2,216 matches
-
limbajele scenice moderne. Astfel, spațiul scenic - acțiunea piesei se petrece preponderent în redacția ziarului Dreptatea socială din București - este simbolizat ca spațiu public al dezbaterilor, al confruntărilor de idei (panoplia de scrimă, cu floretele încrucișate este o metaforă scenică a duelului de opinii), în mai 1914, pe durata a trei zile. Cele trei unități temporale determină o compoziție dramatică în spirală: fiecare act urmărește evoluția eroilor dea lungul unei zile, fiecare zi aducând revelații succesive în conștiința eroului. Totalizând 12 tablouri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lingvistic, funcția sa social-comunicativă, a devenit rege, prin imaginea în sine ca formă de spectacol, prin instrumentalizarea ei politico-mediatică și pentru profit. Dacă în Evul Mediu acei cavaleri și regi făceau politică prin acțiunile lor, prin fapte, prin războaie, prin dueluri etc., politicienii moderni "fac politică" prin utilizarea cuvântului împotriva adversarilor lor, dincolo de concret și dincolo de real, dincolo de argumente de bun simț. Acest mod postbelic de a face politică (soap box) e o formă dublă de dezumanizare pe relația emițător-receptor. Această
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sunt unelte ce fac și desfac alte cărți, alte cunoașteri. Atât pentru Nietzsche, cât și pentru Foucault, există cunoaștere numai "în măsura în care, între om și ceea ce cunoaște, se stabilește o luptă, se țese ceva precum o luptă singulară, un tête-à-tête, un duel. Există întodeauna în cunoaștere ceva de ordinul duelului și care o face să fie mereu singulară"188. De la această remarcă nietzscheană, Foucault a considerat cunoașterea istorică drept o luptă singulară cu forțele social-politice; luptă pe care nu o poate domina
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
alte cunoașteri. Atât pentru Nietzsche, cât și pentru Foucault, există cunoaștere numai "în măsura în care, între om și ceea ce cunoaște, se stabilește o luptă, se țese ceva precum o luptă singulară, un tête-à-tête, un duel. Există întodeauna în cunoaștere ceva de ordinul duelului și care o face să fie mereu singulară"188. De la această remarcă nietzscheană, Foucault a considerat cunoașterea istorică drept o luptă singulară cu forțele social-politice; luptă pe care nu o poate domina, dar care o face posibilă sub raport epistemologic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Aceste istorii sunt lupte pentru o altfel de realitate. La ce bun istoria scrisă, dacă realitatea în care trăim nu se schimbă pentru altfel de condiții existențiale? Dacă în societățile medievale relațiile de putere se stabileau prin intermediul confruntărilor deschise, prin dueluri, turniruri și alte întreceri, în societatea modernă discursul public ține loc de acestea, dar acest discurs e viciat politic, manifestându-se pe canale diferențiate de propagare și de raporturi de forțe. Nu orice discurs, ci unul aplicat pe o cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
canale diferențiate de propagare și de raporturi de forțe. Nu orice discurs, ci unul aplicat pe o cunoaștere istorică, filosofică, o cunoaștere fie complementară, fie incompatibilă cu acea putere-cunoaștere a instituțiilor politice. Discursurile din societățile moderne țin loc artificial de dueluri și de lupte deschise. Această concepție a utilizării istoriei în luptele social-politice este validă doar atunci când ele nu urmăresc interese subiective, personale sau susținerea unor partizanate. Foucault nu a luptat pentru un interes mărunt, al său sau al unui grup
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
trei constituie esența (dar stau și la baza ambiguităților) identității mișcării socialiste, în funcție de acești autori articulîndu-se principalele direcții ale sale. Imaginea care s-a detașat în epocă (imagine ce mai persistă și astăzi) este aceea că Marx a cîștigat acest duel intelectual. Cu toate acestea, contrafactual vorbind, este mai corect spus că Marx a reușit să cîștige bătălia, dar nu și războiul, stare de fapt ce poate fi constatată din evoluția socialismului european în ultimul veac. Louis-Auguste Blanqui era adeptul revoluției
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
decît socialismul la care se putea ajunge doar prin trezirea conștiinței de clasă în rîndul muncitorimii, menirea partidului era de a stimula trezirea conștiinței de clasă în rîndul muncitorimii; și nu de a forța revoluția. Marx a cîștigat în epocă duelul intelectual cu Blanqui, dar cel care s-a autodeclarat continuatorul fidel al ideilor lui Marx, Lenin, a preluat puterea în Rusia și a guvernat în conformitate cu ideile lui Blanqui, Partidul Comunist înfăptuind Revoluția fără a avea în rîndul muncitorilor ruși (care
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
trepte (Editura Du Style, 2002, 462 pagini). "Dicționarul de literatură română" (Editura Univers) coordonat de Dim. Păcurariu și apărut în 1979 (autorul era plecat încă din 1976 în Germania) adaugă bibliografiei titlurile: "Fals tratat de psihologia succesului", " G. Călinescu, romancier", "Duelul invizibil". Din anul 1994, S. Damian revine sistematic în România (din a doua sa patrie, universitara cetate Heidelberg) susținând o intensă activitate publicistică și editorială. Iată câteva titluri de cărți apărute în anii '90 și după: "Scufița Roșie nu mai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
uscate, vii. -Cine ești dumneata? Ce vrei? Parcă m-ar fi pălmuit. -Cine sunt? ce vreau?... Ai uitat cînd frămîntam cu dumneata droturile divanului meu?" Ca și în cealaltă situație, (în opera inspiratoare) scena se sfîrșește printr-o provocare la duel." (2) Merită studiat întreg comportamentul naratorului care descrie scena de la Tekirghiol. Că o face la un moment al confesiunii, dureroase și expiatorii, cumva, nu limitează cu nimic efectele dezastruoase ale acțiunii lui, orbite, pe "scena clasică" a geloziei. Întreaga secvență
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
plecați. Aici s-ar fi putut apăra atrăgîndu-le atenția că, dacă e considerat băiat mare, ar trebui să aibă încredere în el că n-ar fi niciun pericol să-l lase singur acasă. Dar ar fi riscat să continuie un duel în săbiile limbilor și vrăjile privirilor ce nu ducea nicăieri, din cîte se vedea. Și putea să se încheie foarte ușor cu cuvintele ești copilul nostru și faci ce-ți spunem, ce-i cu atîtea nazuri? Și, chiar dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
se uitase la prea multe filme. Cornel nu părea chiar așa. Deși, trebuie să recunoască, era ciudățel. Dar nu chiar așa ciudățel. Poate totul n-a fost decît un accident. Asta a și declarat. A trecut sub tăcere partea cu duelul între Radu și Cornel. Era doar o joacă. Dar s-ar fi putut interpreta. Ei n-ar fi înțeles. I-ar fi creat probleme inutile lui Cornel. În fond, putea fi doar un accident. Trebuia să fie un accident. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
par Valmont, leș ravages de l'amour sur le visage et le corps de la Présidente de Tourvel, la fausse-couche de Cécile, la passion partagée par la Présidente et Valmont, leur séparation, la relation purement sexuelle entre Merteuil et Danceny, le duel entre Danceny et Valmont et la mort de ce dernier, la maladie de la Présidente de Tourvel et să mort. Et, pour que tous leș coupables soient punis, la Marquise de Merteuil quitte la France, désocialisée et défigurée par la petite vérole
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în gol. O altă interpretare a metaforei vizuale "bicicletă răsturnata plutind pe apă" ar mai putea fi și aceea a levitației à l'envers, starea de levitație fiind explicită în cazul lui Emanou 53. d.3. Mânușa albă: provocare la duel sau semn(al) de capitulare? Un alt oximoron vizual este mânușa albă transformată în steag de predare. S-a împământenit, în decodarea limbajului gestual, interpretarea aruncării mânușii că provocare la duel. Mânușa pusă pe un băț, cum e în imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lui Emanou 53. d.3. Mânușa albă: provocare la duel sau semn(al) de capitulare? Un alt oximoron vizual este mânușa albă transformată în steag de predare. S-a împământenit, în decodarea limbajului gestual, interpretarea aruncării mânușii că provocare la duel. Mânușa pusă pe un băț, cum e în imaginea de aici, își modifică sensul. Nu mai provoacă lupta, ci anunță abandonarea ei, predarea că prizonier. Duelul înseamnă salvarea onoarei. Statutul de prizonier, dimpotrivă, echivalează cu pierderea totală a libertății. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
predare. S-a împământenit, în decodarea limbajului gestual, interpretarea aruncării mânușii că provocare la duel. Mânușa pusă pe un băț, cum e în imaginea de aici, își modifică sensul. Nu mai provoacă lupta, ci anunță abandonarea ei, predarea că prizonier. Duelul înseamnă salvarea onoarei. Statutul de prizonier, dimpotrivă, echivalează cu pierderea totală a libertății. Imaginea în sine nu apare nici în piesa, nici în montarea Garcia, dar sensul transmis, acela de schimbare a statutului (cuceritorul-cucerit, călăul-victimă) repezintă o constantă în opera
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Martín este tocmai opusul sau, el este chiar puritatea care ar putea să o salveze și pe care ea, deopotrivă. o dorește și o respinge, incapabilă să și-o asume, astfel încât adevăratul ax al românului Sobre héroes y tumbas este duelul dintre puritatea neîntinata a lui Martín și haosul interior al Alejandrei, ambii căutători de iubire, ca ipostază a absolutului: Căutând în ea absolutul, încăpățânarea lui Martín este sub semnul absurdului. Alejandra este originea și moartea, începutul și sfârșitul, este știința
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dar alcătuiesc totodată și o radiografie spațială a raporturilor interarabe. Arabia Saudită - Egipt - cu toate că au o scurtă dyadă maritimă comună în Golful Aqaba,relația tensionată dintre cele două state nu are la bază un conflict frontalier, ci reprezintă mai degrabă un duel politico diplomatic între principalii actanți ai spațiului arab, exponenți ai celor două curente ideologice diferite care polarizează lumea arabă, respectiv cel al puritanismului islamist-wahhabit și cel laic moderat. Divergențele politico-ideologice menționate, maschează însă rivalitățile tradiționale dintre cei doi giganți arabi
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
cu tomuri savante despre originea stelelor și infinitatea cosmosului, sau tratate de biologie și paleontologie, în totul "un adevărat laborator al diavolului". E binecunoscută demonstrația lui Al. Paleologu, conform căreia o temă, predilectă a lui Camil Petrescu, este cea a duelului.59 Mutatis mutandi vom afirma că sinuciderea protagonistului stă sub semnul duelului între niște coduri culturale sau, de ce nu, al duelului între biblioteci. În aceeași manieră interpretativă, să ne amintim că prima indicație scenică din Suflete tari ni-l arată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
biologie și paleontologie, în totul "un adevărat laborator al diavolului". E binecunoscută demonstrația lui Al. Paleologu, conform căreia o temă, predilectă a lui Camil Petrescu, este cea a duelului.59 Mutatis mutandi vom afirma că sinuciderea protagonistului stă sub semnul duelului între niște coduri culturale sau, de ce nu, al duelului între biblioteci. În aceeași manieră interpretativă, să ne amintim că prima indicație scenică din Suflete tari ni-l arată pe Andrei Pietraru stând în bibliotecă și retrăgând după câteva ezitări revolverul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
diavolului". E binecunoscută demonstrația lui Al. Paleologu, conform căreia o temă, predilectă a lui Camil Petrescu, este cea a duelului.59 Mutatis mutandi vom afirma că sinuciderea protagonistului stă sub semnul duelului între niște coduri culturale sau, de ce nu, al duelului între biblioteci. În aceeași manieră interpretativă, să ne amintim că prima indicație scenică din Suflete tari ni-l arată pe Andrei Pietraru stând în bibliotecă și retrăgând după câteva ezitări revolverul dus la tâmplă, gândindu-se la duelul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu, al duelului între biblioteci. În aceeași manieră interpretativă, să ne amintim că prima indicație scenică din Suflete tari ni-l arată pe Andrei Pietraru stând în bibliotecă și retrăgând după câteva ezitări revolverul dus la tâmplă, gândindu-se la duelul de a doua zi cu prințul Basil Șerban. Cea care se opune acestei dispute cavalerești este Ioana Boiu, femeia iubită de ambii protagoniști, care invocă nu atât diferențele sociale dintre cei doi, cât mai cu seamă faptul că Andrei e
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu cunosc regulile acestui joc al onoarei și al morții. Cel mai bine sintetizează ideea ofițerul prusac care acceptă să dialogheze cu Ștefan Gheorghidiu pe tema artei de a purta un război. Întrucât cea care nu are habar de normele duelului este chiar armata română, nota de ironie cu iz sarcastic merită a fi din nou reținută: "Nouă germanilor ne place mult duelul. Noi prusacii, mai ales, avem toți tăieturi...Ei bine, noi avem un fel de zicătoare: Nu te bate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ștefan Gheorghidiu pe tema artei de a purta un război. Întrucât cea care nu are habar de normele duelului este chiar armata română, nota de ironie cu iz sarcastic merită a fi din nou reținută: "Nouă germanilor ne place mult duelul. Noi prusacii, mai ales, avem toți tăieturi...Ei bine, noi avem un fel de zicătoare: Nu te bate în duel cu unul care nu știe să se bată, că e periculos...".199 Ignoranța, dublată uneori și de infatuare, este cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
chiar armata română, nota de ironie cu iz sarcastic merită a fi din nou reținută: "Nouă germanilor ne place mult duelul. Noi prusacii, mai ales, avem toți tăieturi...Ei bine, noi avem un fel de zicătoare: Nu te bate în duel cu unul care nu știe să se bată, că e periculos...".199 Ignoranța, dublată uneori și de infatuare, este cu mult mai periculoasă decât orice adversar pe care îl întâlnești într-un turnir. Este o lecție pe care don Quijote
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]