3,431 matches
-
care i-a luat viața Penélopei În urlete, În timp ce zgîria ușa Închisă. Iar de cealaltă parte a ușii, tatăl plîngea În tăcere și mama Îl privea tremurînd. Dacă un medic ar fi fost de față, l-ar fi acuzat pe don Ricardo de asasinat, căci nu existau cuvinte care să poată descrie viziunea Închisă În acea celulă Însîngerată și Întunecată. Însă nu era nimeni acolo, iar cînd, În cele din urmă, au deschis ușa și au găsit-o pe Penélope moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care urmărise nava la puțin după escala din Tenerife. L-a auzit pe unul dintre ofițeri spunînd că acel cortegiu funest era obișnuit pentru croazierele transoceanice. Bestiile se hrăneau din hoiturile pe care vaporul le tot lăsa În urmă. Însă don Ricardo Aldaya nu-l credea. Era convins că demonii aceia Îl urmăreau pe el. „Mă așteptați“, se gîndea, văzînd În ei adevăratul chip al lui Dumnezeu. Atunci l-a pus să jure pe fiul său Jorge, pe care de atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
adăugat că motivul vizitei lui era un gest de reconciliere cu vechiul său prieten Miquel, cu Încrederea că acesta Îi va spune cum Îl putea contacta pe Julián Carax, pentru care avea un mesaj foarte important din partea defunctului său tată, don Ricardo Aldaya. Miquel i-a spus că nu știe unde se găsea Carax. — De cîțiva ani buni am pierdut legătura, a mințit el. Ultimul lucru pe care l-am aflat despre el e că trăia În Italia. Aldaya se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai face soțul dumneavoastră? Am știut că zilele Îmi erau numărate. A doua zi, la birou s-a răspîndit zvonul că Nuria Monfort era o „lesbi“, fiindcă rămăsese imună la farmecele și la răsuflarea de usturoi proaspăt pisat a lui don Pedro Sanmartí, și că se avea pe bune cu Mercedes Pietro. Mai mulți tineri cu viitor În cadrul firmei asigurau că văzuseră, nu o dată, această „pereche de scroafe“ pupăcindu-se În arhivă. În seara aceea, la plecare, Mercedes m-a rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prea tîrziu și ca Bea, acea Bea din povestea mea, să mă mai aștepte. Îmi ardea gîtlejul din pricina frigului cînd, gîfÎind, am ajuns la clădirea unde locuia familia Aguilar. Zăpada Începuse să se depună. Am avut norocul să dau peste don Saturno Molleda, portarul clădirii și (după cîte Îmi spusese Bea) În taină poet suprarealist, care era postat În poartă. Don Saturno ieșise să contemple spectacolul zăpezii cu mătura În mînă, Încotoșmănat cu nu mai puțin de trei fulare și ghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cap, chircindu-mă de durere. Am simțit sînge călduț. M-am ridicat cum am putut. Mușchii pîntecelui care Încasaseră prima lovitură a lui Tomás, ardeau Într-o agonie ce abia acum Începea. M-am prelins pe trepte În jos, unde don Saturno, cînd m-a văzut, a scuturat din cap. — Haida-de, intră un moment și aranjează-te... Am refuzat, ținîndu-mă cu mîinile de stomac. Partea stîngă a capului Îmi palpita ca și cum oasele ar fi vrut să se desprindă de carne. — Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
văzut, a scuturat din cap. — Haida-de, intră un moment și aranjează-te... Am refuzat, ținîndu-mă cu mîinile de stomac. Partea stîngă a capului Îmi palpita ca și cum oasele ar fi vrut să se desprindă de carne. — Dumneata sîngerezi, mi-a zis don Saturno, neliniștit. — Nu-i prima oară. — Atunci, joacă-te În continuare și n-o să mai ai șansa de a sîngera prea mult. Haide, intră și-o să chem un doctor, fă-mi plăcerea. Am reușit să ajung pînă la poartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
crezut-o Înconjurată de lumînări, ca Într-o cameră de veghe. Chipul lui Fermín s-a ivit la dreapta mea. ZÎmbea, Însă chiar și În plin delir i-am putut ghici neliniștea. Alături de el, În picioare, l-am deslușit pe don Federico Flaviá, ceasornicarul. — Se pare că-și revine, Fermín, zise don Federico. Ce-ar fi să-i pregătesc o supiță ca să-și vină În simțiri? — Nu i-o prinde prea rău. Dacă tot faci asta, ai putea dumneata să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Chipul lui Fermín s-a ivit la dreapta mea. ZÎmbea, Însă chiar și În plin delir i-am putut ghici neliniștea. Alături de el, În picioare, l-am deslușit pe don Federico Flaviá, ceasornicarul. — Se pare că-și revine, Fermín, zise don Federico. Ce-ar fi să-i pregătesc o supiță ca să-și vină În simțiri? — Nu i-o prinde prea rău. Dacă tot faci asta, ai putea dumneata să-mi pregătești și mie un sandviș cu ce găsești pe-acolo, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
văd. Federico s-a Îndepărtat cu o atitudine demnă și ne-a lăsat Între patru ochi. — Unde sîntem, Fermín? — La loc sigur. Tehnic vorbind, ne aflăm Într-un mic apartament din partea stîngă a cartierului Ensanche, proprietatea unor prieteni ai lui don Federico, căruia Îi datorăm viața și mai mult decît atît. Gurile rele l-ar califica drept casă de rendez-vous, Însă pentru noi e un sanctuar. Am Încercat să mă ridic. Durerea din ureche se prefăcuse acum Într-o pulsație ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și-o să mă duc eu după ea. — Nu știu unde e. — Am să te rog să fii ceva mai exact. Don Federico Își făcu apariția cu un bol de supă aburindă. Îmi zîmbi călduros. — Cum te simți, Daniel? Mult mai bine, mulțumesc, don Federico. — Ia două pastile din astea cu supă. Schimbă o privire scurtă cu Fermín, care Încuviință. — SÎnt pentru durere. Am Înghițit pastilele și am sorbit supa, care avea gust de jerez. Don Federico, o minune a discreției, părăsi Încăperea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Clara, pînă la Bernarda și prietenul meu Tomás, care nu Îndrăznea să mă privească În ochi și care, cînd l-am Îmbrățișat, a luat-o la fugă și s-a dus să plîngă În stradă. Îmi aduc vag aminte de don Federico, care a venit Însoțit de Merceditas și de profesorul don Anacleto. Mai ales mi-i amintesc pe Bea, care mă privea În tăcere În timp ce toți se prăpădeau În veselie și În mulțumiri aduse cerului, și pe tata, care dormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să mă privească În ochi și care, cînd l-am Îmbrățișat, a luat-o la fugă și s-a dus să plîngă În stradă. Îmi aduc vag aminte de don Federico, care a venit Însoțit de Merceditas și de profesorul don Anacleto. Mai ales mi-i amintesc pe Bea, care mă privea În tăcere În timp ce toți se prăpădeau În veselie și În mulțumiri aduse cerului, și pe tata, care dormise În scaunul acela nopți la rînd, rugîndu-se unui Dumnezeu În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de ajutor, oricum va trebui să celebrăm o Înmormîntare, În loc de nuntă. — Dacă puneți problema astfel... După cum mi s-a povestit ulterior - fiindcă eu nu-mi aduc aminte, iar nunțile și le amintesc Întotdeauna mai bine ceilalți -, Înainte de ceremonie, Bernarda și don Gustavo Barceló (urmînd instrucțiunile amănunțite ale lui Fermín) l-au burdușit cu moscatel pe bietul preot, pentru a-l scăpa de trac. CÎnd a sosit ceasul să oficieze, părintele Fernando, afișînd un surîs fericit și o nuanță rozalie care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
monumentale ca oricînd. Don Federico Flaviá și Merceditas s-au mutat Împreună după ce mama ceasornicarului a murit. Alcătuiesc o pereche arătoasă, deși nu lipsesc invidioșii care dau asigurări că năravul din fire n-are lecuire și că, În unele seri, don Federico mai face cîte-o escapadă, dichisit ca o balabustă. Don Gustavo Barceló a Închis librăria și-a ne-a predat nouă fondurile. A spus că s-a săturat pînă peste cap de breaslă și că e dornic sp Înfrunte noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un depozit de mobilă al familiei Cabestany), s-au vîndut trei sute patruzeci și două de exemplare, cu multe zeci de mii mai puțin decît succesul anului, o biografie ilustrată a toreadorului El Cordobés. În prezent, Îndeletnicirea de bază a lui don Gustavo o constituie voiajele prin Europa În compania unor dame distinse și trimiterea de cărți poștale cu catedrale. Nepoata sa Clara s-a căsătorit cu bancherul milionar, Însă mariajul lor n-a durat decît un an. Lista amanților ei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Girimea („Bibicul”), regizorul carnavalului măștilor - despre el G. Munteanu afirmă că e „varianta caricată a tipului juanesc”<footnote G. Munteanu, op. cit., p. 496. footnote>. Și într-adevăr, Nae Girimea e singurul dintre amanți care are o anumită anvergură, pentru că schimbă don juanesc „Mițele și Didinele și deci nu e un domestic adulterin”. Refuză ideea „pirostriilor” și își asigură din vreme ieșirile din „romanțurile” nefavorabile pentru a intra în altele. Este elementul constitutiv a două „triunghiuri de amor”: Mița și Crăcănel, Didina
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
scurt episod la Vanity Fair, dar politica de birou era prea intensă. Acum sunt freelance - semnătura mea e peste tot! M-am gândit o clipă la asta și nu mi-am amintit să-i fi văzut numele... nicăieri. Și tu, don’șoară, cum e cu noua slujbă? —Păi, mda, sunt cam de o săptămână cred și până acum e destul de mișto. Nu sunt sigură dacă e chiar la apogeul lumii relațiilor publice, dar Îmi place. Nu simți nici un fel de sarcasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să te-aștepte pe tine! Doamne, ce bine fusese până acum! Ieșeam din casă și intram în școală! Mă sculam târziu, pentru că nu trebuia să-mi pierd vremea cu drumul. Și aveam însemnătatea mea printre băieți, că eram "băiatu' lu' don' director"! Dar aci, la liceu, cine o să mă mai bage în seamă printre atâtea sute de băieți?! De pe acum începuse să mă apese o grijă la care nici nu mă gândisem până atunci! Toată vara mă meditase tata, meditație cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mi se auzea glasul! Costescu băgase de seamă că "nu-i prea dau concursul", și mă apostrofă: ― Băjenarul (că așa mă chema el, cu articol enclitic), ce e cu dumneata, dom'le? Asta se cheamă cîntat? ― Nu mă simt bine, don' profesor! Cred c-am răcit! ― Ce răcit, dom'le, n-ai răcit, dar ți-e gândul la cai verzi pe pereți, dom'le! Dar ce dispoziție puteam avea, când peste câteva ore trebuia să dau piept cu inamicul, în persoana
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de liniștit, atât de ușurat, de parcă mi se luase o piatră de moară de pe suflet! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ora a treia aveam Botanica. După ce a notat absenții, Crăcănel și-a îndreptat întrebător spre mine ochii-i bulbucați de cameleon: ― Ei, Bă-je-na-ru-le! Bi-le-tul! ― Poftiți, don' profesor! și i-l întinsei. M-a întrebat inutil: ― L-ai adus! ― Da, don' profesor l ― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota? ― N-a avut timp să-mi spună. ― De ce? ― Pentru că era ocupat cu bătaia! Crăcănel râse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
suflet! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ora a treia aveam Botanica. După ce a notat absenții, Crăcănel și-a îndreptat întrebător spre mine ochii-i bulbucați de cameleon: ― Ei, Bă-je-na-ru-le! Bi-le-tul! ― Poftiți, don' profesor! și i-l întinsei. M-a întrebat inutil: ― L-ai adus! ― Da, don' profesor l ― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota? ― N-a avut timp să-mi spună. ― De ce? ― Pentru că era ocupat cu bătaia! Crăcănel râse satisfăcut: ― Ahaha... Și ce-a scris în bilet? ― Nu știu, don' profesor, că nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ai adus! ― Da, don' profesor l ― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota? ― N-a avut timp să-mi spună. ― De ce? ― Pentru că era ocupat cu bătaia! Crăcănel râse satisfăcut: ― Ahaha... Și ce-a scris în bilet? ― Nu știu, don' profesor, că nu l-am citit. ― Atâta îți mai trebuia! Stai jos! A desfăcut plicul ușor, cu o atenție deosebită, de parcă s-ar fi așteptat cine știe ce minunăție să iasă din el, a luat cartea de vizită delicat, cu două degete
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vizită delicat, cu două degete, a citit-o și a surâs, mormăind: "Foar-te bi-ne!" Apoi și-a îndreptat din nou privirea spre mine: ― Nă-dăj-du-iesc că te-ai vindecat de a-nec-do-te... hm, cum să le spun eu... pli-ne de mă-gă-rii! ― Da, don' profesor! făcui eu, pocăit. ― Și acum, să ne vedem de oră... Mda! Să poftească la lecție: Ionescu Vasile, Manolescu Constantin, Niculescu Gheorghe, și, ă, și... Popescu-Băjenaru Grigore! CAPITOLUL V LA "TINERIMEA ROMÎNĂ" În clasa a II-a, la Limba română
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-mi răspundă la această întrebare? Ca prin farmec mi s-a luminat mintea, mi-am întors gândul cu veacuri înapoi, în lumea patriarhală a satelor noastre, și am sărit cu două degete în sus. ― Aș putea să spun eu, don' profesor! ― Spune... să auzim! Foarte curioși să audă cam ce voi răspunde ― poate că nici mulți dintre ei nu cunoșteau etimologia cuvântului ― profesorii se făcuseră numai urechi. Am răspuns răspicat și îndrăzneț ca întotdeauna când o întrebare de Romînă: ― Nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]