14,427 matches
-
elasticitate din asta de contorsionistă, se crăcea cît era nevoie, spune Roja. — Vai de mine, Delfinașule, deschide-ți ochii, e mult mai în vîrstă decît tine, Tușico, Angelino, în dragoste anii nu contează, termină cu balivernele, ești în pat cu dușmanul, oohhh, uuuhhh, dă-te jos Delfinașule, trebuia să plece, n-a fost decît un joc de-a șoarecele și pisica. Apucase pe tunel înainte, repeta că ar fi trebuit să-l lăsăm să moară Gulie, Tîrnăcop. Cu alte cuvinte, era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nimic de ascuns, zice Regizorașul. Păi ar fi culmea, sînt de gardă, toate problemele personale pe care le am le-am lăsat în cameră, aici e nevoie de vigilență maximă, altfel riști să te trezești în coastă din senin cu dușmanul care te ia ca din oală. Uite-așa stăteam și eu la început cu degetele pe aparatul de luat vederi Came 300 Reflex, reia Regizorul, nimic nu mișca în aer fără a aștepta ordine de la mine, sau pe Super-Parvo-Color. Toate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bat? Procedeul numit Masca Mobilă, spre exemplu. Dacă Unitatea mi-ar fi lăsată pe mînă, unul și același soldat s-ar putea găsi în aceeași clipă în mai multe locuri, efectivul și munițiile n-ar mai fi o problemă, iar dușmanul, speriat de moarte, n-ar mai îndrăzni să miște un deget în timp ce noi am sta liniștiți și ne am vedea de ale noastre. Table, remi, cafeluțe, țuiculițe, îi trece prin minte lui Santinelă, spuneți mai departe, dom’ Regizor, că-mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pomenit de la război încoace, sîntem umiliți la tot pasul, mai bine zis ne umilim unii pe alții, ne batem joc de noi înșine neștiind nici măcar pe cine să dăm vina, ca să nu mai spunem că sîntem incapabili să ne identificăm dușmanul comun pentru a ști cui trebuie să-i venim de hac. Nu vreau să te acuz cu nimic, nici să te bag în aceeași oală cu mulți alții care s-au speriat și au renunțat prea ușor. Însă astea sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
calculele hîrtiei ajung aproape de fiecare dată la coșul de gunoi mult mai repede decît se preconizează. — De acord, aprobă Monte Cristo, asta dacă n-ar exista satisfacția momentului cînd îți vine în sfîrșit rîndul să dai nas în nas cu dușmanul de-o viață, să-l apuci de boașe, să-i faci felul. — Astea sînt răfuielile voastre personale, zice domnul Președinte, pe mine nu mă interesează. Altceva trebuie pus bine la punct. Nu-și părăsește nici unul din voi dispozitivul, grupul ăsta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să te mai poți bizui? începe din nou Roja să se întrebe, făcînd cu greu față ispitei de a-și întoarce măcar o clipă privirea peste umăr, chiar și cel mai bun prieten se poate transforma în cel mai mare dușman într-o situație atît de tensionată, lovește cu vîrful pantofului o pietricică desprinsă din caldarîm, pe cine cred ei că fraieresc cu focurile astea de artificii de care nici un copil nu s-ar speria? Simte cum pașii îl poartă într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Baraca imediat după ce s-au liniștit apele, însă n-a avut destul curaj și s-a chinuit sălbatic pînă i s-a ivit ocazia din timpul Mineriadei. — El i-a adus încoace, zice Dendé, ăsta a fost un viespar al dușmanilor poporului, le-a zis, și a fost îndeajuns să-i scoată din minți, dacă voi n-ați fost în stare, am găsit eu altă cale, s a justificat, am pătimit destul pînă acuma, o să facem alta mai mare, ne privatizăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu degetul cine a fost dintotdeauna inamicul numărul unu al poporului român? Bineînțeles că voi, cei aflați în uniformă, tocmai cei care aveau datoria să ne apere, ați făcut de fiecare dată cînd s-a ivit vreo oportunitate pact cu dușmanul, n ați fost niciodată buni de nimic în afară de a împrăștia demonstrații, de a înăbuși revolte, de a teroriza cetățenii pe care în mod normal ar fi trebuit să-i protejați pentru că vă luați solda de pe spinarea lor. Mă gîndesc la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de telefon, nu mor caii cînd vor cîinii, le transmite. Putea fi naivitatea considerată un păcat? își reia Bătrînul gîndurile. În situația lor și a lui, nicidecum. Așa se întîmplă de fiecare dată cînd ai de-a face cu un dușman viclean, cu o caracatiță care împînzește fiecare colțișor al țării cu tentaculele sale. Toate răsturnările de sistem, de guverne, fie că sînt numite revoluții, revolte spontane, lovituri de stat, sînt întotdeauna dirijate de același tip de indivizi care nu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cînd se văzuse încolțit de milițieni, însă reuși să și-o ascundă cu atenție. Dacă stai să te gîndești mai bine, poți spune c-ai scăpat cu o nimica toată, îi zicea Bătrînul. O amendă de doi bani, exmatricularea, cîțiva dușmani în plus sau în minus, nu te afectează cu nimic. Imaginează-ți ce s-ar fi întîmplat dacă te-ar fi dat în gît că voiai să faci revoluție. Nici nu vreau să mă gîndesc. Asta ar trebui să ți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în mintea lor, începu să le explice. El nu le purtase nici o clipă pică. Răfuiala pe care o avea îi priveau numai și numai pe Părințel și pe Curist. Doar ironia sorții făcuse ca fiecare să vadă în celălalt un dușman, cînd în realitate toți trei urmăreau același scop. Din nefericire de pe urma acestei încurcături cel mai mult a avut de suferit Delfinaș, care a fost indusă în eroare și s-a lăsat luată cu totul de val, fiind convinsă că își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e că locul pare părăsit, că nu zărim nici o armă îndreptată înspre noi. Liniște de mormînt, nu altceva. O lăsăm încet, oprim la cîțiva metri distanță și începem să trecem în revistă ce avem înaintea ochilor așteptîndu ne totuși ca dușmanul să apară de undeva pe neprevăzute și să ne ia ca din oală. În mijlocul șoselei, de-a curmezișul, un IMS cu cauciucurile dezumflate, flancat într-o parte de un container de gunoi răsturnat, iar în cealaltă de vreo cinci sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dintr-odată sentimental și foarte docil. Antoniu a văzut atâta violență generată de alcool, a asistat neputincios la atâtea confruntări terifiante, unele care-au dus chiar la crimă, Încât nu s-a Întovărășit niciodată cu ea, dimpotrivă, i-a devenit dușman. A văzut copii morți de comă etilică, a văzut oameni crăpând ca pe-un lemnișor de foc, capul semenilor, a văzut cum pentru o țigară, cinci lei, o felie de pâine, o sticlă de bere, un leu, ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-o dușmănie receptivă, erau pictate pe câte o parte a despicăturii feselor - ceea ce lăsa scena prezentată suspendată ciudat În mijlocul acțiunii, cu pericolul plutind În aer. După părerea Dorei, era simplu să te gândești că femeia Își invita prietenii sau dușmanii să descopere gaura În care șoricelul mititel se grăbea să se ascundă de urmăritorul său fioros. Cât despre ea, nu avea de etalat nici un tatuaj. „De ce să-mi poluez trupul?“ a ripostat vinerea trecută, când stăteam În fața oglinzii șifonierului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poală... Da’ ce naiba fac? Un poleac nu se simte bine, îmi zice taică-meu, dacă nu calcă-n picioare în fiecare zi, cu cataligele lui uriașe, niște oase de evreu. De ce să-mi asum acest risc în fața celui mai înverșunat dușman al meu? Ce-o să se aleagă de mine dacă mă prinde?! Ajungem la jumătatea tunelului până reușesc să-mi desfac discret fermoarul și iat-o, iat-o arcuindu-se în sus, umflată ca de obicei, clocotind poruncitoare, ca un macrocefal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Privind înapoi al lui Bellamy. Împreună cu soră-mea și cu Morty, am ascultat discul cu marșuri interpretate de bravul cor al Armatei Roșii. Rankin și Bilbo și Martin Dies, Gerald K. Simth și Părintele Coughlin, toți nemernicii ăștia fasciști sunt dușmanii mei de moarte. Așa că, ce Dumnezeu să caut eu la varieteu, pe-o strapontină, făcând laba în buzunarul mănușii de baseball? Dacă se lasă cu cafteală? Dacă-s microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața trepidantă și minunată de totală decădere pe care-am duce-o pe-o cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă de coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul fără abajur (în timp ce la fereastra noastră clipește firma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu toții la fel, jocuri în care se râde mult. Ce era rău să crezi în toate astea? Ce s-a întâmplat cu bunul meu simț de la vârsta de nouă, zece, unsprezece ani? Cum de am putut să ajung propriul meu dușman și detractor? Și-atât de singur! Vai, atât de singur! Nimic altceva decât un ego! Închistat în sine! Da, trebuie să mă-ntreb (în timp ce avionul mă poartă - cred eu - tot mai departe de sursa chinurilor mele) ce s-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
colo, În colțuri depărtate, din Europa Occidentală, evreul putea arăta că altele sunt calitățile pe care le Împărtășea cu arabul: calitatea de gazdă princiară, care spală picioarele cerșetorilor și-i hrănește din propria farfurie. Uneori putea Înceta să mai fie dușmanul celui bogat pentru a deveni prietenul oricărui sărac care caută un acoperiș În numele Domnului. Huruitul trenului i se diminuă În minte și luminile i se stinseră În ochi În timp ce ridica spre propria-i mândrie cortul În oază și săpa puțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sale păcate ar fi fost date uitării În fiorii și altruismul victoriei. Dar acum, că totul depindea de limba lui, dorea să-și poată ține discursul din boxă cu o conștiință perfect clară. Mici lucruri din trecutul său, despre care dușmanii lui nu vor afla niciodată, s-ar putea să i se ivească În minte și să-i paralizeze limba. M-am făcut de râs cu cei doi proprietari de dugheană. Mă voi descurca oare mai bine la Belgrad? Pentru că viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el Într-un mod simplu și indirect. Czinner fusese Înfuriat de satisfacția nepretențioasă a tatălui său. Mai scrise timp de zece minute și apoi Împături hârtia și și-o strecură În buzunarul balonzaidului. Voia să fie pregătit pentru orice eventualitate. Dușmanii pe care și-i știa nu aveau nici un fel de scrupule: mai degrabă l-ar fi ucis imediat Într-o alee lăturalnică decât să-l vadă viu În tribunal. Puterea poziției sale consta În faptul că ei nu știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vremurile când se simțise Împresurat de briza rece și ușoară a indisciplinei, când semnale secrete și icnete de râs mascate Îi puneau În primejdie pâinea de fiecare zi, pentru că un profesor care nu poate păstra ordinea trebuie până la urmă concediat. Dușmanii lui Îi ofereau singurul lucru pe care nu-l cunoscuse niciodată: securitatea. Nu mai trebuia să decidă nimic. Era liniștit. Dr. Czinner Începu să fredoneze o melodie. Îi explică lui Coral Musker: — E un cântec vechi. Iubitul spune: „Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gară lumina dincolo de linii silueta soldatului În cadrul ferestrei. Grünlich se aruncă primul În furtună: cu capul plecat până aproape la genunchi, el se buluci Înainte ca o minge. Ceilalți Îl urmară. Nu era ușor să alergi. Vântul și zăpada erau dușmani care se aliau ca să-i Împingă Înapoi: vântul le tăia elanul și zăpada Îi orbea. Coral icni de durere, lovindu-se de un pilon Înalt de fier, cu un trunchi ca de elefant, care folosea la alimentarea locomotivelor cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plantei, te alegi cu prolaps anal. Și Helen zice: — De ce n-am acum un pește... După cum spune Mona, nu e bine să omori oameni, pentru că asta te îndepărtează de condiția umană. Ca să justifici omorul, trebuie să-ți transformi victima în dușman. Ca să justifici orice crimă, trebuie să-ți transformi victima în dușman. După un timp, toată lumea îți va deveni dușman. Cu fiecare crimă, zice Mona, ești tot mai înstrăinat de lume. Îți închipui din ce în ce mai mult că lumea întreagă este împotriva ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am acum un pește... După cum spune Mona, nu e bine să omori oameni, pentru că asta te îndepărtează de condiția umană. Ca să justifici omorul, trebuie să-ți transformi victima în dușman. Ca să justifici orice crimă, trebuie să-ți transformi victima în dușman. După un timp, toată lumea îți va deveni dușman. Cu fiecare crimă, zice Mona, ești tot mai înstrăinat de lume. Îți închipui din ce în ce mai mult că lumea întreagă este împotriva ta. — Doamna doctor Sara Lowenstein nu a început prin a-i ataca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]