2,101 matches
-
cazați. Aflată chiar peste drum, piața consta din bucăți de pânză sau cartoane întinse pe jos și pe care erau așezate fructele și legumele, rânduiți papucii de tot felul sau expuse bijuteriile și suvenirurile. Locația respectivă reprezenta și locul de dormit pentru vânzători, căci noaptea se aprindeau lămpile pe care vi le-am descris mai înainte și-i puteai observa întinși printre obiectele comerțului lor. De la standul situat chiar în fața intrării în campus am cumpărat cele mai multe mărunțișuri. Apoi am mai adus
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fier, tip cazon, lipite două cîte două și suprapuse pe trei niveluri, pînă aproape de tavanul curbat, asemănător bolților de cramă. Spațiile libere dintre paturi fuseseră calculate cu precizie: înguste, cît să te strecori și să te cațări pe crengile de dormit. Se dormea cîte doi în pat, cap la cap, dar și cap la picioare, mai ales atunci cînd se înghesuiau cinci sau șase deținuți în două paturi alăturate. Nici nu s-a dat bine deșteptarea, că oamenii s-au repezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tine după doar o noapte. O noapte ! Marele dizeur, scuipându-și vocea cu tot cu amigdale pe niște afurisite de note simple ca bună ziua. — Asta pentru că n-am dormit, nu mi-am dres glasul încă. Da, așa-i, dragul meu Cristian, de la dormit e. Păi, zic să dormim cu toții vreo doi ani și dup-aia să mergem la Operă ! se răstește profesorul. Și imediat liniște. Atâta liniște, încât aproape se aude praful din sală așezându-se pe parchetul învechit. Cristi încearcă să se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
clădirilor, cele care au rămas în picioare, erau negre de la incendii. Niciun magazin și nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al distracției, doar spații abandonate, în care sărmanii se băteau pentru un loc de dormit și o pâine. Muzica fusese înlocuită de o liniște sumbră, întreruptă uneori de zbieretele vreunui viol sau de câteva gloanțe care purtau în lumea de dincolo un alt muritor, condamnat pentru că nu știa vreun vers în cinstea lui Stalin sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
umed, aduse de la hotelurile unde le predaserăm de dimineață. Am o senzație de parcă ne evacuăm. Am sosit și plecăm de la Madrid în același fel, adică urât și dezorganizat... Garnitura cu care vom călători toată noaptea este dotată cu vagoane de dormit. Compartimentele sunt cu două cușete, dar destul de incomode. Urmează micul haos al îmbarcării. Nu știu cum se întâmplă că în vagonul nostru urcă mai mulți inși și trece aproape o oră până își găsește locul fiecare. Gâfâieli, blocaje, cârteli de nemulțumire. Cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Spătăroae, și o dăruie mânăstirii Putna. La 12 martie 1488, domnul întărea Mitropoliei satul Mihăești, pe Brădățel. În aceași zi, îi întărea Mitropoliei și satul Averești. Tot în aceași zi, 12 martie 1488, Ștefan cel Mare întărea dania “sfânt a dormitului nostru bunic, domnul Alexandru și daniile unchilor noștri” satele: Vlădeni, cu moară, mai sus, în același hotar, satul Sârbi pe Șomuz, apoi satul Mihăești, la Podul de Piatră, mai sus de Bohrinești, așezat pe Șomuz, pe ambele maluri, cu moară
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al pelerinilor și parcă nu prea intră în mintea mea această atmosferă care nu-i tocmai de pelerinaj. Rămân cumva nedumerit dar sunt prea obosit ca să mai vreau să înțeleg ceva. După un duș scurt mă bag în sacul de dormit, îmi pun banii și actele sub pernă, ochelarii și lanterna sub pat și îmi zic că merit un somn odihnitor. Dar picioarele, dar tălpile picioarelor? Mă dor și mă ustură îngrozitor și atunci m-am întrebat ce caut eu pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
misterios despre spiritul drumului. Este ca un fel de revelație pentru mine, întins pe pat, simțindu-mi durerile în tălpile picioarelor, să ascult respirația lor, să simt căldura lor, să le privesc printre paturi profilul trupului înfășurat în sacul de dormit. O mulțime imensă ce vorbește toate limbile pământului, adunată pe acest drum, chemată de o voce interioară a unui spirit universal, de fraternitate, de coalizare a lumii pe acest camino. Cel mai renumit drum de pelerinaj din lume respiră acum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
greu pe gândurile și în ființa mea, în sacristia bisericii, în noapte, aproape de altarul deasupra căruia trona solemn o icoană mare, în basorelief, reprezentând încoronarea cu spini a lui Isus. întins pe salteaua subțire de pe podea, în sacul meu de dormit, eram pătruns de povara și exigențele pelerinajului. Privind incoana, îmi simțeam acut proprii spini interiori, și nu erau puțini. Dureau și produceau răni și sângerări ale spiritului, ale conștiinței; era propria încoronare cu spini. Sensibilitatea mea exagerată pe fond neuro-
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și dureroasă. Erau ceilalți pelerini întinși și ei pe jos pe saltelele subțiri dormind însă liniștiți și complet străini de problemele mele personale. Doar un bărbat, nu departe de mine, se mișca din când în când în sacul lui de dormit. Am ieșit tiptil din sacristie, respirând aerul curat de afară, din noaptea liniștită și luminată discret de câteva lampadare din vecinătatea bisericii. Priveliștea exterioară, feeria nopții a luat locul frământărilor interioare, estompând durerile și neliniștile. Am găsit în liniștea și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și pentru a nu risca ca organismul să refuze ficatul implantat ia imunosupresoare ceea ce o face să aibă o imunitate foarte scăzută. îmi spune că totuși nu-i este frică de acest camino și de riscurile pe care le presupune dormitul mereu în alt loc sau folosirea băilor și toaletelor în comun cu atâtea persoane. în tăcere admir curajul și credința ei. Mult mai mare însă mi-a fost surpriza să aflu că tânăra și blonda olandeză întâlnită acum câteva zile
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de când dorm în dormitoarele comune, care mai mare, care mai mic, am un sentiment plăcut al comuniunii cu persoanele din jurul meu pe care poate nu le voi mai vedea niciodată sau nu se știe: în camino sau oriunde în lume. Dormitul acesta la comun, cu toate serviciile în comun, îmi aduce aminte de timpul când am efectuat serviciul militar, dar câtă diferență între acel timp ce aș vrea să-l uit pentru multe aspecte, și acest timp binecuvântat și interesant, deși
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
decât respirația mai liniștită sau mai agitată a pelerinilor. Unii încep să sforăie, alții se mai învârt prin paturi. Așa este la comun. încă o noapte, dormind în hanuri cu dormitoare mari, cu paturi suprapuse, metalice, acoperit cu sacul de dormit. Dar am așa, - cum am mai spus deja, un sentiment de apartenență la o populație cu un scop comun, nobil, ceea ce mă face să adorm liniștit și mulțumit. Interesantă este și deșteptarea. Deja înainte de ora 6, încep să se foiască
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
prezenți. S-a făcut seară la hanul comunal, iar în curtea interioară mulți stau la mese, după cină, în fața unui pahar cu vin sau bere, discutând de toate, cu multă voie bună. Alții sau culcat deja în sacii lor de dormit. Lângă mine o tânără citește dintr-o carte așezată pe hol sprijinindu-se de perete. Este cazul să mă retrag în pat, mulțumit de drumul parcurs, de lecția de sete și oboseală trăită, și îngândurat în același timp de tot
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vă așteaptă. Cred că sunteți foarte obosit, după mai mult de treizeci de ore de zbor și impresii noi. Aveți dreptate, încep să simt oboseala, dar o convorbire cu dumneavoastră îmi este mai utilă decât orice altă activitate, căci de dormit nu se pune problema, sunt destul de obișnuit cu nopțile albe. Vă conduc la camera în care veți locui pe durata detașării în Peru. Camera mea era așezată deasupra garajului, avea improvizată o baie și o chicinetă dotată cu o masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mergeam cu domnișoara Rizoiu la cantina-restaurant a Sfatului Popular Raional, unde se dansa și se mai putea consuma În afară de pește și iepure, căprioară, mistreț, etc. Diurna primită la plecare ne permitea și acest lux. În fapt, el completa foamea și dormitul pe birourile din sfaturile populare comunale. Primii pași În profesiune Revenirea la disciplină m-a pus În fața unor schimbări de personal. Profesorul M. Mihăilescu a fost pensionat, iar dr. G. Dima și dr. M. Pavel au fost epurați. În locul profesorului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ce-o fi, o fi...”. Imediat ne-o îmbrăcat în uniformă, atunci se-mbrăca în uniformă. Te-mbrăca din cap până-n picioare, cu haine, cu epoleți, cu nu știu, cu tot... Stăteam la etajul trei, trei și patru era de dormit și dincolo era, pe doi era sală de sport și restul erau săli de cursuri. S. P.: - Totul într-o singură clădire. Doar clădirea asta ? Ș. B.: - Toate numai în clădirea asta, da ! Jos la parter era, pe hol erau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ca director ?... Programul era ? Ș. B.: - A, pentru mine ? Directorul ? La mine era munca nenormată, de asta aveam indemnizația de conducere. Deci, pe mine dacă mă chema noaptea, noaptea plecam. De câte ori am plecat la București și dormeam în vagoanele de dormit, cu trei pături pe mine, iarna. Ne duceam la București și de ținea un sfert de oră și veneam înapoi. N-am făcut scandal la Centrală: „- Cum, dom’le, ne chemați de la Iași, - dar era ăla de la Arad, săracul, care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
lenjeriei. Lenjeria era relativ suficientă, dar în stare proastă; transferată de la alte instituții ale Epitropiei, de la spitale mai importante. Existau 56 cămășoaie și 56 fuste, cearșafuri, precum și 30 "oghialuri, toate rupte". Starea de igienă a bolnavilor era precară. Condițiile de dormit, proaste, lipsa unei băi, oghialurile greu de spălat, creau, probabil, promiscuitatea, care a impresionat atât de mult pe autorii amintiți anterior. Îmbrăcămintea bolnavilor poate fi reconstituită din alte foi ale inventarului. Se utilizau cămăși mari cu care bolnavele umblau prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
când, ieșind noi să ne luăm doza terapeutică la un bufet lacto din Brezoianu, ne-am întâlnit cu el. Era ostenit, tras la față, după o noapte în care se vedea cât de colo că preocuparea principală nu-i fusese dormitul. L am îndemnat, bineînțeles, să ia și el un pahar din licoarea binefăcătoare, ceea ce de această dată a acceptat, cu aerul că ne făcea totuși o favoare. A sorbit întâi încet, apoi, cu o mișcare largă, a dat peste cap
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vârsta destul de înaintată, suferința fizică și morală îl copleșiseră. Ajutat de niște ceferiști binevoitori, l-au așezat jos, rezemat de zidul gării, iar la sosirea trenului alți oameni l-au urcat, l-au băgat în prima cabină a vagonului de dormit, mai aproape de toaletă, poate să aibă nevoie de ea. După o noapte de călătorie cu trenul, V. Voiculescu era acasă, în strada Dr. Staicovici nr. 34, București. „La ieșirea din închisoare, spune Gabriela, tata era îmbrăcat cu un pulover cârpit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Cățeaua clămpănea 62 în dreapta și în stânga, încolțănd când pe Lochman, când pe Vadana; Rosetti, profitând de limbuția celorlalți, curățea merindele de pe masă cu o poftă de vrednic vânător; iar colonelul Sturdza asculta, tăcea și ochea cel mai bun pat de dormit, pe care punea stăpânire din vreme, ca să nu îl ieie altul cineva. Dar, într-un rând în pădurile de la Sinești, soarta a pedepsit amar pe Sturdza pentru apucăturile sale egoiste. Ca totdeauna, el ieși din linia pușcașilor și înaintă mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe nimic. Iată că-ntr-o zi, amice, într-o zi m-am deșteptat Că în inimă un vierme tainic mi s-a furișat, Și cu toată voinicia-mi, mă simții adânc rănit Perdui voia mea cea bună, obiceiul de dormit, Ș-atunci... te-ntâlnii pe tine, călător pe-aceeaș cale, Amândoi în sânul nostru ascundeam aceeași jale, Jale nu, căci era dulce taina care ne rodea, Însă nu-ndrăzneam s-o spunem tocmai cui se cuvinea. Și m-ai sfătuit, țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în noaptea trecută. Îmi rotesc ochii în jur și descopăr un nor tocmai potrivit să-mi fac culcușul în el. Mă cuibăresc în valurile sale alburii, parcă aș fi întins pe o saltea moale, moale, învelit într-un sac de dormit. E cald și bine. Adorm într-o clipită. Mă trezesc refăcut, nu-mi dau seama câtă vreme s-a scurs, dar sunt odihnit și într-o stare fizică excelentă. Chiar îmi trece prin minte gândul că toată tărășenia cu accidentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
atins și atunci Irina a avut încă o dată inițiativa: l-a lua de mână și nu i-a mai dat drumul până acasă. A deschis ușa, au pătruns într-o săliță destul de strâmtă și de aici într-o cameră de dormit. Irina s-a simțit obligată să repete ceea ce deja îl anunțase prima oară: -Stau cu chirie. Apoi el a luat-o în brațe și s-au sărutat aproape sufocându-se, încercând zăpăcitor să se contopească, să intre unul în altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]