2,442 matches
-
Emil Vora, Grigore Bugarin, Emil Zegreanu, Veturia Constantinescu. Se publică proză aparținând lui V. Voiculescu (Capul de zimbru), Victor Papilian (fragmente din romanul Bogdanus infidelis notarius), Theodor Râșcanu (Pui de cuc, fragment de roman), Constantin Neicu-Calotescu, Gh. Atanasiu. În domeniul dramaturgiei P. atrage colaborarea lui Camil Petrescu, acesta exprimându-și aprecierea și publicând un fragment din piesa Mitică Popescu (21/1945). Cronica literară e semnată de Ion Antonie, care scrie și articole despre Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Pillat
PROVINCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289053_a_290382]
-
Munteanu, Jurnal, III, 223-225, IV, 312-323; Livescu, Scene, 150-156; Cocora, Privitor, III, 76-97; Felea, Prezența, 210-213; Gorcea, Structură, 11-70, 116-119, 131-143, 147-151, passim; Popa, Competență, 213-223; Dorin Tudoran, Nostalgii intacte, București, 1982, 277-294; Diaconescu, Dramaturgi, 130-160; Țeposu, Viața, 151-157; Faifer, Dramaturgia, 94-103; Manolescu, Arca, III, 140-165; Leonte, Prozatori, I, 146-158, II, 133-167, 266-273; Vodă-Căpușan, Teatru, 133-142; Ghițulescu, O panoramă, 209-232; Raicu, Fragmente, 318-324; Dobrescu, Foiletoane, III, 67-74; Moraru, Textul, 136-139; Condurache, Portret, 92-108; Felea, Aspecte, III, 133-136; Odangiu, Romanul, 71-80; Ungureanu
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
20”, în volum în 1965 și pusă în scenă la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. R. va colabora, de altfel, atât la Radio, cât și cu teatre din București și din provincie, multe dintre versiunile sale la piese din dramaturgia universală, clasică ori contemporană, fiind jucate: drama Câinii de Tone Brulin, Regele Ioan, prelucrarea lui Friedrich Dürrenmatt după Shakespeare, comedia de succes De ce dormi, iubito? de Jos Vandeloo ori Burgravii, drama istorică a lui Victor Hugo, transpusă tot în versuri
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
viața literară, continuă să scrie, însă nu publică decât un volum de memorialistică, Amintiri (1967), precum și câteva traduceri. A lăsat în manuscris texte dramatice (parțial tipărite postum) și un jurnal care „acoperă” patru decenii. R. este considerat unul dintre pionierii dramaturgiei expresioniste în literatura română (Ov. S. Crohmălniceanu). Cea mai apropiată de expresionism este drama Trei cruci, dar și alte piese, în special Omul de departe, unde se pot depista motive și procedee expresioniste: exaltarea erotică, elogiul instinctualității privite ca o
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
sub titlul Cinci ani de mișcare literară (1902-1906). Au urmat Istoria literaturii române. Epoca veche (1920), Literatura română (1925), Pe marginea cărților (1926 și 1938). Deși receptiv în tinerețe la fenomenul modern european (îndeosebi la teatrul naturalist și simbolist, la dramaturgia lui Franz Wedekind și a lui August Strindberg), P. este în esență un critic tradiționalist. A nutrit o mare admirație față de N. Iorga, fiind influențat de critica sociologică, biografică, psihologică. E activ mai ales în „Luceafărul”, unde, chiar din primul
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
clipe grele, București, 1921; Poezii, București, 1924; Domnișoara Miau, București, 1926; De inimă albastră. Dom Paladu, București, 1928; Madam Strakinidy, București, [1928]; Versuri, îngr. și pref. Mihu Dragomir, București, 1956. Traduceri: August Strindberg, Tată, București, 1895. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Dramaturgia română, București, 1905, 171-175, 189; Ibrăileanu, Opere, IV, 227-231; Arghezi, Scrieri, XXVII, 188-189; Călinescu, Ist. lit. (1941), 728-729, Ist. lit. (1982), 728-729, 1019; Ciopraga, Lit. rom., 298-300; Perpessicius, Memorial de ziaristică, București, 1970, 257-258; Straje, Dicț. pseud., 587-589; Brădățeanu, Istoria
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
fi „un organ de informație, de critică și de îndrumare pentru artiști și pentru public”, menit să trezească interesul pentru „admirabilele manifestări ale artei”, „credința în puterea de prefacere și înălțare sufletească a cuvântului scris”. Publicația se axează îndeosebi pe dramaturgie, comentând reprezentațiile scenice din București și din provincie, și se ocupă cu precădere de activitatea și opera autorilor dramatici, în consens cu articolul-program, unde teatrul este considerat „dascăl suprem, care unește într-o sinteză desăvârșită toate artele: arhitectură, pictură, sculptură
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
proză, aparținând lui Emil Isac (Însemnări orientale, Două femei, Impresii exotice, Annie), Liviu Rebreanu (Boierul și bărbierul), Ion Minulescu (Imperiul modei), Gala Galaction (Bisericuța din Răzoare), I.Al. Brătescu- Voinești, Dimitrie Anghel, I.C. Vissarion, V. Demetrius, Petre Aldea, Al. Cazaban. Dramaturgia este ilustrată de Al. Davila, Victor Eftimiu, E. Lovinescu (Cine era?, comedie într-un act), Emil Isac, Radu D. Rosetti, Mihail Săulescu (Săptămâna luminată). Sub semnătura lui E. Lovinescu se publică, de asemenea, un articol comemorativ despre St.O. Iosif
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
Călătorie, O lacrimă pe o geană), I. Al. Brătescu- Voinești (Părtașul), Cezar Petrescu (Învierea căpitanului Lazăr, Omul din vis), Caton Theodorian (De închiriat, În paraclisul iubirii), Al. Lascarov-Moldovanu (O vizită), Ion Ciocârlan, Eugen Boureanul, Petre Partenie, Tiberiu Crudu, Ion Dragu. Dramaturgia este ilustrată de Victor Eftimiu (Rapsozii), N. Iorga (Tudor Vladimirescu, Sarmală, amicul poporului), G.M. Vlădescu (Omul care nu mai vine), Lucian Blaga (un fragment din Zamolxe) ș.a. Cu literatură de călătorie colaborează N. Iorga, G.C. Ionescu-Sisești (note din Germania), Virgil
RAMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
Mihalovici, Amintiri despre Enescu, Brâncuși și alți prieteni, tr. Alice Mavrodin, pref. edit., București, 1987; C. Rădulescu-Motru, Mărturisiri, pref. edit., București, 1990 (în colaborare cu Sanda Râpeanu); Hortensia Papadat-Bengescu, Ciclul familiei Hallipa, București, 2001; I.L. Caragiale, Nuvele, București, 2003. Antologii: Dramaturgia română contemporană, I-II, pref. edit., București, 1964; O antologie a dramaturgiei românești. 1944-1977, I-II, pref. edit., București, 1978; N. Iorga. Opera, omul, prietenii, București, 1992; De la Octavian Goga la George Bacovia. Poezie românească în primele două decenii ale
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
edit., București, 1987; C. Rădulescu-Motru, Mărturisiri, pref. edit., București, 1990 (în colaborare cu Sanda Râpeanu); Hortensia Papadat-Bengescu, Ciclul familiei Hallipa, București, 2001; I.L. Caragiale, Nuvele, București, 2003. Antologii: Dramaturgia română contemporană, I-II, pref. edit., București, 1964; O antologie a dramaturgiei românești. 1944-1977, I-II, pref. edit., București, 1978; N. Iorga. Opera, omul, prietenii, București, 1992; De la Octavian Goga la George Bacovia. Poezie românească în primele două decenii ale secolului XX, București, 2003. Repere bibliografice: Biberi, Lumea, 239-246; Barbu, Sine ira
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
Ist. lit. (1982), 592; Leontin Iliescu, Rădulescu-Niger, U, 1944, 195; Miron Radu Paraschivescu, N. Rădulescu-Niger, „Ecoul”, 1944, 230; Mărcuș, Thalia, 126; G.T. Niculescu-Varone, Un scriitor uitat: N.G. Rădulescu-Niger, RL, 1969, 46; Massoff, Teatr. rom., VI, 442, 451, VII, 536; Modola, Dramaturgia, 305; Dicț. scriit. rom., IV, 39-42. C.T.
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
excepții, poeții grupați în jurul revistei scriu o poezie minoră, pastișându-i pe romanticii francezi. Prozatorii revistei sunt Pantazi Ghica (nuvele istorice), G. Marian (schițe de moravuri), N.D. Popescu și Bonifaciu Florescu (nuvele). Mai bogată și mai interesantă este partea consacrată dramaturgiei, susținută și de preocuparea lui Grădișteanu pentru teatrul național. Comedia de moravuri într-un act, după modelul lui Alecsandri, este cea mai gustată. Se încearcă în această specie Th. A. Myller, Pantazi Ghica, N. Țincu și Antonin Roques. Grădișteanu localizează
REVISTA CONTIMPORANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
va colabora și la această publicație, dominată de personalitatea lui N. Iorga. Admirator constant și entuziast al lui Iorga, i-a și dedicat un amplu articol referitor la teatrul său. Ilustrând orientarea spre formele literaturii tradiționaliste, alte articole sunt consacrate dramaturgiei lui Octavian Goga și a lui Lucian Blaga, acestea fiind în epocă printre puținele studii despre opera teatrală a scriitorilor avuți în vedere. Admirația (nu o dată, cu accente encomiastice) față de Iorga pune în lumină o contradicție dramatică a biografiei lui
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
r. al perioadei interbelice, în care include abuziv și proza lui Mateiu I. Caragiale, Ion Vinea, Al. A. Philippide ș.a. În cvasiunanimitatea ei, critica literară de azi atribuie însă caracter realist celei mai întinse și rezistente părți a prozei și dramaturgiei românești, de la începuturile lor până în prezent. Sensul istoric al conceptului literar și artistic r. e dublat de unul tipologic. Se vorbește de un „realism etern” (René Wellek), de un „realism nețărmurit” (Roger Garaudy). Analog a fost conceput r. și mai
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
anii de violență socială și politică instaurată de noua putere comunistă: în paralel cu mimarea recunoașterii meritelor sale literare - este primit la 1 noiembrie 1948 în Academia Republicii Populare Române și i se acordă în 1949 Premiul de Stat pentru dramaturgie -, se vede silit, „în condiții bestiale” (după propriile-i mărturii), să își încalce toate convingerile etice și estetice în „opere” comandate, concepute și amendate ideologic sub supravegherea agresivă a „culturnicilor” vremii. Futilitatea și eșecul - astăzi perfect previzibile - ale tentativelor sale
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
unei scheme ordonatoare hegeliene - dezvăluită, în 1943, revistei „Vremea” („voi scrie până la 25 de ani versuri [...]; între 25-35 de ani teatru [...]; între 35-40 de ani romane [...]. Și abia la 40 de ani mă voi întoarce la filosofie”) -, în cadrul căreia poezia, dramaturgia și proza se constituie în treptele simbolice ale ascensiunii spiritului către „momentul” substanțial, iluminant și integrator, al revenirii la propriul sine - „clipa” extatică a cunoașterii absolute. (De altminteri, scriitorul nu și-a ascuns niciodată convingerea că literatura nu este un
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
specific romantică. Raportarea la context și la avantext constituie unul din principiile studiului, în tentativa de a afla punctele comune între biografiile, mediile culturale frecventate de cei doi și operele lor. Paralela respectă apartenența scrierilor la genurile tradiționale (proză, poezie, dramaturgie), ca și la speciile corespunzătoare. În interiorul fiecărei diviziuni sunt discutate metodic motivele și procedeele retorice folosite. Se urmărește, în principal, motivul visului și se afirmă că la cei doi ar putea fi aflată chiar o „poetică a oniricului”. În interiorul acesteia
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
un ritm susținut, în anii ce au urmat tipărește carte după carte, fără să-și facă griji pentru perenitatea prozei pe care o scrie. În 1950 i se joacă la Teatrul Național din București o dramă, Sabotaj, compusă după tiparul dramaturgiei sovietice. Nuvela Lența și romanul În orașul de pe Mureș (Premiul de Stat) sunt publicate în 1954. Alte culegeri de schițe și nuvele, mai multe romane - Statuile nu râd niciodată (1957), Fericitul negustor (1957), Reîntoarcerea (1967), Încotro? (1970), Dacă toți copacii
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
doilea volum abordează proza, care se diversifică enorm, pornind de la realismul picaresc baroc și ajungând uneori la forme clasice, embrionar prefigurându-se acum și aproape toate formele de discurs romanesc. În sfârșit, ultimul volum cuprinde analitic fabula, poemul eroic și dramaturgia, încheindu-se cu un excurs teoretic legat de cele două sisteme estetice fundamentale care se confruntă în epocă, clasicismul și barocul. Într-un cuvânt, o vastă interpretare în care M. urmărește contrastele și asemănările dintre clasicism, baroc și manierism. Toate
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
au dovedit caracterul teatral pregnant. Judecata scăpărătoare, umorul malițios, expresia lapidară până la aforism caracterizează stilul „mușatismelor” din celebra rubrică „10” din revista „Contemporanul” (1965-1970), reunite în Fiecare cu părerea lui (1970) ș.a. Însă ceea ce l-a consacrat pe M. este dramaturgia. În 1932 are loc premiera spectacolului Sosesc deseară (reluat în 1936 cu titlul Chestiuni de familie), comedie ce își propune să amendeze mentalitatea provinciei și a personajelor impregnate de acest spirit, dar dornice să pară altfel de cum sunt. Unul dintre
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
iar din verva cu care este atacată farsa electorală a dispărut înțelegerea pentru slăbiciunile umane sau nota sentimentală. Reprezentată pentru prima dată în 1937, Visul unei nopți de iarnă se înscrie în seria comediilor lirice aparținând unor inspirate condeie în dramaturgia interbelică. Maria Panait, vânzătoare într-un magazin de bijuterii, personaj cu o existență cenușie, banală, își vede visul împlinit în noaptea Anului Nou: ajunge să îl cunoască pe celebrul scriitor Alexandru Manea, pe care îl admiră și îl iubește în
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
cu o inspirație secătuită. Nici comedia lirică Madona (1947) nu mai atinge fiorul poetic din Visul unei nopți de iarnă. Pe lângă configurarea unor personaje cu valoare de simbol (Spirache, Chiriachița, Doruleț) și stăpânirea desăvârșită a acțiunii dramatice, M. rămâne în dramaturgia românească ca un maestru al comicului de limbaj (sunt exploatate savuros stridența neologismelor, deformarea cuvintelor, retorismul delirant ș.a.) și al comicului de situație (antologice sunt în Titanic Vals scena pălăriei, surpriza apariției moștenirii sau schimbarea testamentului), pe care le mânuiește
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
922; Camil Petrescu, Opinii și atitudini, București, 1962, 448-449; Brădățeanu, Comedia, 386-404; Rotaru, O ist., II, 709-713; N. Carandino, Autori, piese, spectacole, București, 1973, 110-113; Crohmălniceanu, Literatura, III, 62-76; Barbu, Momente, 201-203; Brădățeanu, Istoria, II, 344-352; Carol Isac, Permanențe în dramaturgie, Iași, 1982, 87-160; Ileana Dalea, Amintiri despre Tudor Mușatescu, Timișoara, 1988; Tudor Mușatescu, DRI, III, 386-446; Dicț esențial, 542-545. Il.C.
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
traducere din Tristan Bernard (1977) și de romanul Paracelsus, călătorie neîntreruptă (1981), o biografie romanțată. Activitatea de dramaturg i-a fost încununată cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. „Tensiunea intelectuală” semnalată de critică încă de la debut este o constantă a dramaturgiei lui N. B. Autor cu multe lecturi, face uz de ele la propriu, citând abundent (cu predilecție din filosofi) și practicând cu dezinvoltură tehnicile moderne ale genului. Piesele, majoritatea într-un act, sunt pretexte de controverse și riposte, aprinse schimburi de
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]