1,466 matches
-
am mai vorbit. Ochii ei vioi și calzi sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O Îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc Întâlnind lacrima și, În același timp, Îi simt gustul; parcă altfel de cât Îl știam eu, de obicei. - Sunt fericită că te văd, Îmi șoptește ea, emoționată. Haide
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
e mult mai bine să ne înțelegem de-a dreptul cu ei." Se întoarseră în centru pe o altă stradă. Era târziu iar cerul se înseninase aproape cu totul. În piață se opriră. Marcel își freca mulțumit mâinile, privea cu duioșie la geamantanul așezat jos, în fața lor. - Uită-te într-acolo, spuse Janine. Din partea cealaltă a pieței venea către ei un arab slab, vânjos, înfășurat într-un burnus albastru, încălțat cu cizme galbene și moi, cu mănuși în mâini, și purtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apoi, adăugă Louise, dacă prietenii tăi vor pleca devreme, o să fim și noi doi mai mult timp împreună. Jonas o privi. O umbră de tristețe trecu pe fața Louisei. Mișcat, o luă în brațe și o strânse îa piept cu duioșie. Ea rămase așa, și, timp de o clipă, se simțiră fericiți ca la începutul căsătoriei lor. Dar Louise i se desprinse din brațe: camera era poate prea mică pentru Jonas. Începu să facă măsurători cu metrul de tâmplărie și descoperiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tot urca, parcă, de pe umăr spre gât. Vedenia încerca să-i mângâie, delicat, obrajii. Deținuta se trase în lături. — Cine ți-a aruncat aici boneta ? se auzi, parcă, în preajmă. Se aplecase, apucă boneta. O privi cu un fel de duioșie. O ridică, o lovi de pervaz s-o scuture de praf. O perie, apoi, cu palma. O așeză, cu mișcări încete și grijulii, pe capul ras. Se apropie și mai mult de fereastră. Își vârâse capul până la gratii, să primească
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
el se așeză la masă, Ilona se oploși lângă sobă, fără a-l pierde din ochi, parcă ar fi fost fermecată. De altfel și Apostol, mâncând, o privea pe furiș, întîi cu curiozitate nerăbdătoare, apoi cu un neînțeles sentiment de duioșie. A fost totdeauna timid cu femeile, neîncrezător și neîndemînatic. Mai ales îi era rușine pentru că niciodată nu știa ce să vorbească cu ele. Chiar Marta, și chiar după ce s-au logodit, îl încurca de multe ori, de se roșea ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ea a fost vinovată... Doamna Bologa îl petrecu la gară, pe jos, în zori, căci trenul pleca foarte de dimineață. Petre, cu povara în spinare, gâfâia mai tare ca odinioară... Apostol era aproape vesel. Vorbea cu maică-sa, plin de duioșie, și-i zicea mereu: ― Pretutindeni sunt oameni dornici de iubire, mamă, și pretutindeni te însoțește Dumnezeu!... Acuma știu, mamă, și acuma mi-e croită cărarea vieții, dreaptă și luminoasă... Când șuieră sirena, doamna Bologa, lângă scara vagonului, îi șopti cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu ne înșelăm. Impulsul prim La orice gând, la orișice voință, La orice faptă-i răul. Însă Atuncea când ne naștem, răsăriți Abia din carnea vechiului Titan, Noi suntem buni - până suntem copii. O binefacere ne dă pământul, Neprețuită-n duioșia ei, El ne permite ca să ne întoarcem Dup-o viață vană, sgomotoasă, În sânul lui - în sânul lui - și-al păcii. El ne-a și pus, bătrîn-duiosul tată, Adânc în suflet o dorință dulce Și de-ntrebăm aceast-enigmă scumpă Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
argintoase, Oferindu-i flori de aur și viole-ntunecoase; Ea din când în când privește câte una, aruncând Flori de neauă peste ape ce alerg fulgerătoare, Raze albe peste lumea văilor celor în floare, Dungi de-argint în verzii codri, duioșie pe pământ. Dar un nor pe ceruri negru se înnalță și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-l înconjură-nprejur; Prin columnele-i mărețe trece cîte-o rază mată, A lui cupolă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rog, Doamne, te rog ascultă, căci toți suntem fii Tăi”. Nu trecu mult timp și iată, cei doi se privesc tăcuți, Parcă ar vrea să spună ceva deodată, dar se simt pierduți, Băiatul urcă la geam și o privește cu duioșie: “Draga mea, ești chiar tu, femeia ce am așteptat-o de-o vecie” Fata, timidă, îi răspunde cu un glas tremurător: “Ești chiar tu, băiatul pe care l-am așteptat cu atâta dor” Fericiți, ei își zâmbesc și se sărută
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ca un copil. E tânăr și frumos lucru a avea femeie care te idolatrează, te gugiulește, ca o mamă pe copilul ei, să-i săruți mînuțele-i dulci încunjurîndu-ți fruntea sau țiindu-ți ochi[i] cu palmele, glumind* cu tine cu acea duioșie de mamă ca și când n-ai fi avut niciodată vârsta de 30 de ani, ca și când n-ai fi fost nici bărbat, nici bătrân, și tu, major, să simți acea bucurie senină și inocentă pe care o simțim la laudele și dezmierdările
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sau o obligație morală și mai ales sexuală. Îi privi chipul radios, covârșit în desfătări neascunse, ochii închiși de împliniri cumplite îi schimbară supozițiile, femeia aceasta se imprimase adânc în el... își spuse mirat-constatator fără să-și dea seama cu duioșie: - Însă, muierea asta... chiar ține la mine!? Nu se mișcă profesional, mai degrabă instinctual! Totul deveni atât de limpede și nu se mai gândi la nimic! Determină clar implozia care o seca. Aproape inconștientă gemu adânc, îl ținu strâns de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un fel de viață de boemian"9. Avea voce de tenor și îi plăcea să fredoneze. La "Junimea" el citea cu voce tare poeziile tuturor, căci avea glasul "simpatic, sonor și cadențat"10. Când recita, "el ridica totdeauna ochii cu duioșie spre podele". Folosea numeroase cuvinte germane și pronunța germanizat unele neologisme: zenzibilizare, conzervativ etc. înjura într-un singur fel: "Tu-i neamul nevoii!" Nu arăta în nici un fel a poet. Toți cei ce-l cunoșteau din scris sânt dezamăgiți când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în Gherguț un reprezentant simpatic și, ce să mai vorbim, foarte bun, dom'le, foarte bun... Viața și opiniile lui Nea Gică frizerul Nu știu dacă în clipa de față îl egalez pe Gică frizerul în forța mușchilor piloerectori - ai duioșiei și-ai fricii -> dar în orice caz am exersat mult citind "Bucla" de T.O. Bobe, cel mai memorabil "roman în versuri" pe care l-am citit de la "1, 2, 3 sau ..." al lui Traian T. Coșovei încoace - care avea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Nea Gică e mic de statură și adus de umeri, îi lipsesc bicepșii și pectoralii, în schimb are cei mai dezvoltați mușchi piloerectori, iar "cea mai eficientă armă" a sa e pielea de găină, cu care însoțește "imponderabila povară a duioșiei". Are un fișet în care ține sute de ochelari uitați de clienți, are un pieptene cu dinți de plastic la care cântă Adio dell passato, are pijamale "bleu și albastre" pe care nu le poartă niciodată și e din când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mi-a spus tata de două sau trei ori "puișor", căci tata a fost întotdeauna aspru cu mine și uneori de-a dreptul rău. Era la fel cu Cristian Vasile. Era o minune că bruta în smoking putea da atâta duioșie virilă refrenului: "Ce vrei să-ți scriu Acuma, când ne despărțim? E prea târziu, Noi nu ne mai iubim. Cuvinte dragi de-amor Le-am tot rostii la timpul lor. Atll le-am repetat... Ne-am înșelat..." Cei din public
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care se desfășura în fața ochilor ei, o impresionează până la lacrimi. Radu îi povesti și ei modul în care a rezolvat problema, încercând atât cât îi stătea în putință să-și ascundă tristețea. Bătrâna doamnă îl privi cu multă blândețe și duioșie întrebându-l: -în lumea asta, toți copiii sunt ca tine? -Nu știu. însă de un lucru sunt sigur, toate mamele sunt ca dumneavoastră! Privind în gol, bătrâna doamnă plângea. Plângeau și ei, în afară de Ionuț, care-i privea trist, neștiind ce
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se- nfrupta din perele, întotdeauna mai bune decît cele de acasă. Deodată încântat de revederea unui chip familiar, deși îmbătrânit, cu ochii parcă mai adânciți în orbite, cu obrajii mai supți și părul cărunt, cu duioșie și respect față de vârsta înaintată a căruțașului, involuntar îl salută ca atunci când era mic: - Săru’ mâna, nene Niculae! Săru’ mâna! - Trăiți! - Ei... Bună ziua! Nu mă mai cunoști, eu sunt Ionică a’ lui Gheorghe! - Cum?! Nu cred, băiatul lui este
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de firească a naturii. Bătînd nucile devine astfel un kigo de toamnă ce poate fi canonizat fără rezerve pentru haiku-ul românesc. Din cele două cuvinte se revarsă În cuprinsul Întregului poem, dilatîndu l, toamna cu jalea dar și cu duioșia ei. Caier isprăvit Caier isprăvitmotanul Încă toarce-n poala bunicii Claudia-Ramona Codău Poemul te cîștigă prin atmosfera tihnită care emană din imaginea domestică a unei Îndeletniciri străvechi. Întreaga sa recuzită evocă acea viață patriarhală pe care unii dintre noi am
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
înaltă, cu părul de culoarea orzului copt, cu ochi albaștri-cenușii, și frumoasă...“ Aceasta era mama ei... Așa o imagina ea. În nopțile senine, când se simte singură, nedreptățită, nefericită, i se pare că mama ei o privește cu grijă și duioșie, aplecată asupra ei, de acolo de sus din Ceruri... Când l-a întrebat pe bunicul ei... el a tăcut ca un mormânt. ...Mai târziu, la 13 ani, bunicu îi făcu un arc de răchită și săgeți din lemn de corn
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se miră din nou, bătrânul. * ...Fata a crescut puiul de lup, neînțărcat... până la peste un an de zile.. și, l-a botezat „Suru“. L-a hrănit cu lapte de capră și îl purta în brațe, numai... L-a îngrijit cu duioșie ca pe un prunc lângă ea, sub privirile umezi ale bătrânului Toma care se gândea la Anuca orfană de mamă ca și el. Se învațase în doi... nedespărțiți. Se hârjoneau, se fugăreau cu Pârvu prin pădure, se trânteau, se tăvăleau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
al lui. Când i-l puse în brațe Anucăi, puiul avea ochii limpezi... făcând-o să se gândească la ochii mamei ei, prin stranii și îndepărtate asemănări, își zise că, pesemne, așa fuseseră și ochii ei, blânzi și plini de duioșie. Cornițele abia începeau să-i crească, se simțeau mijând ca doi muguri sub atingerea ușoară a degetelor. Odată întins în culcușul pregătit de Anuca, căpriorul își rotea mereu privirea în jur și ochii lui sălbatici scrutau înconjurul. Bucuria Anucăi nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frumos Ești ca o privăvară! Când mugurii cresc Și încep să se deschidă Acolo Mamă te zăresc Ca-ntr-o oglindă Între petale de floare 60 Iar zâmbetul tău E-o rază de Soare Când mâna ta caldă Cu atâta duioșie Atinge creștetul meu Iar eu te chem În gând... O, Mamă, Mamă! Cu nimic sub soare Tu! N-ai asemănare Cuvântul Sfânt și scump E numele Măicuței mele Cel mai frumos Pe acest pământ Iustina! Scumpă... Mama mea Ah! Ce
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
luase acasă, amenințându-l pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii au trecut, ei s-au cununat la biserică, părinții au murit, care de tifos, care de scârbă, rămânându-le nădejdea și bucuria creșterii copiilor. Îi privea cu duioșie pe cei trei băieței, care-și încropiseră, din coceni de porumb, adevărate tabere militare, cu care se războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
doarmă, nu s-o fi odihnit prea bine astă-noapte, Tu ce faci acum, Daniel? Dacă n-ai să-mi dai nimic de făcut rămân aici, până se trezește, Nu, acum n-am nimic pentru tine, și-l privește cu multă duioșie pe Theo, Adoarme așa oriunde, dintr-o dată cade în somn, ca și când n-ar mai fi dormit de foarte mulți ani, vorbește mama de acest ciudat obicei al lui Theo, I se întâmpla și la școală câteodată, la ora de citire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ori spre el, umplându-mi plămânii cu fum înnecăcios, în cele din urmă se pornește, nu voi ieși să mai caut lemne, ți-e frică! Da, mi-e frică! Mă reașez pe patul tare de lemn și văd cu infinită duioșie cum flăcările joacă vesele pe tavanul de piatră și mi-amintesc limpede cum în diminețile reci de iarnă din copilărie, când zăpada urca până la ferestre, se trezea tata mai repede să facă focul și mă trezeau bubuiturile flăcărilor în soba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]