1,717 matches
-
arătau normal: albi, coșcoviți, cu floricele verzui pictate pe tavan. M-am uitat împrejur. Camera nu-ți oferea decât o fereastră, lată și joasă. Puteai s-o încaleci și săreai în grădină. Mihnea a acoperit-o cu un fel de draperie sau de perdea opacă, nu-ți dădeai seama. Era bleumarin-violet (culoarea carpetelor) și curgeau niște ațe din ea. Ne-am așezat pe canapele fără să mai așteptăm invitația. Eu și Maria pe-un pat, tânărul Lupu și sacoșa pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un căluș. Ansamblul strâmt și neaerisit demara o dată la cinci zile spre piață, de unde se întorcea cu-o pâine și-o plasă de cartofi. Doamna Matei era cuminte ca un cadavru, n-o auzeai niciodată. Locuia într-o casă-mausoleu, cu draperiile trase și mobilierul pietrificat în parchet. Acolo se plătea și întreținerea, ghinionul sau o glumă proastă o înzestraseră pe biata femeie cu funcția etern-provizorie de administrator. Becurile din tavan lipseau, iar televizorul zăcea pe covor, acoperit cu-o față de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care se-apleacă peste tine și, împreună cu măsuța mică de la capul patului, te mușcă noaptea de picioare. Toate puteau fi rezolvate prin mijloacele științifice ale organizării imobiliare: geamurile se închideau, colțurile parchetului erau îndesate cu vată și bucăți de ziar, draperia trebuia crăpată, iar mobilierul îndepărtat din dormitor. Rămânea doar strictul necesar: ferestrele și dulapul de haine cu patru compartimente. Până și patul fusese demontat și înlocuit cu un cadru metalic și două saltele urcate pe-o somieră. Doar așa Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și iataganele otomane, sărutau cu abnegație pintenii habsburgici și tureacii rusești, fără ca buzele să dea vreun semn că ar obosi de-a lungul veacurilor. Fațadele purtau cearcăne, ferestrele se închideau cu obloane grele. Geamurile fără voleuri fuseseră îmbrăcate în cagulele draperiilor, să nu se vadă nimic. Rușinea curgea peste tot. Dacă te strecurai pe-alei și străduțe, te bântuiau imagini cu gloanțe de Lüger înfipte în pereți și urme de șenile pe ziduri, ca umbra unui tanc sovietic. Orașul ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
La unu, începea masa. Bunica Aneta venea cu saleurile și plăcinta cu carne, fierbinte și decupată la linie. De țuică, n-aveam voie să mă ating; mi se dădea imediat peste mână, ca bunicu’ Vitalian atunci când vroiam să-i trag draperiile. Se făcea o pauză, apoi apărea ciorba de perișoare: polonicul gigantic, înspăimântător, era manevrat cu prudență, înainte să fie abandonat în castronul adânc de porțelan, cu toarte înflorate. După ciorbă, se aducea friptura cu pureu și murături (vara, înlocuite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul prea scurt și pantalon, sclipeau pietrele prețioase sau lucea sfera unei bile nichelate, înșurubate calm în buric. Puștoaicele circulau în grupuri de câte două, nesimțite, cu capul gol. Frigul nu le descuraja, dimpotrivă, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
preluat imediat tehnica. Impregnau materialul cu substanța și rezultatul se dovedea același: citeai o carte sau admirai un tablou, și intrau băieții în mintea ta cât ai bate din palme. Nu-ți mai spun ce se-ntâmpla când trăgeai dimineața draperiile. Materialul prisosea, Economiștii nu duceau lipsă de suporturi pentru fotocaină. Până în secolul 19, cărțile se făceau din resturi de cârpe și din țesătură: erau considerate mai rezistente la timp. Abia mai târziu a apărut celuloza, care necesita însă prelucrări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și produse culinare după rețete proprii, servite în moduri diferite, într-un cadru cât mai natural, cu o decorație specifică, precum și mijloacele de distracție, ring de dans și programe muzicale speciale. RESTAURANTUL BAR dotat cu mobilă stil, mochetă, perdele și draperii. Sortimentul de preparate culinare este relativ mai redus ca la un restaurant obișnuit, dar mult mai complet ca la un bar de noapte. Dispune de instalații speciale de lumini, de difuzare a muzicii, de ring de dans. BARUL DE NOAPTE
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
necesitatea alarmantă de a repeta în gând, pentru orice eventualitate, câteva articole, preponderent încurajatoare și liniștitoare, din Codul Penal. Asupra lui Rogojin, salonul Nastasiei Filippovna produsese o impresie exact inversă celei pe care o încercaseră însoțitorii săi. De cum se ridicase draperia și o văzuse pe Nastasia Filippovna, totul încetase să mai existe pentru el, ca și dimineață, chiar mai abitir decât dimineață. Se făcu palid și se opri pentru o clipă; se putea ghici că inima îi bate grozav de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pusese un inel masiv, tot cu briliant. Lebedev se opri cam la vreo trei pași de masă; ceilalți, cum am mai spus, se strecurau încet în salon. Katia și Pașa, cameristele Nastasiei Filippovna, dădură și ele fuga ca să privească dindărătul draperiilor, cu mare uimire și spaimă. — Ce-i asta? întrebă Nastasia Filippovna, privindu-l pe Rogojin atentă și curioasă și arătând cu ochii „obiectul“. — Suta de mii! răspunse acesta aproape în șoaptă. — A, te-ai ținut totuși de cuvânt! Ia loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ruble, ha-ha-ha! Curată fantasmagorie! spuse generalul, aproape buimăcit de mirare. Ei, felicitări, felicitări! Și, ridicându-se, se duse la prinț și-l îmbrățișă. După el, și ceilalți începură să se ridice, înghesuindu-se în jurul prințului. Chiar și cei retrași îndărătul draperiei începură să-și facă apariția în salon. Se iscă o rumoare de voci, exclamații, unii chiar cerură șampanie, începură înghesuiala și agitația. Pentru o clipă mai că nu uitară de Nastasia Filippovna și că aceasta era amfitrioana seratei. Însă încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rogojin continua să întoarcă spre el capul; prințul nu se putu abține și-i făcu semn să se apropie, iar celălalt traversă strada de îndată. — Nastasia Filippovna e la tine? — La mine. — Mai devreme nu tu m-ai pândit dindărătul draperiei? — Eu... — Și cum ai... Prințul nu știa ce întrebare să-i mai pună și cum s-o încheie pe cea începută; pe deasupra, inima i se zbătea atât de tare, încât până să și vorbească îi era greu. Rogojin tăcu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tău i l-am spus. Iar pe urmă, după ce ai plecat, ce-mi trece prin minte? Ce-ar fi, mi-am zis, dacă trage cu ochiul sau pândește oarece din stradă? M-am apropiat de fereastra asta, am tras puțin draperia și te-am zărit stând și uitându-te drept la mine... Uite-așa a fost treaba. Dar unde-i... Nastasia Filippovna? întrebă prințul cu vocea sugrumată. — E... aici, spuse încet Rogojin, parcă întârziind un pic cu răspunsul. — Unde? Rogojin își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să zâmbească ciudat. Chiar când îi povestise despre stor, parcă voise să spună altceva, în pofida expansivității cu care vorbea. Intrară în cabinet. De când fusese aici prințul, în cameră avuseseră loc unele schimbări: de-a lungul întregii încăperi era întinsă o draperie din mătase verde, cu care de obicei se tapițează mobilele, având câte o intrare la fiecare din cele două capete; draperia despărțea cabinetul de iatacul în care se afla patul lui Rogojin. Draperia grea era coborâtă și intrările închise. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cabinet. De când fusese aici prințul, în cameră avuseseră loc unele schimbări: de-a lungul întregii încăperi era întinsă o draperie din mătase verde, cu care de obicei se tapițează mobilele, având câte o intrare la fiecare din cele două capete; draperia despărțea cabinetul de iatacul în care se afla patul lui Rogojin. Draperia grea era coborâtă și intrările închise. Dar în cameră era foarte întuneric; nopțile „albe“ ale Petersburgului începuseră să se întunece și, dacă n-ar fi fost lună plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a lungul întregii încăperi era întinsă o draperie din mătase verde, cu care de obicei se tapițează mobilele, având câte o intrare la fiecare din cele două capete; draperia despărțea cabinetul de iatacul în care se afla patul lui Rogojin. Draperia grea era coborâtă și intrările închise. Dar în cameră era foarte întuneric; nopțile „albe“ ale Petersburgului începuseră să se întunece și, dacă n-ar fi fost lună plină pe cer, ar fost greu de deslușit ceva în camerele acestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ia să-l aduc eu aici să înnopteze, ca să fim amândoi noaptea asta... — Rogojin! Unde-i Nastasia Filippovna? șopti prințul deodată și se ridică tremurând din tot corpul. Se ridică și Rogojin. — Acolo, șopti el, făcând semn cu capul spre draperie. — Doarme? șopti prințul. Rogojin îl privi iarăși fix, ca mai înainte. Dacă vrei, să mergem!... Numai tu să nu... fie, să mergem! Ridică perdeaua, se opri și iarăși se întoarse spre prinț. — Intră! șopti el, arătând spre perdea și invitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
criza. Nici nu-mi dau seama ce să mă fac acum cu tine... Prințul asculta încordându-și toate puterile, ca să-l înțeleagă, continuând să-l interogheze cu privirea. — Tu ai făcut-o? întrebă el în sfârșit, arătând cu capul spre draperie. — Da... eu... șopti Rogojin și-și plecă ochii în pământ. Tăcură vreo cinci minute. Fiindcă mă gândesc, continuă deodată Rogojin, ca și cum nu și-ar fi întrerupt spusele de mai înainte, că, dacă te-apucă boala, criza și țipătul, atunci, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ce-ai de gând? — Am îndoieli în privința ta, fiindcă te văd tremurând întruna. Peste noapte rămânem aici, împreună. N-am alt pat decât acela, dar m-am gândit să iau pernele de la amândouă canapelele și să le pun aici, lângă draperie, lângă pat, ca să dormim unul lângă altul. Fiindcă dacă vin, dacă se-apucă de cercetat sau de căutat, or s-o vadă îndată și or să-o ducă de-aici. Or să mă ia la întrebări, o să le zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se gândise de dimineață. Noaptea trecută dormise pe canapea. Dar pe canapea nu încăpeau doi oameni alături, iar el ținea neapărat să se culce alături și de aceea târa din răsputeri, prin toată camera, până la intrarea spre despărțitura de dincolo de draperie, cele două perne de dimensiuni diferite, luate de pe ambele canapele. Cum-necum, culcușul fu pregătit; se apropie de prinț, îl luă de mână cu duioșie și exaltare, îl ajută să se ridice și îl conduse la perne; dar prințul își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
referent". Transcendența e goală. Astfel, mimul nu este un imitator, "el mimează imitația. Himenul se interpune între mimică și mimesis sau, mai curând, între mimesis și mimesis. Copie a copiei, simulacru care simulează simulacrul platonician, copia copiei platoniciene ca și draperia hegeliană care a pierdut aici iluzia referentului prezent, devenind astfel pierdute pentru cunoașterea absolută"117. Sunt, probabil, pagini dintre cele mai ingenioase care s-au scris vreodată despre mimesis-ul artei, care nu mai e mimesis în sensul poeticii tradiționale. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aflată acum în camera suveranului a devenit calmă, respectuoasă, tăcută. Însăși regina a oficiat. Stătea lângă perna fiului său, frumoasă, cu o grație regală. Palidă, calmă și demnă, ca și cum ar fi îndeplinit un ceremonial al curții obișnuit, a adunat faldurile draperiei de catifea și a arătat poporului pe tânărul lor suveran, în toată splendoarea tinereții, aparent dormind adânc.“ (trad. n.) Același autor spune că acea procesiune de privitori nepoftiți au continuat să intre în cameră până la ora trei dimineața. Domnișoara Pardoe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
dimensiuni analizate sunt solidare și unitare, ba chiar concomitente într-o intervenție discursivă, astfel încât orice secvență discursivă sau enunț poate fi analizat(ă) din perspectiva celor trei dimensiuni (conectivitate, referențialitate, performativitate). Capitolul 2 ORGANIZAREA SINTACTICĂ A COMUNICĂRII VERBALE Motto: „O draperii de cuvinte, asamblări ale artei literare, o pâlcuri, o plurale, straturi de vocale colorate, decoruri de linii, umbre ale tăcerii, bucle superbe de consoane, arhitecturi, înflorituri de puncte și de semne scurte...!” Francis Ponge Morris aduce în scenă semiotica din
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
să se bucure de interesul unor însemnați practicieni din rândul popu‑ lațiilor din Nord. Tot în secolul al XVIII‑lea, icoana asimilează de la ambien‑ tul latin, multe elemente: în mod special, gustul arhitecturii clasice, gustul edificiilor bogate în coloane cu draperii și perdele, cu peisaje și arbori, ceruri albastre, care înlocuiesc culorile simbolistice ale aurului și ale roșului tradiți‑ onale în icoană. Din această perioadă nu se poate vorbi de prea multe școli de pictură religioasă. Mulți pictori își atribuie titlul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
unde Octavia, sora lui Chiril, tocmai se pregătește să plece la slujba ei de soră de caritate. Cei doi rămân singuri în salonul de zi unde Reta observă cu atenție decorul. O galerie "de alamă bine lustruită"6 susține o draperie în faldurile căreia se ascunde un înger de cireș. Obiectul decorativ creează sens numai în compania celorlalte două, pendula și tabloul. Pe peretele de la răsărit stă rezemată o pendulă "de epocă", în timp ce pe peretele de la vest se află tabloul "înfățișând
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]