1,248 matches
-
oculari i se mișcă cu iuțeală sub pleoape, văd ceva care nu e de pe lumea asta, căci, în ciuda neliniștii pe care o trădează pleoapele ce stau gata să plesnească, trupul rămâne nemișcat și absent. Apoi, exact așa cum începuse, respirația se domolește și buzele se închid. Astfel, întorcându-se, după regresiile sale, pe pământ, ascultă sufletul casei. Simte adierile cum se opresc în geamuri, cum respiră prin streșini, cum grinzile se dezmorțesc precum pereții inimii. Cum gângăniile își desfac pânzele prin cotloane
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i numi așa, căci, de botezat, nu-i botezase nici măcar cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și cu perdelele lăsate. Cere botez, spuneau uneori bătrânele, privind vreun prunc pe care nimeni nu-l putea domoli din plânsul lui. Dar Iacob Zevedei fusese un copil tăcut, nu plângea decât atunci când era singur. Apoi nu mai plânse deloc și atunci pricepu că pentru el, pe lângă propria singurătate, un dar la fel de prețios era singurătatea celorlalți. Nu trebuia să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doară, sângele bătea în venele înnodate. Dintre toate, sângele era singurul care încă nu se împăcase cu ideea că trebuie să se mulțumească doar cu umeri înfundați și șolduri retezate. Sub cojile uscate, sângele lui Coltuc era mai greu de domolit, de aceea rănile lui sângerau mai mult. — Cum ai îndrăznit să vii acasă fără tolbă, aschimodie ? mugi Golea. Pereții se prefăcură într-un clopot de bronz, iar vocile se strânseră într-un ghem care bătu dinăuntru, cu limbă de spijă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și poată privi visele în stare de veghe, ca la cinema. Visele creșteau acolo unde trupul își regăsea miezul de odinioară, căci mușchii se încolăceau din nou pe oase și pielea se întindea să-i acopere. În vis, încrețiturile se domoleau și pielea Bunelului se întindea copilărește, netezindu-i obrajii. În schimb, Puțică nu aveau ce povesti din propriile vise, căci fiecare, cum visul e un fel de oglindă, trăia în visul celuilalt. De altfel, când aveau, rareori, prilejul să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bun, hârâi. Privi cu satisfacție masa cu farfuriile grămadă și mușamaua umedă și le făcu semn spre halbele de bere. Tili încuviință și namila râse din nou. Erau cu toții oameni buni. Înainte de a ieși, se opri o clipă pentru a domoli clătinarea becului pe care îl lovise cu fruntea. — Azi avem mezelicuri, constată Maca. Ridică o bucată în lumină : Ne iese mai ieftin. Se întoarse către Jenică : Din astea poți să mănânci și tu. Oricum, maică-ta nu-ți dă așa ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar cel de pe trotuarul de vizavi nu văzu decât un bătrân sprijinit de doi oameni cumsecade și un nebun care voia să arate cât de tare se aude motorul lui. — N-ai pe cine să chemi în ajutor, spuse Maca, domolindu-și motorul. Nimeni nu-ți datorează nimic. Mai degrabă dumneata, tovarășu’, ai lăsat în urmă câteva datorii... — De ce-mi spuneți tovarășu’ ? speră bătrânul că nu era chiar ce bănuise. Am trăit s-o aud și pe asta ! exclamă Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe scări în sus. Umbra mai zăbovi câteva clipe, apoi veni după el, înfășurându-i-se în jurul tălpilor, ca niște încălțări îmblănite. Închise ușa și rămase rezemat. Observă, cu mirare, că suferă și nu găsea niciun argument care să-l domolească. La urma urmei, nimic nou. Doar faptul că lucruri pe care până atunci le ignorase se petreceau în fața lui. Duse mâna la întrerupător. Apăsă și deschise ochii. Crezu, o clipă, că furia amestecată cu mirare îl împiedică să vadă lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i vedeau pe cei de vizavi, nici nu auzeau prea bine ce-și spun, dar, câtă vreme nu știau cine e inamicul, se simțeau toți victorioși. Maca se opri, gâfâind, și se așeză pe banca din fața blocului. Dispariția lui nu domoli răcnetele. Bărbatul de la parter i se așeză alături, cu pisica neagră pe umăr. — Băga-ți-aș o grenadă-n cur, spuse, pe un ton bine voitor, ca și cum i-ar fi dat binețe. Maca se întoarse, nedumerit. — Ce vrei să spui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
actori din Peking, până la numele celui care ascunde cel mai mult aur în propria grădină, de la reforme militare la căsătorii încheiate din rațiuni politice. Recenta promovare a lui Su Shun ca mâna dreaptă a împăratului Hsien Feng a reușit să domolească frustrarea Majestății Sale legată de birocrația Curții. Curtea este atât de coruptă, încât majoritatea oficialilor nu fac nimic altceva decât să se împăuneze cu titlurile și să își ia salariile. Mulți sunt descendenți de viță nobilă care au luptat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sexelor, dureroasă și încă în ce măsură! pentru bărbați, dar și pentru femei. Clara, a cărei senzualitate fusese trezită la viață de flirt, începe să se simtă tot mai mult pradă unei neliniști pe care nu știe "ce anume ar putea-o domoli". Odată cu apropierea primăverii, când aerul se umple de parfumul "liliacului, trandafirilor și rezedelor", iar "pietrișul miroase a cald", tânăra începe să se simtă atrasă de Lisbeth. Faptul că din preajma noastră lipseau bărbații tineri dădea prieteniei noastre, deja surescitată în ceea ce
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Anaïs devine amanta sa. Ca și el, are mai multe legături. Se lasă de asemenea ispitită de lesbianism, are un flirt tulbure și tulburător cu June, fosta soție a lui Henry Miller, apoi cu Ethel, sora lui Hugo. Pentru a domoli gelozia soțului său cu totul depășit de evenimente emancipata îl duce să vadă o "exhibiție": un spectacol cu prostituate care expuneau toate pozițiile sexuale, la cererea clientului! Trecând peste toate tabuurile imaginabile, tânăra trăiește chiar o "adâncă pasiune" cu tatăl
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tulburată de vreo dorință sexuală, tânăra poloneză îl visează într-o noapte pe Dürrfeld, are un "Liebenstraum"125, "terifiant, dar delicios". "Terifiant" deoarece visul traduce tot dezgustul pe care i-l inspira în prezent nazistul acela. "Delicios" deoarece visul îi domolește o dorință nebună, de un erotism violent. După ce în seara precedentă se prăbușise, ca un bolovan, pe patul ei de scânduri, Sofia se pomenește singură pe "o plajă una atât familiară, cât și stranie, ca toate plajele din vis". E
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
capăt îndârjitei rezistențe japoneze, faimoșilor kamikaze niponi. Victoria Aliaților este totală și definitivă. Și totuși, acest final al războiului nu este sărbătorit întotdeauna, în Franța ca și în alte părți, cu aceeași efervescență ca Eliberarea. Exaltarea primelor zile s-a domolit întrucâtva, deoarece viața cotidiană își reintrase în drepturi. Era o realitate ternă, dificilă, marcată de lipsuri, de cartele de rație. Libertinul Roger Vailland nu este mulțumit, deoarece pariziencele sunt prost gătite. Capitala este lipsită de grație, se lamentează el. "Le-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
marea iubire", se sustrage relației și caută să-și găsească fără întârziere un alt "amorez". Își aruncă mrejele asupra lui Pierre, un băiat de "șaisprezece ani și jumătate, înalt, brunet, bronzat", cu "ochii negri și dinții albi". Fata nu se domolește deloc odată cu vârsta, căci doi ani mai târziu, Bab, acum de 18 ani, face toate nebuniile posibile alături de două dintre prietenele sale, Colette și Jacqueline. Atunci când se alătură acestora în Anglia, la Saint-Leonards-on-Sea, este nevoită să constate că cele două
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
este "un amestec de răceală extremă și de exuberanță spontană". Stând de vorbă cu aceasta, tânăra se distanțează de ea însăși, învață să se tempereze, să se stăpânească. Însă în cea mai mare parte a timpului, departe de a le domoli, aceste confidențe prietenești le înfierbântă. Se pornesc atunci să râdă "ca niște smintite", trec prin "crize de exaltare violente". Prin cuvintele pe care le schimbă între ele, conferă consistență iubirilor lor prea ades volatile. Râzând, fetele se descarcă, se eliberează
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aceasta, experiența se transformase într-un complet fiasco. Această împreunare fusese nu o dezvirginare, ci mai curând o "înghesuială patetică", o "copulare jenantă". Ajungând la un hotel jalnic amețit de "oceanele de bere" pe care le îngurgitase pentru a-și domoli angoasa inițială, Stingo iese din această experiență simțindu-se încă și mai umilit. Partenera sa, "o prostituată bătrână, obosită, de pe plantațiile de tutun", îi reproșase neîncetat, în vreme ce el, "călare pe trupul ei îmbătrânit", "pompa de zor", că se mișcă "mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
demi-vièrge". Prin urmare, la 22 de ani experiența sa sexuală era una tipică, adică "stearpă și întru totul vrednică de milă". În lipsa partenerelor, tânărul este nevoit să se mulțumească cu propria mână, de care se folosește intens pentru a-și domoli libidoul imperios. Și, de asemenea, de fantasmele sale, de visările sale singuratice... Veneră sau Minervă? Visul său pare în sfârșit! să devină realitate atunci când, în cursul verii aceluiași an 1947, Stingo cunoaște pe plaja de la Coney Island, în apropiere de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acestei debandade, burghezia o află ca de obicei în dezordinea străzilor, în nesupunerea muncitorilor și-n indisciplina soldaților, vălmășagul mișcărilor sociale năvălind asupra Parisului ca odinioară hunii asupra Europei. În fața lor, doar moliciunea guvernelor și diviziunea funcțiunilor politice, incapabile să domolească răsculații. În mod normal, soluția ar fi trebuit să vină de la un guvern puternic, capabil să restabilească autoritatea. Singurul lucru rațional, îi scria Flaubert lui George Sand în aprilie 1871, este următorul: un popor condus de un guvern de mandarini
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
TOMMASO CAMPANELLA / 25 Prefață A încerca să descrii o figură titanică precum cea a lui Tommaso Campanella este egal cu a sfida schemele, regulile, înseși limitele capacității de a reprezenta ale scrisului. Campanella este un nou Prometeu torturat, dar niciodată domolit în misiunea lui de a căuta adevărul și de a-l transmite foc nemântuit oamenilor. Titanismul caracterului său se însoțește cu un elan spre infinit, cu o necesitate de a depăși orice convenție, chiar și pe cea mai de seamă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ospitalieri. Nu a fost greu să fie primit într-o mânăstire, cei de acolo s-au dovedit politicoși și au avut grijă să-i facă popasul cât mai comod. Neîncrederea lui dispăru și reflexele de a se apăra s-au domolit. Într-o dimineață însă își dădu seama că din desagă îi dispăruseră manuscrise. A priceput capcana și nu s-a mai codit s-o ia la fugă spre Padova unde, datorită perfectei cunoașteri a limbii castiliene, se dădu drept spaniol
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dispăruse în absidă. Am început să strig, m-am îndreptat imediat spre preot și, cu glas tare, am povestit viziunea. Oamenii au încetat să se mai roage și se uitau la mine în tăcere și înspăimântați, preotul încerca să mă domolească, spunându-mi că era vorba de o noapte a minunilor și că să stau liniștit la locul meu. Gărzile regale au sosit în câteva secunde, m-au luat cu forța și m-au dus de-acolo. Despre drumul ce-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe cei vii și pe cei morți. Atunci nu va mai fi nici un rege pe pământ, nici principe, care să poată scăpa de El și de ziua judecății sale“. 4. După ce a pronunțat aceste cuvinte, tribunul, de parcă pentru a-și domoli mânia sa nebunească, a poruncit să fie lovit pentru a doua oară. Preafericitul Theogenes sub agravarea loviturilor, cânta un imn lui Dumnezeu în timp ce chipul său tresălta de o mare bucurie și pace interioară. În timp ce 18 centurioni își dădeau schimbul și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
predominantă. Ambii gânditori au fost motivați de dorința de a corecta ceea ce ei considerau a fi o neînțelegere profundă a naturii politicii internaționale, aflată în centrul proiectului liberal printre aceste neînțelegeri fiind și credința că lupta pentru putere putea fi domolită de dreptul internațional și ideea că urmărirea interesului propriu putea fi înlocuită de obiectivul comun al promovării securității pentru toți. Ceea ce nu înseamnă că Morgenthau și Carr considerau că sistemul politic internațional era condamnat pentru totdeauna să graviteze în jurul luptei
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe pat, cu o mare dorințe Între coapse. Așternuturile erau umede și eu meditam: ce-o mai fi prin lume?”. Există un loc În care romanciera se Întîlnește cu multe dintre colegele sale - notația amar-cinică, punctul unde zvîrcolirile eului se domolesc În drumul spre liniștea de dincoace de lume (reintegrarea În kosmos a balaurului din basme În clipele premergătoare morții). Nu În ultimul rînd, romanul Lorettei Nobécourt poate fi privit la un moment dat, schimbînd ce e de schimbat (adică multe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poartă cu sine și o doză de avantaj personal, deoarece ne permite să murim sperând (adică scuzându-ne) că se vor realiza (în sensul împlinirii idealurilor cu care noi i-am investit) după moartea noastră. Rolul educației este de a domoli pornirile brute ale biologicului din noi, ce tind să exploreze tot spectrul posibilului. Abia așezarea în aceste rosturi dă seama de apartenența la umanitate. Raportat la ce context își capătă sensul expresiile "puțină distracție" sau "multă distracție"? Ce definiție a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]