6,346 matches
-
care el răspundea clătinând din cap: „da”, „nu”: N-ați mai plecat, dom' profesor? Aveți vreo veste? E adevărat că...? și așa mai departe. Într-un târziu, după un oftat prelung, femeia zise: Poate că și aici se poate trăi, dom' profesor, dar nu mai știm noi... Puse chitara la loc și, ca de obicei, trecu la raionul „Foto”. Privirea sa se oprea tot mai des asupra unui Canon. Nu vă faceți griji, dom' profesor! Nu-l ia nimeni. Cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Poate că și aici se poate trăi, dom' profesor, dar nu mai știm noi... Puse chitara la loc și, ca de obicei, trecu la raionul „Foto”. Privirea sa se oprea tot mai des asupra unui Canon. Nu vă faceți griji, dom' profesor! Nu-l ia nimeni. Cine să facă la noi În cartier poze cu un aparat ca ăsta? Al dumneavoastră va fi! Se Încruntă. Nu era pic de ironie În vorbele șefei, dar el se săturase să intre acolo tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din vitrină? Șefa se lumină la față, bucuroasă că i se oferă totuși ocazia să-și dovedească simpatia față de profesorul preferat al fiului ei, eminent student, la Litere. Vi-l dau pe ăsta! Iolanda, adună, te rog, cortul. Îl cumpără dom' profesor. 4. Toată după-amiaza acelei zile a zăcut În pat. Îl durea capul și Îl Încerca o cumplită senzație de vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-a ales cu un obiect inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat, pe care se Înghesuiau o farfurie cu mezeluri, alta cu șnițele vieneze, o sticlă cu țuică și una cu vin. Dom' profesor, vă rog să luați loc. Petru se așeză fără fasoane. La fel făcu și Ignat P. Brândușă, patruzeci de ani, divorțat, fără copii Însă cu un Audi luat la mâna a doua, dar nou-nouț, cu banii jos. Vedeți, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dom' profesor, vă rog să luați loc. Petru se așeză fără fasoane. La fel făcu și Ignat P. Brândușă, patruzeci de ani, divorțat, fără copii Însă cu un Audi luat la mâna a doua, dar nou-nouț, cu banii jos. Vedeți, dom' profesor, cum mai trece vremea... Și anul ăsta e gata. Serviți, vă rog! Marfă garantată, din porcul meu. Mănâncă cu poftă. Ochii Îi strălucesc. Bună țuica, bune și mezelurile. Poate sta cu fruntea sus În fața orișicui. Paharele se golesc, Brândușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
opune demn. E de ajuns. Trec la șnițele și la vin. Șnițele sunt specialitatea Zorelei. Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba de fontă duduie un arzător de opt sute. Pe pereții proaspăt vopsiți, umbrele lor se dilată de căldură. Serviți, dom' profesor, că e de unde. Hai noroc! Brândușă bea vinul dintr-o suflare. Își șterge mustățile stufoase cu dosul mâinii. Când o fi mai rău, așa să fie. Ca acum. Sughiță. Pentru caz de sughiț are apă minerală. Destupă o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doamna Teglaș, bătrână și singură, sau de sacii cu varză bogată În vitamina K din care se Înfruptau copiii plutonierului Baxan ca să nu le curgă sânge din nas. Să nu se mai bată, zicea doctorul Stoica. Da' nu se bat, dom' doctor, pe onoarea mea că nu se bat, se tânguia Baxan. Bine, bine, mormăia bătrânul pediatru. Dacă nu se bat, să mănânce varză. Cu ce, dom' doctor? Cu orice, Baxane. Dacă nu li se oprește, să mă chemi. De câtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din nas. Să nu se mai bată, zicea doctorul Stoica. Da' nu se bat, dom' doctor, pe onoarea mea că nu se bat, se tânguia Baxan. Bine, bine, mormăia bătrânul pediatru. Dacă nu se bat, să mănânce varză. Cu ce, dom' doctor? Cu orice, Baxane. Dacă nu li se oprește, să mă chemi. De câtva timp Baxan cumpără mai rar varză și Brândușă se bucură. Între timp a aflat că vitamina K are un rol important În coagularea sângelui. Crezi dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se lăsă În genunchi și Își rezemă fruntea palidă de lemnul răcoros al ușii. Rămase acolo, dus pe gânduri, până când o voce bărbătească, binevoitoare, Îl invită să se ridice. Se supuse fără rezistență și se Îndreptă șovăitor spre ușă. Stați, dom' profesor, unde plecați? Vă Încasez imediat. Nu-i nevoie, Șușu, și luni e o zi fără penalizări. Ascunse factura În buzunar. Îi zâmbi și trase ușa după el În timp ce oficianta se trezi Întrebând: Care or fi blestemații ăștia? Cum care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Crimă și pedeapsă și Muntele vrăjit și Sub trei dictaturi... Da de unde știți, doamnă, ce a citit Cain? Cum să nu știu dacă am fost bibliotecar treizeci de ani la Biblioteca județeană? Cain a văzut și toate filmele. Al dracului, dom'le! A văzut cineva Voci În insulă? Sau Buian și Vasea, și mai vechi. Nimeni. El l-a văzut. Dacă vreți, vi-l povestesc. E cu un cal alb, cam ca În Nunta lui Wajda, și cu un soldat sovietic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
te gândești că unii au murit cu rusu-n parc. De-aia s-au răsucit crucile În cimitir. Ca să nu-l mai vadă. Numai alea cu fotografii. Unii au dat jos fotografiile. Ca să salveze crucile. Alții le-au scos ochii. Cui dom'le? Morților. Doamne, apără și păzește! Celor din poze, firește. Asta nu-i nimic, să vedeți ce se Întâmplă În Incident la Antares... Ia mai lasă-ne, doamnă, cu poveștile astea de bibliotecară. Verissimo e un mare scriitor, domnule Moduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sufletul-pereche. Se mișcau Încet, ca În somn, frecându-se unii de alții: femei de bărbați, femei Între ele, bărbați Între ei. De toate vârstele. Zorela se descurca binișor, placată acum de un rugbist din linia de trei sferturi de la Remin. Dom' profesor nu dansa. Nici gagica lui. În calitate de gazde aveau niște răspunderi. L-au Întrebat dacă se simte bine, dacă nu-i lipsește ceva. Nu-i lipsea nimic. Tocmai compara piftia Zorelei cu alte piftii. A lor ieșise ca la carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-un fel e bine, măi Gheretă... În șase săptămâni ținem aproape toate sărbătorile, mai puțin Paștele și Rusaliile din alea mari... În rest ne rămâne timp pentru muncă și concedii. Da' oare cu Paștele nu s-ar putea aranja, dom' Brândușă? Vreo ordonanță de guvern, ori lege, dumneavoastră știți mai bine... Nu se poate, Gheretă! Nu? Chiar deloc? Și de ce? Din cauza... mieilor. Aveți dreptate, la asta nu m-am gândit. Cum să tai miei În decembrie sau ianuarie, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tai miei În decembrie sau ianuarie, că nu-s porci. Și apoi nu poți schimba totul, așa, dintr-o dată... Ne trebuie ceva timp, Gheretă, și răbdare... Până una alta, ne pregătim de Revelion. Eu, cel puțin,... Și eu, tot așa, dom' Brândușă, da' mai modest. Ba, poate, chiar mai ciudat... Adică cum? Să nu-mi spui că pe bază de măști, ori sex În grup! Se poate, dom' Brândușă? Vă aduc ziarele și scrisorile de o viață. Păi, pentru mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
una alta, ne pregătim de Revelion. Eu, cel puțin,... Și eu, tot așa, dom' Brândușă, da' mai modest. Ba, poate, chiar mai ciudat... Adică cum? Să nu-mi spui că pe bază de măști, ori sex În grup! Se poate, dom' Brândușă? Vă aduc ziarele și scrisorile de o viață. Păi, pentru mine și sexul În doi e mult, darmite În grup... Ai niște obligații... Și e cu risc, dom' Brândușă... Asta merge la privatizați. Că sunt Învățați cu riscul. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că pe bază de măști, ori sex În grup! Se poate, dom' Brândușă? Vă aduc ziarele și scrisorile de o viață. Păi, pentru mine și sexul În doi e mult, darmite În grup... Ai niște obligații... Și e cu risc, dom' Brândușă... Asta merge la privatizați. Că sunt Învățați cu riscul. Pe când noi ăștia de la Stat... Sunteți Învățați cu Statul, Gheretă... Și Statul atâta așteaptă, să stați, că apoi știe el cum să vă... Da' avem de ales, dom' Brândușă? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu risc, dom' Brândușă... Asta merge la privatizați. Că sunt Învățați cu riscul. Pe când noi ăștia de la Stat... Sunteți Învățați cu Statul, Gheretă... Și Statul atâta așteaptă, să stați, că apoi știe el cum să vă... Da' avem de ales, dom' Brândușă? Nu prea, Sebastiane. În plus e o relație stabilă... Poziția se mai poate schimba, dar asta nu aduce cine știe ce avantaje... Nu aduce, e drept, dom' Brândușă, da' cel puțin știi că Îți servești Statul, și până la urmă Țara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așteaptă, să stați, că apoi știe el cum să vă... Da' avem de ales, dom' Brândușă? Nu prea, Sebastiane. În plus e o relație stabilă... Poziția se mai poate schimba, dar asta nu aduce cine știe ce avantaje... Nu aduce, e drept, dom' Brândușă, da' cel puțin știi că Îți servești Statul, și până la urmă Țara și Poporul. Ochii lui Gheretă se umeziră de emoție. Nu ziceam noi În armată: Servesc Patria! Ba da, Gheretă, și ce-am mai servit-o! Dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la biserică, dar așa ceva... Și ce se vinde, mă Gheretă? Pictori morți, zice domnul Zegrea, farmacistul, care se pricepe la de-astea că e farmacist doar, sunt mai scumpi decât ăi vii, după cum reiese și dintr-un vers pe care dom' Zegrea ni-l mai recită din când În când, și care sună cam așa: Ca păsările, mort voi cântări mai greu decât viu... Puneți „costă” În loc de „cântări” și versul are Înțeles. Păi, știi de ce? Nu. Pentru că o pasăre moartă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
versul are Înțeles. Păi, știi de ce? Nu. Pentru că o pasăre moartă nu mai poate cânta. Pe ele cântatul le face ușoare și le ajută să zboare. La fel și cu pictorii. Moartea, Sebastiane, orice s-ar spune, dă greutate... Cui? dom' Brândușă ? La toate. Și nouă? Da, numai că nu În părți egale. Păi, eu am cântat ceva la viața mea, zise Gheretă: imnul, și nou și vechi, Internaționala, romanțe... Ei, atunci poți muri Împăcat. Toate astea vor cântări ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că nu... Păcat că nu vinde vila... Până la urmă și un tablou ar fi bun. L-aș agăța la mine, că tot sunt goi pereții și o vilă nouă fără ceva tablouri nu prea merge... V-ați pus și termoplan, dom' Brândușă? Că ține de cald și de zgomot. Păi, cum altfel? Și cu garsoniera ce faceți? O dau În chirie la studenți. Pe dolari sau mărci. Că nu mă lasă inima să-mi vând trecutul... Să-l dau În chirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
recunoscu modest Brândușă. Suferința, Sebastiane, te Întărește și te mântuiește. Dacă ai credință, adăugă Gheretă, cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă arăta acum ca unul de „tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de uimire. Brândușă În schimb izbucni Într-un râs ori hăhăit care nu sminti În nici un fel starea de visare În care Gheretă părea cufundat iremediabil. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
velur și Începu să plângă Încet, abia auzit, În așteptarea unor mângâieri tandre care nu Întârziară să vină. Se strângeau În brațe și Își spuneau că va fi bine și aici, odată, cândva, pentru toți. La fel le spune și dom' profesor la cursuri. Și lor le plăcea să creadă că dom' profesor nu se Înșela... Altfel, poate, nu ar mai fi fost printre ei... Și nici ei aici. Petru era la fel de derutat ca și ei În fața valului neașteptat de musafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mângâieri tandre care nu Întârziară să vină. Se strângeau În brațe și Își spuneau că va fi bine și aici, odată, cândva, pentru toți. La fel le spune și dom' profesor la cursuri. Și lor le plăcea să creadă că dom' profesor nu se Înșela... Altfel, poate, nu ar mai fi fost printre ei... Și nici ei aici. Petru era la fel de derutat ca și ei În fața valului neașteptat de musafiri care năvăliră În casă odată cu domnul Brândușă, de nerecunoscut În ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
până la rădăcina nasului lăsându-l În beznă. Sunt orb ca un cuier, Își zise Gheretă, incapabil să mai facă vreo mișcare. Și poate că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-ar fi venit În ajutor gagica lu' dom' profesor care Îl scăpă de pălărie. La timp ca să vadă că mirosul de sarmale care Îi ajunsese la nas, venea chiar de la sarmale. De servirea lor se ocupa un domn chelner În persoană. Era Într-adevăr un revelion select! Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]