1,192 matches
-
apărut în 1927. Or, în deceniul al treilea al secolului XX, cuvîntul „dugheană” (d. tc. dükkîn) era un arhaism, iar tipul de comerț pe care îl denumește era anacronic. Dugheana e magazinul evului mediu și al Orientului. O lume de dugheni e o lume bazar. Provocat de alte motive, disprețul poetului se întîlnește cu disprețul omului modern pentru forme economice depășite. Chiar dacă nu i exprimată direct, comparația există, e inclusă în ansamblul fiecăruia dintre poeme. Bacovia avea, pe de o parte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o lume bazar. Provocat de alte motive, disprețul poetului se întîlnește cu disprețul omului modern pentru forme economice depășite. Chiar dacă nu i exprimată direct, comparația există, e inclusă în ansamblul fiecăruia dintre poeme. Bacovia avea, pe de o parte, imaginea dughenelor (cele mai multe niște improvizații) din tîrgul natal - scunde, aglomerate, fără ordine interioară - iar pe de altă parte pe cea a magazinelor cu vitrine somptuoase din Capitală. Lumea „cu dugheni”, în speță tîrgul „plin de dugheni”, evocă mediocritatea, stagnarea, meschinăria. O lume
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în ansamblul fiecăruia dintre poeme. Bacovia avea, pe de o parte, imaginea dughenelor (cele mai multe niște improvizații) din tîrgul natal - scunde, aglomerate, fără ordine interioară - iar pe de altă parte pe cea a magazinelor cu vitrine somptuoase din Capitală. Lumea „cu dugheni”, în speță tîrgul „plin de dugheni”, evocă mediocritatea, stagnarea, meschinăria. O lume captivă, indiferentă sau incapabilă de a gîndi la altceva decît la „zurnetul de bani”. -„Dar vai(...) acei nebuni, rătăcitori, tăcuți,/ Gesticulînd [altă dată „răcnind”- n. m.] pe bulevarde
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
avea, pe de o parte, imaginea dughenelor (cele mai multe niște improvizații) din tîrgul natal - scunde, aglomerate, fără ordine interioară - iar pe de altă parte pe cea a magazinelor cu vitrine somptuoase din Capitală. Lumea „cu dugheni”, în speță tîrgul „plin de dugheni”, evocă mediocritatea, stagnarea, meschinăria. O lume captivă, indiferentă sau incapabilă de a gîndi la altceva decît la „zurnetul de bani”. -„Dar vai(...) acei nebuni, rătăcitori, tăcuți,/ Gesticulînd [altă dată „răcnind”- n. m.] pe bulevarde...” („Vobiscum”). Bacovia le-a înțeles tristețea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în vorbirea curentă numele de „bacovian” nu mai există în jurul meu. Toamna asta nemaipomenit de frumoasă pare ieșită dintr-o eglogă vergiliană și-mi amintește, dintre poeții noștri, în special Arghezi. Bacăul contemporan a estompat, apoi, priveliștea mediocră, provincială, a dughenelor și „măhălălilor”; în fine, majoritatea localnicilor arată altfel decît cei de odinioară: e o altă mișcare, un alt ritm. Pe scurt, Bacăul nu-i, cum își mai închipuie unii, o rezervație a naturii „cîntate”, dar mai mult plînse, de Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei cățărați pe scara socială se lăudau cu moșii, case, dughene, hanuri; unii aveau și biserică, iar Eminovici, deocamdată, nu avea nimic. Însă, pentru că fără acestea el nu se putea urca, a început să și le procure. Deși era administrator la Dumbrăveni, la 2 iunie 1842, prin soția sa Raluca a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Eminovici, deocamdată, nu avea nimic. Însă, pentru că fără acestea el nu se putea urca, a început să și le procure. Deși era administrator la Dumbrăveni, la 2 iunie 1842, prin soția sa Raluca a cumpărat, la mezat, niște case pentru dugheană, cu un loc împrejur și acareturi, lîngă biserica Uspenia din Botoșani 9. G. Călinescu precizează, în mod special, că, în 1842, Eminovici avea luată în arendă moșia Durnești, de pe malul Prutului 10. Fiind interesat mai mult de facerea spirtului și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dat personal 500 de galbeni 29, iar în anul 1847, n-a mai restituit nimeni, nici un ban, în contul acestui împrumut. În schimb, pe anul 1847 Gh. Eminovici apare între alegătorii mădulărilor Eforiei orașului Botoșani 30, după ce și-a vîndut dugheana din tîrgul vitelor polcovnicului Iordache Corlat 31. În primele luni ale anului 1848 Raluca Eminovici împrumuta 800 galbeni de la sora ei, maica Fevronia Iurașcu, și 200 galbeni de la cealaltă soră, Maria Mavrodin, ca să aibă Eminovici cu ce prelungi luarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poate răspunde regulat. "Aș dori din toată inima ca să vă văd, dacă aș găsi vreun om de încredere, care să-mi țină locul, căci negustoria asta, pe lîngă că n-aduce nimic, nici nu te-ngăduie să închizi o zi-două dugheana și să mai iei lumea-n cap... Dacă oi putea scăpa, iubite tată, fie acum, fie la vară, vin desigur acasă. Îl rog pe Nicu să-mi scrie mai des"230. Pe la sfîrșitul lui mai 1881, bătrînul Eminovici s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
întocmind și o listă, pe 12 articole, ca să cuprindă separat, pe fiecare din cele 6 case din Botoșani, cu locul lor, cu ogrăzi și dependințe, din care, o casă aflată în centrul orașului, pe Calea Națională, avea etaj, cu trei dugheni la parter și cu șapte camere de locuit, la etaj. Alta avea nouă apartamente și dependințe, apoi patru terenuri virane, pe care arseseră casele, la 3 iunie 1887, dar mai rămăseseră patru pivnițe mari, de cărămidă. La toate le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
gherghef și pleacă. Îl trimite pe bărbatul ei să vândă basmaua în târg. Flăcăul îl aduce pe boier acasă, deoarece acesta voia să se convingă că femeia lui a făcut basmaua. După un timp, vine un alt boier mare în dugheana lor și o fură pe nevasta flăcău1ui. Dar de demult, în Moldova întreagă așa era obiceiul: că, de ai fi lăsat undeva la fântână sau pe drum un lucru și să fi venit la anul, sau la câțiva ani, îl
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sonor (interjecții sau derivate ale unor interjecții, verbe la gerunziu): Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grin deni, / Orizontuntunecândul, vin săgeți de pretutindeni, / Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... (M. Eminescu); Iar pupăza zbârrr... peo dugheană! (I. Creangă). 2.9.2. Figuri de construcție/de nivel sintactic (metataxe) Repetiția este o figură de stil de nivel sintactic ce constă în reiterarea unui termen sau a unei sintagme în scop expresiv. Această metataxă se manifestă la nivel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
avea să dea țării șase voievozi, toți reprezentanți de seamă în cultură și știință, posesori ai unei bogate biblioteci. La sfârșitul secolului al XIX-lea Gheorghe Mavrocordat cumpără de la Elena Șubin (născută Ghica) moșia târgului. Ulița Mare continua cu numeroase dughene, cu prăvălii și crâșme, cei mai mulți dintre proprietari fiind evrei veniți din Galiția. Toate ulițele dădeau în piața din mijlocul târgului, cu obor de vite de 3 ori pe săptămână. După ce în toamna anului 1825, Elena Ghica, fiica lui Alexandru Ghica
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
există și astăzi, mărturie a evenimentelor ce s-au succedat într-un secol și jumătate. Întorcându-ne la început de secol, într-un târg cu vreo 2000 de locuitori proprietatea familiei Ghica, găsim și câteva familii de boieri stăpâni de dughene, hanuri, crâșme și mici manufacturi. Hatmanul Costache Ghica deschidea în târg, cu aprobarea domnitorului Constantin Moruzi, o postăvărie cu 40 de lucrători; avea 18 dughene și 2 crâșme. Mai târziu, și alți boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
vreo 2000 de locuitori proprietatea familiei Ghica, găsim și câteva familii de boieri stăpâni de dughene, hanuri, crâșme și mici manufacturi. Hatmanul Costache Ghica deschidea în târg, cu aprobarea domnitorului Constantin Moruzi, o postăvărie cu 40 de lucrători; avea 18 dughene și 2 crâșme. Mai târziu, și alți boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu, C. Castroianu, D. Solomon, C. Adam, Neculai Chiriac Hagioglu. Unii boieri, descendenți din mari dregători domnești, aveau conace cu slugi scutite de bir: căminarul I.
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
stăpâni de dughene, hanuri, crâșme și mici manufacturi. Hatmanul Costache Ghica deschidea în târg, cu aprobarea domnitorului Constantin Moruzi, o postăvărie cu 40 de lucrători; avea 18 dughene și 2 crâșme. Mai târziu, și alți boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu, C. Castroianu, D. Solomon, C. Adam, Neculai Chiriac Hagioglu. Unii boieri, descendenți din mari dregători domnești, aveau conace cu slugi scutite de bir: căminarul I. Carp, banul Grigore Hrisoverghi, spătarul V. Miclescu, căminarul N. Constandachi, spătarul G. Cuza
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
și a judecătoriei, se află spre siost de la Iași în depărtare de cinci poște pe un podiș într-o poziție foarte plăcută. Orașul în sine este mic, croit însă împrejurul unui cuadrat ce slujește de piață publică și durat din dughene proaste. De abia în partea dinspre răsărit se înalță vre-o șase șapte case boierești și o biserică de piatră zidită încă de Domnul Ștefan (adică Ștefan cel Mare).. alăturea cu biserica pe muche se vede încă și temelia caselor
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
acestea decât o clipă. Altă persoană Îl interesa, deși nu era nici urmă de ea. Ivo Markovic nu era pe terase, nici pe străzile Înguste și albe din spatele lor (un ferometal, unde Faulques comanda pensule și vopsele, magazine alimentare și dughene cu suveniruri pentru turiști), pe unde s-a plimbat o vreme, cu un aer absent, dar cu ochi atenți. Câte un pensionar dintre cei instalați În fața micului cazinou local l-a salutat În trecere, dar el a răspuns fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu gândul la estetica și glamour-ul Întru care fusese educată și trăise, ci le Întorsese deliberat spatele. Toate noile ei fotografii aveau să fie o reacție Împotriva lor. Din ele dispăruseră persoanele și frumusețea; numai lucruri adunate ca Într-o dugheană de haine vechi, rămășițe de viață absente, pe care timpul le azvârlea la picioarele ei: ruine, moloz, scheletele unor clădiri Înnegrite care se profilau pe ceruri sumbre, draperii sfâșiate, faianță spartă, dulapuri pustii, mobile arse, cartușe goale, urme de șrapnele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dintre ei a publicat cîte un volum magnific, jurnalistul și criticul literar Jérôme Garcin, de la "Le Nouvel Observateur", i-a reunit în sfîrșit. Fiecare din ei are un premiu Goncourt la activ, Patrick Modiano pentru Rue des boutiques obscures / Strada dughenelor întunecate (1978), Echenoz pentru Je m'en vais / Eu plec (1999). Conservatori, atemporali, scriind încă de mînă, trăind la periferia societății literare și, mai ales amănunt ce ar merita, poate, o atenție aparte dînd naștere unor cărți tot mai scurte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
montarea piesei, cum i-a dictat inspirația, îndepărtându-și oarecum eroii de cei reali, cu un lirism propriu. Rămîne desigur o piesă de atmosferă, de nostalgie moldovenească. Iată cum descrie în piesă însuși Victor Ion Popa strada Cuza Vodă cu dughenele ei : “E seară lăsată și cu ea odată liniștea aceea cuminte, caldă și primitoare a târgurilor noastre. Sînt acolo trei prăvălii modeste, de târgușor provincial“. Iar unii dintre eroii săi exclamă: “Ce, nu sîntem lângă podul Pescăriei?“ atestând situarea prăvăliilor
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
care au jucat-o prima dată: Ianke - G. Timică Cadîr - Ion Sîrbu Tache - Al. Giugaru Ana - Maria Mohor Ionel - Mihai Popescu Safta - Silviu Dumitrescu Ilie - Jules Cazaban, actori rămași în istoria teatrului românesc pentru calitățile lor excepționale. Dar pe neașteptate dughenele se răresc și de aici în colo se înșiră str. Cuza Vodă cea caracteristic moldovenească, cu case gospodărești, curate și retrase după garduri îngrijite, pline de verdeață și flori, asemănătoare aceleia unde s-a născut Victor Ion Popa. Casele și
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
88 de familii). De altfel, situația era generalizată la nivelul întregului spațiu moldovenesc, singurele note discordante fiind oferite de parametrii demografici ai orașelor Iași, Târgu Ocna și Galați (1774, în ordinea crescătoare a numărului de locuitori): Orașul Nr. de case/ dughene/cârciumi Capi de familie Nr. aproximativ de locuitori Bacău 69 345 Piatra Neamț 245 1.248 Roman 216 case 432 2.160 Botoșani 525 2.625 Galați 648 3.240 Târgu Ocna 707 3.535 Iași 934/ 695/ 68 1.861
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
reda mai jos un pasaj dintr-o descriere a orașului Iași, realizată în anul 1793 de unul dintre numeroșii călători străini: „(...) ulițe neregulate, fără alinieri, case joase, tupilate în fundul ogrăzilor, clădite din lemn și amenințând târgul cu un pârjol neîncetat, dugheni aflate la marginea străzilor, (...) ulițe podite cu scânduri masive, sprijinite la margine pe căpătâie, cu torente întunecate de noroi, ascuns sub podeală, și aruncat în sus, prin crăpăturile grinzilor”. În plus, accentuata nevoie de bani a domnilor moldoveni a declanșat
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de declic urbanistic pe baza hrisoavelor domnești. Imboldul principal a fost oferit pe data de 8 mai 1797, atunci când domnul Moldovei Alexandru Callimachi i-a miluit pe nemțeni „cu tot locul Domnesc de la Târgul Pietrei, atât acel cât este cu dugheni și case pe dânsul, cât și tot locul slobod ce mai este afară de Târg, care de astăzi înainte și în veci să le fie dreaptă ocină și moșie, (...) semnele și hotarele lui ce sunt deosebitoare între această moșie și alte
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]