cernica „pentru rugăciuni”, l-am întrebat: „Dar nu e același lucru dacă te rogi aci sau acolo
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o peliculă de serios prestigiu artistic”. Au trecut două decenii: „stilul” lui G. a rămas același, nu și pretențiile! *„Cum crezi, dumneata, că am rezistat eu treisprezece ani (la Cabinetul medical al Institutului), lucrînd și cu străinii?”, m-a întrebat doctorița Arhiri. Am așteptat „dezvăluirea”. „Trebuie să știi ce și cu cine vorbești, iar în ședințe să ții linia. Vin uneori la mine cîte unii și-mi spun ce mizerii întîmpină. Mă fac că n-aud sau mă arăt obosită. «Lăsați
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîteva impresii formulate cu alte ocazii: I.B. nu l flatează pe privitor și e, asemnea lui Vorel, un expresionist. *„Da’ dumneata, domnu’ Călin, de ce nu scrii o carte? Atîția neisprăviți o fac, iar dumneata amîni. De ce?...” Evaluarea aparține unei foste doctorițe, un fel de nebună a orașului, care se înființează pe la toate manifestările literare și artistice. Eram în librărie, la o „lansare”. M-am prefăcut că nu i-am auzit întrebarea. După o nouă privire în jur, a schimbat chestionarul: „Cine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la fel vor proceda și la examene, dezavantajînd cu seninătate pe cei muncitori, favorizîndu-i pe leneși și nepricepuți. O asemenea „politică” face ridicol faptul de a învăța. Se simte dezabuzată chiar de la început. Apoi mai e problema armatei, nerezolvată din cauza doctoriței M., de la spitalul studențesc, o creatură cupidă și înfumurată. Unele dintre aceste dificultăți de integrare ar putea fi atenuate, dacă ar exista o cît de mică solicitudine din partea amicilor ieșeni. Nu uit ce-au făcut anterior, găzduindu-ne, dar sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de slăbiți de așteptarea de șapte ceasuri sub un soare arzător, că au trebuit să fie încredințați îngrijirilor infirmierei de gardă de la graniță. Unei doamne i s-a urcat atât de mult tensiunea, că a trebuit să fie chemată o doctoriță din localitatea vecină. După întoarcerea din Ungaria ni s-au luat din nou pașapoartele și procedura controlului vamal a început din nou. Din nou ne-au cercetat autobuzul și vameșii au găsit că tot mai aveam prea multe alimente. Ni
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai mult prin semne și șoapte că în ziare și la radio a apărut un comunicat laconic: Horia Sima și Nicolae Petrașcu se află în mâinile autorităților. Cei care au avut o atitudine binevoitoare au fost: sora Fevronia Barbu, o doctoriță germană din Cernăuți și doi țărani din județul Arad. Sora Barbu era o veche simpatizantă legionară care a făcut tot ce a putut ca să-l ajute, dar fusese amenințată cu destituirea din serviciu pentru ce făcea pentru Nicolae Petrașcu. Doctorița
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
doctoriță germană din Cernăuți și doi țărani din județul Arad. Sora Barbu era o veche simpatizantă legionară care a făcut tot ce a putut ca să-l ajute, dar fusese amenințată cu destituirea din serviciu pentru ce făcea pentru Nicolae Petrașcu. Doctorița de la Cernăuți era o fată de vreo 25 ani, înaltă, blondă, care în primele săptămâni l-a îngrijit cu un devotament deosebit. De la ea află prima știre de război, după ofensiva germană contra Franței, începută la 10 Mai și anume
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a întors în pat vorbind cu jandarmul din salon, care parcă se umanizase între timp. Lucrurile mergeau pe un făgaș favorabil. Chiar a doua zi i s-a dat dreptul la ziare și a putut să confirme știrile primite de la doctorița din Cernăuți cu situația luptelor din Franța. În altă zi, dimineața, sergentul instructor, care făcea pază în cameră îi spune știrea de necrezut, că Horia Sima fusese eliberat. Seara când veni maiorul Cătana îi spune și el același lucru. „Această
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]