1,848 matches
-
el. — Știu că nu se mai aștepta nimeni la Încă un discurs, spuse tata, iar eu m-am făcut mică, știind că era un gest spontan, și jenată la culme la gîndul a ceea ce avea să se Întîmple. El Își drese glasul emoționat și scoase din buzunar două cartonașe. — Dar Ellie e fiica mea și am vrut să spun cîteva cuvinte. La ora 3.27, În ziua de 2 septembrie a anului 1970, venea pe lume Eleanor Sarah. Soția mea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
veni să crezi toate astea. Dar În casa În care crescuse, cu părinții așezați de partea cealaltă a mesei de bucătărie, Dan s-a simțit exact ca la vîrsta de șaisprezece ani, pe cale să dea de bucluc. Tatăl lui Își drese glasul, cu un aer de rău augur. — Vrem să-ți vorbim despre Franța. — Franța? Nu pricepea nimic. De ce ar dori părinții lui să discute cu el despre Franța? — Știi că, vara asta, am Închiriat o vilă În sudul Franței, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vin dulce răcorit în fântână, cu pâinișoare cu miere și susan. Tovarășii mei nu mai gustaseră felurile alea siriene și le-au găsit foarte bune. La un moment dat, Ariald, care se tot uita în jur curios nevoie-mare, și-a dres vocea și, încurcat, s-a adresat tatălui meu: - Evangrio, părinte al lui Stiliano, nu te superi dacă îți pun o întrebare, chiar dacă te cunosc de puțină vreme? - Nu, firește, a răspuns tatăl meu cu felul său liniștit de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
griji, o să stăm aici, departe de păduchii tăi, a decis Gundo. Când ni s-au alăturat și cei doi soldați, albinosul ne-a adus iepurii, ațoși și fără sare. N-am avut de ales și i-am mâncat cum erau, dregându-i cu apă și oțet, și fără putință de a ne spăla pe mâini. Ochii mi se obișnuiau treptat cu penumbra aburoasă, și am reușit chiar să-i disting pe ceilalți mușterii. Oameni de rând, bieți călători și negustori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și alegea dintre poeziile din antologie pe cele care Îi permiteau discuții constructive, sau cel puțin așa spunea el. Dar poezia aceasta de Camillo Sbarbaro, despre tată, nu plăcea nimănui. Totuși trebuia să treacă și timpul ăsta cumva. Sasha Își drese vocea, Înecată de oboseală, Încercă să restabilească ordinea, fără succes Însă. Ca și cum ar fi putut fugi și scăpa din aula aceea, din școala aceea, și apoi să ajungă sus pe cupola de la Santa Maria Maggiore și mai sus În cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încă o dată pereții albi ai salonului, fereastra, mandarinul, și cealaltă viață a sa, ce rămânea În spatele ușilor ce se Închideau În urma ei. — Vii cu mine la petrecerea Camillei? Ea ține foarte mult la asta. Și eu - Încercă ea să o dreagă, Întârziind În fața mașinii. Vizita aceasta fusese o greșeală teribilă. Ar fi vrut să anuleze ora aceasta pe care tocmai o trăise. — Nu, spuse Aris, Îi urăsc pe copiii ăia. Mi-e greață de părinții lor și de prietenii voștri. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i spune nimic, Sasha, strigă din cealaltă cameră Emma. Doar nu-i interogatoriu, aici nu ne trebuie poliție. Lasă-l În pace, mamă, te rog. — Fiicei mele Îi este rușine cu mama ei, știți cum sunt tinerii - Încercă să o dreagă Olimpia. Deci sunteți profesor, spuse ea curioasă. Cum de o cunoașteți pe Emma? Sunt profesorul Valentinei, răspunse Sasha. Dario rosti un număr de telefon (fără să menționeze prețul apelului) și ceru publicului să intervină pentru a-și exprima opinia. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Michele Santoro. — Mister Verità e un adevărat profesionist. Am avut ocazia să-l cunosc, spuse Sasha. — Pe bune! exclamă Olimpia, uimită. Și eu l-am văzut, la Cinecittà, În studiouri. Am făcut parte din public de două ori, adăugă ea dregându-și vocea, căci Solari ăsta era un tip cu licență, de un anume nivel, nu ca vagabondul ăla de Buonocore, polițist și meridional pe deasupra. — Trebuie să fi fost o experiență plăcută, spuse Sasha, mulțumit că găsise un subiect de conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zărea un cap pe fereastră. Iar ascultă muzică simfonică, am mormăit eu, îndreptându-mă către ușa casei. În cele din urmă, văzându-mă, bătrâna m-a poftit înăuntru, servindu-mă cu grisine și jeleuri cu fructe de pădure, apoi își drese glasul, mimând o figură serioasă, de înțeleaptă: Poftește, de ia un loc, până ce eu îți voi aduce legume proaspete, după care a coborât în grădină. Mi-am mâncat jeleurile în tihnă, apoi m-am ridicat de pe sofaua moale și am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și-n alte dăți. Văd că ai chef de glume, cumătră! Ba deloc. Doar și că mi-s dragii ca sufletul, cum aș putea să-i rănesc, cumătră dragă! zise lupul cam cu o jumătate de gură. Dragi îi erau, dreși cu sosuri și prăjiți bine la cuptor. Vai de mine! zise capra râzând flegmatic. N-am știut că ți-s așa de dragi! Iaca eu trebuie să mă duc sămi termin cumpărăturile, n-am timp de dulcegăriile tale amare. Lasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi izvorul nostru de putere, semnul familiei noastre. Tatăl nostru va suferi, la fel cu i-a făcut și el pe alții să sufere. Am hotărât și n-o să mai vorbim despre asta. Zilpa și-a șters ochii. Lea și-a dres vocea. Bilha s-a ridicat în picioare. Hotărârea fusese luată. Eu abia răsuflam. Mi-era frică că dacă mă văd acolo, o să mă trimită afară din cort. Stăteam nemișcată, între mâna dreaptă a mamei mele și mâna stângă a Bilhei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
început să alerg înapoi, spre blocuri, știind deja că a doua zi, la școală, o să spun că de-aia n-avem banii, pentru că trebuia să dau jumătate din ei celor de la Salvare, iar cealaltă jumătate medicului, pentru ca nu cumva să dreagă piciorul lui Szabi fără anestezie. Sfârșitul lumii De noi, portarii, nea Gică se ocupa separat, la antrenamente trebuia să mergem cu o oră mai devreme, ne punea să facem mai ales exerciții de rapiditate, trebuia să sărim mult și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în jur, apoi din buzunarul de la piept al hainei și-a scos ochelarii, și i-a pus pe nas, a deschis mapa legată în piele bordo, a scos din ea un teanc de hârtii prinse cu o agrafă, și-a dres vocea și a început să-și citească discursul. La început, i-a salutat încă o dată, cu drag, pe cei prezenți, apoi a spus că va povesti cum l-a cunoscut el pe bunicu’, pe-atunci bunicul era încă student și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a scos din buzunar o batistă albastră și i-a dat-o bunicii, pe urmă s-a dus la pupitru, a șoptit ceva la urechea tovarășului Bherekméri, tovarășul Bherekméri s-a încruntat și a scuturat vehement din cap, și-a dres vocea, a tușit, și-a aranjat foile cu discursul, lovindu-le ușor de suprafața pupitrului, apoi a început din nou să citească, dar nu de-acolo de unde rămăsese, la rămășag și loțiunea pentru păr, ci a atacat o frază lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Între cele două familii dușmane, Începuse totuși bine. Debutase printr-un toast rostit de Pierre-Marie, care era extrem de bine dispus. - Juliette... Ronan... Beau În sănătatea voastră, copii. Și În sănătatea dumitale, Philippe. În sănătatea familiilor noastre care sporesc. Armelle Își drese discret vocea ca să-i atragă atenția: formula nu era dintre cele mai fericite ținînd seama de „Împuținarea“ familiei Le Bihan. PM zîmbi jenat, lăsă paharul jos și Începu să-și taie friptura cu mult entuziasm, continuînd să dea din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rezolva destul de rapid. În același timp, Îi va superviza pregătirea doctoratului; după obținerea diplomei, va putea cere un post definitiv. Michel aruncă o privire la statueta khmeră de pe șemineu, cu forme foarte pure, reprezentându-l pe Buddha În meditație. Își drese vocea, apoi acceptă propunerea. Extraordinarul progres al instrumentării și al tehnicilor de marcare radioactivă a permis, În cursul deceniului următor, acumularea unui număr considerabil de rezultate. Totuși, se gândea astăzi Djerzinski, dacă se raportau la chestiunile teoretice ridicate de Desplechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au fost gagici care-o dădeau la tot cartierul, În orgii. Și totdeauna au fost tipi care-au zguduit-o. Nu s-a schimbat nimic, bătrâne. — Totuși, insistă Bruno, am auzit că SIDA a schimbat situația... — Pentru bărbați, recunoscu acuarelistul dregându-și glasul, era mai simplu, e drept. Uneori erau guri sau vagine primitoare, puteai intra direct, fără să bați la ușă. Dar pentru asta trebuia să fie deja o orgie adevărată, iar acolo selecția se făcea la intrare, În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vibrații” ca să nu facă zgomot. — Ce-i asta ? Maya se holbează uluită la prosopul meu, care pulsează ușor. Ce naiba se întâmplă ? Ce... tremură așa ? Nu pot să recunosc că e un telefon. Nu după faza cu BlackBerry-ul. — Îhm... îmi dreg glasul. E... ăăă... jucăria mea specială pentru sex. — Poftim ? Maya pare de-a dreptul bulversată. Telefonul uruie din nou încetișor la mine în chiloți. Trebuie neapărat să răspund. S-ar putea să fie cei de la birou. — Îhm... cum să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mi-a scăpat ceva ? — Nici măcar nu i-am dat fișa postului ! o ține pe-a ei Trish. N-am discutat nimic concret ! — Păi discută, ce mă aia la cap ? se oțărăște Eddie. Trish îi aruncă o privire furioasă și își drege glasul. — Deci, Samantha, spune pe un ton oficial, în calitate de menajeră full-time, te vei ocupa de... — Poftim ? mă uit la ea ca la nebuni. Trish plescăie din limbă exasperată. — În calitate de menajeră full-time, rostește cu pauze, te vei ocupa de curățenie, spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de mândrie. A studiat cu Michel de la Roux de la Blanc în persoană ! — Și cum anume vei face glazura pentru foie gras, Samantha ? mă întreabă Petula curioasă. În bucătărie se lasă tăcerea. Amândouă femeile așteaptă cu ochii cât cepele. — Păi. Îmi dreg glasul de mai multe ori. Cred că am să folosesc... metoda obișnuită. Cuvântul „glazură” vine evident de la consistența transparentă a... ăă... finisajului... și completează perfect foie-ul... Gras, adaug repede. De gras. Adică... amestecul de arome. Habar n-am ce naiba îndrug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fiindcă nu o plătești destul ! N-am zis că... încep neajutorată. — Și are nevoie de cratițe și de tigăi noi. De la firmele cele mai bune. Îl împunge pe Eddie în coaste cu cotul, șoptind „Zi ceva !” — Ah... Samantha. Eddie își drege glasul stânjenit. Am fi foarte fericiți dacă ai accepta să rămâi la noi. Suntem foarte încântați de serviciile tale și oricare ar fi așteptările tale salariale le vom... împlini. Trish îl mai îmboldește o dată în coaste. Le vom depăși. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe care am luat-o vreodată acasă. Nimeni nu vorbește la telefon. Nimeni nu se grăbește să ajungă în altă parte. Aș putea să stau aici toată noaptea. În clipa în care masa se apropie în fine de sfârșit, îmi dreg glasul. — Iris, vreau doar să-ți mai mulțumesc o dată. — Mi-a făcut plăcere. Ia o gură de plăcintă de prune. Întotdeauna mi-a plăcut să dau ordine și indicații prețioase. — Serios, îți sunt foarte recunoscătoare. Nu știu ce m-aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
profit de ocazie ca să lămuresc situația. — Deci... încep, în clipa în care Nathaniel deschide gura să zică ceva. — Zi tu. Arată spre mine și mai ia o gură de pește. Îți spun dup-aia ce aveam de spus. — Bine. Îmi dreg glasul. După... conversația noastră de azi-dimineață, tocmai voiam să-ți spun că ai dreptate cu ce ai zis despre relații. Evident că încă nu sunt pregătită pentru o nouă relație. Sau măcar interesată. Câtuși de puțin. Așa. I-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
indivizi, și îngheț. — Erau pe nenorocita asta de masă, spune brunetul exasperat. Va trebui să le mai printăm o dată. — Știți ceva, dacă le mai printați o dată, aș vrea să-mi dați două copii, dacă n-aveți nimic împotrivă. Eddie își drege glasul. Cred că o să le dau și avocatului meu să se uite un pic peste ele. Așa, pentru orice eventualitate. Indivizii se uită unii la alții. Îi văd cum dau din colț în colț, consternați. — Sigur că da, spune tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
păpuși de înmormântare, din porumb. Pășim câteva clipe în tăcere. Un animăluț traversează în fugă drumul, se oprește și ne privește cu doi ochișori galbeni imenși, după care dispare după gardul viu. — Și cum e bocetul ? zic. — Cam așa ceva. Își drege glasul, după care începe să cânte cu voce joasă, tristă și monotonă. Vai, vai. S-a dus, bietul de el. Îmi dă ghes un râs nebun, dar fac eforturi să mă abțin. — Și dacă e vorba de o femeie ? — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]