2,407 matches
-
pentru insulte aduse Centralei Evreilor din România, în 1950 este închis pe viață pentru activitate sionistă. Eliberat în 1956, emigrează în Israel, unde moare după câteva luni. A debutat editorial cu piesa în patru acte David Brandeis (1916), abandonând însă dramaturgia după alte câteva încercări. Publică volumele de proză scurtă Spovedania unui candelabru (1926) și Ereticul de la Mănăstirea Neamțu (1930), culegerile de articole și eseuri Noi... - breviar iudaic (1932), Logos, Israel, Biserica (1937), Nu există cult mozaic (1947), dar se remarcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
Th. D. Speranția, C. Grigoriu, I.C. Beldie, Lia Hârsu, I. Dumitrescu-Frasin, Dumitru Faur, I. Hagiu, C. Negri, Serafim Ionescu (Unirea, după I. Creangă), I. Tohăneanu, Florian Cristescu, N. Rădulescu-Niger. Acest ultim capitol al publicației este foarte interesant, pentru că propune o dramaturgie scurtă, adaptată la necesitățile și posibilitățile teatrului școlar. Alte semnături: Simion Mehedinți, Mihail Sadoveanu, Ioan Adam. C. este o tipică revistă de provincie, cu festivisme, cu un amestec orgolios de valori naționale și locale, cu un caracter pronunțat educativ. După ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286141_a_287470]
-
București, 1967, 59-61; Brădățeanu, Comedia, 148-149; Ist. teatr. Rom., II, 464-465, passim; Ionuț Niculescu, Grigore Ventura, TTR, 1975, 5; [Comentarii despre spectacolul cu piesa „Curcanii” de Grigore Ventura], TTR, 1977, 5; Brădățeanu, Istoria, II, 28-30; Dicț. lit.1900, 899-900; Modola, Dramaturgia, 329-330. F. F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
de critic unei creații izbutite, unei izbînzi a spiritului, alcătuire căreia pînă la critic alții i-au conferit două prime înțelesuri: autorul, căci el este întîiul său lector, și cititorul ocazional, la care trimitea Goethe cînd era vorba de receptarea dramaturgiei. Greutatea specifică a operei va fi astfel validată nu de logica terțiului exclus, ci, dimpotrivă, de acceptarea celei de-a treia posibilități (sensul criticului, cel pentru care optăm, poate fi saturat semantic și cu semnificațiile dezvăluite de Roland Barthes în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
raportul dintre național și universal în artă, conținut și formă, stil și curent, teoria genurilor, educație estetică, teatrologie etc., dar mai cu seamă de umanismul socialist și eroul comunist, de vocația angajată a acestuia, așa cum reiese din teatru și film. Dramaturgie (Introducere în estetica teatrului contemporan) (1982) este o lucrare didactică despre profilul și fizionomia esteticii teatrale și despre arta actorului, unde sunt adunate studii și eseuri vizând receptarea „valorilor rostului uman”. Consemnări - Arta teatrului contemporan (I-IV, 1982-1989) cuprinde o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
și fizionomia esteticii teatrale și despre arta actorului, unde sunt adunate studii și eseuri vizând receptarea „valorilor rostului uman”. Consemnări - Arta teatrului contemporan (I-IV, 1982-1989) cuprinde o serie de articole de atitudine despre teatrul politic și virtuțile patriotic-revoluționare ale dramaturgiei românești contemporane, trecând apoi în revistă spectacolele de la începutul anilor ’80 ai secolului trecut, din capitală și din țară. Alături de cronici teatrale sunt prezente aici mărturisiri despre personalități ale scenei, comentarii referitoare la metodologia spectacolului, rolul culturii în devenirea actorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
aniversar este Colina crinelor nuntiri (1995), ce mizează pe aceleași tehnici, tema rămânând tot erosul. SCRIERI: Estetica, București, 1968; Principii generale de estetică, Cluj-Napoca, 1978; Introducere în estetica teatrului contemporan, București, 1981; Consemnări - Arta teatrului contemporan, I-IV, București, 1982-1989; Dramaturgie (Introducere în estetica teatrului contemporan), București, 1982; Contururi teatrologice, București, 1983; Autumnale, Iași, 1985; Ostrovul iubirii, București, 1986; Ducatul cedrilor de seară, București, 1988; Essais sur les arts du spectacle contemporain, București, 1988; Lebedele asfințirii, București, 1990; Ești tu, azurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
teatru; incidental, a abordat și istoria literară (Primele amintiri în literatura română: Teodor Vârnav, „Istoria vieții mele”, 1973). În structura personalității sale, boemul, intrat în legendele urbei, și profesionistul de incoruptibile rigori coexistă sub semnul unei cuceritoare libertăți de spirit. Dramaturgia lui F., multă vreme rămasă necunoscută, a surprins întrucâtva la apariția volumului de Teatru (1994). Între îngândurare și surâs, erudiția, trecută prin filtrul gândirii proprii, și o fantezie ce refuză ifosele și crisparea dau consistență unui text lucrat cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
însemnătate, dar opiniile despre teatrul vremii sau cele referitoare la limbă conțin idei bine gândite. Sceneta satirică O comedie tragică (1859) pune, de asemenea, în discuție probleme ale scenei românești. W. îndeamnă la consolidarea unui teatru național susținut de o dramaturgie cu rosturi etice, inspirată din actualitate. În ce privește limba română, o găsește dulce și armonioasă, dar primejduită de abuzul de „ziceri străine” ( Câteva cuvinte asupra limbei noastre). În articolul Trecutul, prezentul și viitorul face dovada unor resurse de memorialist, povestind convingător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
Stat din Oradea, stagiunea 1975-1976), Turnul de cireș (Teatrul de Nord din Satu-Mare, stagiunea 1976-1977), Tentația (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1983-1984; Teatrul Național din Cluj-Napoca, stagiunea 1984-1985). În 1989, volumul Tentația. Coroană pentru Doja adună o bună parte din dramaturgia lui A., a cărei temă predilectă este raportul dintre călău și victimă, identificabilă și în scrierile sale epice. În teatru, autorul adoptă formula modernă, brechtiană, căreia îi alătură proiecția realistă îmbinată cu o neîndoielnică vocație poematică. Coroană pentru Doja este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
teatru. Proiectată în medievalitate, tragedia eroului nu exclude trimiterile la lumea de azi. Istorie a unei crime premeditate, Tentația este o acidă condamnare a alienării în societatea de consum. Piesa Napoleon, Soldatul și Femeia sau Îngerul călău (2000; Premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor din Timișoara) dezvoltă o „acțiune” care coboară din alegorie în istorie, organizată în jurul relației dintre stăpân și supus; eroul, un intelectual român predispus la compromisuri morale grave, eșuează lamentabil, pentru el momentul schimbării vremurilor nefăcând decât să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
Piesa a stârnit un mic „scandal”, fiind interpretată drept criptocontestatară la adresa societății și rânduielilor din epocă, ceea ce i-a creat autorului dificultăți în reprezentarea ulterioară a altor texte. După acest episod G. s-a „cumințit”, orientându-se mai ales spre dramaturgia istorică, desigur cu mesaj patriotic. A compus și scenarii de teatru radiofonic, unele fiind montate și difuzate. După 1980 a publicat și proză (romane, povestiri istorico-patriotice pentru adolescenți). În activitatea de dramaturg a lui G. se pot distinge două maniere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
Lovinescu, București, 1973; Inspectorul de teren, București, 1980; Lumea de la fereastră, București, 1983; Comediograme, București, 1985; Neagoe, căpitan de vânători, București, 1991. Repere bibliografice: Dinu Săraru, Un spectacol experimental, LCF, 1968, 12; Radu Popescu, Atelier ’68 și ciclul doi de dramaturgie originală, RMB, 1968, 23 mai; Valentin Silvestru, Dramaturgi originali la Atelier ’68, CNT, 1968, 26; Dan Cristea, Noi formule de teatru. Între confirmare și infirmare, TTR, 1968, 7; Ovidiu Constantinescu, Noi căutări în dramaturgia românească, VR, 1968, 8; Paul Everac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
Atelier ’68 și ciclul doi de dramaturgie originală, RMB, 1968, 23 mai; Valentin Silvestru, Dramaturgi originali la Atelier ’68, CNT, 1968, 26; Dan Cristea, Noi formule de teatru. Între confirmare și infirmare, TTR, 1968, 7; Ovidiu Constantinescu, Noi căutări în dramaturgia românească, VR, 1968, 8; Paul Everac, O dorință numită cenaclu, CNT, 1970, 27; C. Isac, „Punctul”, ATN, 1973, 4; Laurențiu Ulici, Fetișul replicii , RL, 1973, 29; Ulici, Prima verba, I, 212-214; Vicu Mîndra, Jocul situațiilor dramatice, București, 1978, 94, 97-100
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
teatru sau articole diverse în relativ numeroase reviste, printre care „Sburătorul”, „Viața literară”, „Revista scriitoarei” (apoi „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”), „Universul literar”, „Gazeta literară”, „Vremea”. Între 1926 și 1938 face parte din comitetul Societății Scriitoarelor Române. Încredințată că în dramaturgie scriitorul are șansa unei plasări mai apropiate de adevărul care se cere comunicat, A. mai face câteva tentative de a se impune în lumea scenei. După Inelul, i se reprezintă, în 1928, piesa Luminița, urmată, în 1930, de Ecoul, jucată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
care se ocupau de administrarea activităților culturale. Debutează în „Contemporanul”, în 1951, cu cronici dramatice și articole despre teatru. Debutul editorial are loc în 1959, prin apariția monografiei Grigore Manolescu. A publicat numeroase cărți, în majoritate despre teatru, privind deopotrivă dramaturgia și arta spectacolului, amândouă domeniile fiind considerate sub raportul evoluției lor istorice în spațiul cultural românesc, dar și eseuri despre artă ori despre personalități de prim rang ale culturii universale, precum și note de călătorie. A colaborat la „Contemporanul”, „Cântarea României
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
ș.a. Domeniul vizat aproape în exclusivitate de scrierile lui B. este istoria teatrului românesc - în ambele accepții principale ale termenului „teatru”: literatura dramatică și spectacolul teatral ca atare. Unele cărți sunt monografii despre actori ori culegeri de portrete de actori. Dramaturgia națională e examinată, diacronic, prin două dintre speciile cu deosebire frecventate de autorii dramatici români (Drama istorică națională (Perioada clasică), 1966, Comedia în dramaturgia românească, 1970). Perioadele cercetate sunt ample: volumul despre comedie începe cu relevarea practicilor străvechi, folclorice, asimilabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
spectacolul teatral ca atare. Unele cărți sunt monografii despre actori ori culegeri de portrete de actori. Dramaturgia națională e examinată, diacronic, prin două dintre speciile cu deosebire frecventate de autorii dramatici români (Drama istorică națională (Perioada clasică), 1966, Comedia în dramaturgia românească, 1970). Perioadele cercetate sunt ample: volumul despre comedie începe cu relevarea practicilor străvechi, folclorice, asimilabile artei spectacolului (capra, brezaia, păpușile etc.) și - acordând examinării diferitelor momente ori personalități o extensie proporțională cu valoarea ori importanța (Caragiale are, de pildă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
în vreme ce lucrarea despre drama istorică e limitată, într-adevăr, la „perioada clasică” (Răzvan și Vidra, Despot Vodă și Vlaicu Vodă fiind tratate in extenso, comparativ cu realizări ale unor autori mai puțin importanți, iar investigarea se oprește la Delavrancea). Și dramaturgia contemporană e analizată, într-o altă lucrare, serioasă și aplicată, dar caducă sub anumite raporturi (Viziune și univers în noua dramaturgie românească, 1977). În general, demersul comentatorului e unul prin excelență didactic și nu aparține nici criticii literare propriu-zise, nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
tratate in extenso, comparativ cu realizări ale unor autori mai puțin importanți, iar investigarea se oprește la Delavrancea). Și dramaturgia contemporană e analizată, într-o altă lucrare, serioasă și aplicată, dar caducă sub anumite raporturi (Viziune și univers în noua dramaturgie românească, 1977). În general, demersul comentatorului e unul prin excelență didactic și nu aparține nici criticii literare propriu-zise, nici istoriei literare reconstitutive, cu recurs masiv la detaliul factologic. Profesoral, el oferă un fel de „lecture raisonnée”, o explicitare accesibilă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
istoriei literare reconstitutive, cu recurs masiv la detaliul factologic. Profesoral, el oferă un fel de „lecture raisonnée”, o explicitare accesibilă a operelor și, implicit, o inițiere a cititorului în identificarea și mânuirea uneltelor analizei. Sunt relevate adecvarea la real a dramaturgiei, impactul asupra publicului și receptarea în mentalitatea epocii respective, rolul ei educativ, meșteșugul artistic al dramaturgului. Textele lui B. sunt preponderent analize de conținut, parafrazări și rezumări explicative valide, marcate însă de o optică excesiv sociologizantă (păstrată uneori, inerțial, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
Caragiale; volumul al doilea aprofundează secolul al XIX-lea, dar cu o atenție specială pentru regie și actorie; al treilea volum se ocupă de actorii și oamenii de teatru marcanți din prima jumătate a secolului al XX-lea și de dramaturgia din a doua jumătate a acestuia. Cele mai interesante contribuții și analize îi privesc pe autorii mai puțin cunoscuți, dar semnificativi. Prin câteva dintre cărțile sale B. a ieșit din domeniul strict al cercetării și sintezelor privind teatrul: în Întâlnire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
București, 1966; Drama istorică națională (Perioada clasică), București, 1966; Institutul de artă teatrală și cinematografică (în colaborare cu G. D. Loghin și R. A. Petrescu), București, 1966; Istoria literaturii dramatice românești și a artei spectacolului, I-III, București, 1966-1982; Comedia în dramaturgia românească, București, 1970; Întâlnire cu capodopera, București, 1973; Profiluri. Mari actori români, București, 1973; Sub soarele sudului. Posibil itinerar în vetre de cultură, București, 1975; Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977; Titani ai Renașterii, București, 1985. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
a artei spectacolului, I-III, București, 1966-1982; Comedia în dramaturgia românească, București, 1970; Întâlnire cu capodopera, București, 1973; Profiluri. Mari actori români, București, 1973; Sub soarele sudului. Posibil itinerar în vetre de cultură, București, 1975; Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977; Titani ai Renașterii, București, 1985. Repere bibliografice: Ileana Berlogea, Amplă investigare a dramaturgiei, „Era socialistă”, 1979, 8; Dicț. scriit. rom., I, 364-365. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
București, 1973; Profiluri. Mari actori români, București, 1973; Sub soarele sudului. Posibil itinerar în vetre de cultură, București, 1975; Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977; Titani ai Renașterii, București, 1985. Repere bibliografice: Ileana Berlogea, Amplă investigare a dramaturgiei, „Era socialistă”, 1979, 8; Dicț. scriit. rom., I, 364-365. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]