58,646 matches
-
zeu pe carnea despicată/ ca pe-un sex muieresc/ și suge până prinde puteri/ El se mișcă-n sânge ca-ntr-un pântec// Ține minte - îmi spun: unde există o durere/ hopa și zeii. Unul măcar/ el se lipește de durere ca o lipitoare/ și stă acolo vreme uitată ca un fericit/ el se lipește de durere ca o lipitoare până te lasă lat” (p. 15). Se poate, ziceam, discuta și așa. Dar care e câștigul interpretativ? A remarca diferența de
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
mișcă-n sânge ca-ntr-un pântec// Ține minte - îmi spun: unde există o durere/ hopa și zeii. Unul măcar/ el se lipește de durere ca o lipitoare/ și stă acolo vreme uitată ca un fericit/ el se lipește de durere ca o lipitoare până te lasă lat” (p. 15). Se poate, ziceam, discuta și așa. Dar care e câștigul interpretativ? A remarca diferența de atitudine dintre fastuosul autor al Necuvintelor și atât de casant-senzitiva Marta Petreu e la îndemâna oricărui cititor
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
și adevăr” sau „O poveste devenită realitate” și legende istorice, preluate ca adevărate, bazate pe hrisoave și tradiții folclorice, precum: „O poveste însângerată” și „Amintiri nostalgice”. Unele lecturi provin din relatările altora, oameni de seamă din Domnești, așa cum putem exemplifica: „Durerea unei iubiri”, preluată din memoriile profesorului universitar Petru Ionescu-Muscel, despre o pasiune din copilărie, pentru frumoasa Nișeta, o țigăncușe de un farmec tulburător. Alte povestiri își trag izvoarele direct din istoria medievală, de la Basarab și mai de departe, reînviate printr-
O carte cu deosebite rezonanţe sufleteşti. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Ştefan () [Corola-journal/Journalistic/87_a_67]
-
lung timp supuse, prizoniere,/ Acum țipă de dorul libertății” etc. (Evadare). Oximoroanele sunt și voluntare și involuntare (dar mai mult de primul fel, căci pe rețeta lor merge imaginația Anei), iar fondul din care scoate versurile e cu sfîșieri și dureri, cu zăvoarele elegiace slobozite de tot: „Cîntece vesele nu cere de la mine,/ Triste le fac eu cîntînd.// Cuvinte de dragoste nu cere de la mine,/ Sunt ploaie de vară, sunt vînt.// Credință și pace nu cere de la mine,/ Sunt moartă de
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
neorganizat”.14 Perpessicius era, cu siguranță, mult mai intelectual și mai intelectualist decît mine, căci altfel numi explic preferința lui pentru gnomismele Anei. „Propriul” ei mi se pare, din contră, tocmai lamentația absolută, plînsoarea trasă-n versuri radicale, grele de durere, din cele ce nu mai exceptează nimic din toate trăitele. „În mine plînge chinul vieții/ Și dorul stinselor iubiri” - cam asta e poetica Anei. La ea nici măcar natura nu vine cu leacuri și consolări (cum face la alte poete privilegiate
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
exceptează nimic din toate trăitele. „În mine plînge chinul vieții/ Și dorul stinselor iubiri” - cam asta e poetica Anei. La ea nici măcar natura nu vine cu leacuri și consolări (cum face la alte poete privilegiate), ci tot cu jale și dureri, cu chinuri și frustrări: „Tu soare de aur cu sclipiri fierbinți,/ De ce-mi pari răcoarea toamnelor tîrzii/ Și-mi stropești privirea cu razeleavide,/ Așternînd în cale ziua care-a plîns?” etc. (Nostalgie). Nici calendarul, nici desfășurătorul zilei nu aduc
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
etc. (Nostalgie). Nici calendarul, nici desfășurătorul zilei nu aduc pozitive, ci numai și numai plînset, zi și noapte, vară-primăvară: „Vei plînge/ Mult de tot cînd ziua va dispare/ Și scurta liniște s-ascunde-n petale,/ Cînd cerul își trimite pajii nopții/ Să-nvăluie durerile-n doliu.// Vei plînge/ Amar cînd florile vor reveni” etc. (Vei plînge...). E așa multă durere și așa multe lacrimi încît pînă la urmă, totuși, și naturii o să i se facă milă de Ana și vor plînge solidar: „Taci inimă
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
și noapte, vară-primăvară: „Vei plînge/ Mult de tot cînd ziua va dispare/ Și scurta liniște s-ascunde-n petale,/ Cînd cerul își trimite pajii nopții/ Să-nvăluie durerile-n doliu.// Vei plînge/ Amar cînd florile vor reveni” etc. (Vei plînge...). E așa multă durere și așa multe lacrimi încît pînă la urmă, totuși, și naturii o să i se facă milă de Ana și vor plînge solidar: „Taci inimă, taci.../ Nu vezi că iarba plînge lîngă tine,/ Că florile se veștejesc de mila ta/ Și
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
în candele cu stele” etc. (Extaz). Altminteri, cînd scrie sfaturi de viață, e luptătoare aprigă și cu morală vitejească: „Fii rege pe suflet și gînd,/ Strînge oaste din zile trăite,/ Și-ncinge o luptă cu soarta,/ Din puterea ne-nvinsei dureri” (Lupta cu soarta). Din păcate, prea se-ncurcă în propriile stări și atitudini. Și se-ncurcă și prea repede. În Harfe-le uitate, deși antologie, grosul cărții e inedit (Evadare ar fi fost un nou volum). Ana e și nu
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
etc. (Slăvit fie omul). Pot fi adăugate aici și „omagiile” aduse doinei, de care Ana e încîntată. Cine știe ce-o fi prin caietele rămase, dar în Harfe... noutățile nu-s impresionante; ba chiar dimpotrivă. Cînd lira-i acordată pe durere, le e greu și poeților să treacă brusc la veselie. Chiar dacă n-o fi mare pasul de la elegie la imn, ușor de făcut nu-i. În orice caz, Ana nu l-a putut face, deși s-a străduit. A rămas
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
să treacă brusc la veselie. Chiar dacă n-o fi mare pasul de la elegie la imn, ușor de făcut nu-i. În orice caz, Ana nu l-a putut face, deși s-a străduit. A rămas și ea o cîntăreață de durere. 1 Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, ediția a III-a adăugită, Prefață de Z. Ornea, Notă asupra ediției de Nicolae Bârna, Edit. Polirom, Iași, 2014, pp. 189-191, passim. 2 Idem, p. 190. 3 Idem, ibidem. 4 Idem, p. 191
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Te doare capul? Ai un puțină febră? Ai dureri de spate sau probleme cu inima? Un medicament "minune" a fost recomandat de medici pentru toate aceste afecțiuni. Foarte ieftin și accesibil tuturor, medicamentul s-a dovedit a face mai mult rău decât bine dacă nu este administrat cum trebuie
STUDIU: Aspirina poate duce la ulcer sau chiar la deces () [Corola-journal/Journalistic/23954_a_25279]
-
n scut un vis, un meteor din alte lumi. O apari ie ț să i a a care l-a inspirat pe Eminescu. A iubit fiin a i nu amorul, un inegalabil n literatura rom n . ai lung prilej pentru durere (Ce e amorul?), cum ar tinde s Revin mereu altfel la Eminescu. Ceea ce sunt i ăă s a a cread ignorantul om al zilelor noastre. datorez. Copil ria Unde e ți, copil rie, / Cu p durea ta ia a ț
Zămislită sub zodia lui Eminescu…. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
noiembrie 1978. Cîteva luni mai tîrziu, declinînd o întîlnire, se explică printr-o întrebare retorică: „Cum, cînd eu din pat pînă la telefon sunt gata să cad de trei ori?” Dar amenințarea vine și din trecut: „Acum aproximativ o săptămână (...) dureri.” Apar temerile și gesturile de precauție: „Până la 5 și jumătate somnolez, răsfoiesc, fumez, încercând să nu mă gândesc la ce e mai rău, apoi mă duc însoțit de Adela, care nu a vrut să mă lase singur, la Spitalul de
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
momentele și schițele, ca și la nuvela Dăuă loturi de I. L. Caragiale, dar observă că „Editorul meu a reținut deci, de la mine, importanța specială a nuvelei, nu și interpretarea mea: dimpotrivă, o subliniază cu energie pe cealaltă.” Constată deci, cu durere, că scrisul lui e înțeles greșit. Dar și că biografia (expresie, în cazul unui scriitor, a scrisului) ar putea să-i fie falsificată iar gîndirea lui (literară) să devină superfluă. După o discuție la telefon cu Mircea Horia Simionescu, scriitorul
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
zile înainte (6 ian. 1981), „Ploaia se transformă repede în ninsoare.” Disoluția interminabilă (a ființei încrezătoare?) nu mai poate fi învinsă. Încearcă să iasă din casă să plătească telefonul, dar, constată, „în bulevard trebuie să mă întorc acasă din cauza marilor dureri de piept și a răului moral. Mă rănește nu doar vederea oamenilor, ci și a arborilor, a gardurilor.” Miraculosul ia locul abstragerii. La început de martie, cînd natura își inițiază renașterea, se anunță somnul cel lung. Doarme pînă la prînz
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
a lui Ionuț Tănase, câstigătorul sezonului 12 de la "Dansez pentru tine". O fată de doar 14 ani a pierdut lupta cu o boală necruțătoare. Andreea, o adolescență de 14 ani a pierdut pariul cu viața. Ionuț Tănase este sfâșiat de durere, după ce Andreea a fost răpusă de leucemie, după o luptă de opt luni cu boala, relatează cancan.ro. Toți colegii ei sunt devastați de pierderea suferită, ei sunt încă în stare de șoc. Andreea a fost internată la Timișoara, iar
Tragedie în trupa câștigătorului de la "Dansez pentru tine" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/24007_a_25332]
-
iar Lină în Spania. Deși când au împlinit 18 ani și-au jurat că nu se vor despărți niciodată, fetele au ajuns acum să nu-și mai vorbească deloc. O situație care o face pe mama să își amintească cu durere de vremurile când cele două erau nedespărțite. La 63 de ani, Elenă Boaru visează la momentul în care vor mai fi măcar pentru odată la aceeași masă. Singură consolare a femeiei este Manuel, fiul Gherghinei - "Prințul de ciocolată". Un copil
Povestea incredibilă a singurelor siameze despăţite cu succes în România () [Corola-journal/Journalistic/24057_a_25382]
-
Pielea aspră pe coapsele mele - și acolo se ascunde copilăria. În vechea noastră casă, sub scară, mama se împiedică și scapă pe genunchii mei o lopățică plină cu cărbuni aprinși. Nu-mi mai amintesc lucrul ăsta sau mai degrabă rețin durerea, dar nu mai știu cât rău mi-a făcut durerea aia. Fără miros, fără gust, ca un buchet prăfuit de imortele agățat într-un cui la bucătărie. Să merg poate s-o ajut să dea zăpada? Sau mai bine să
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
În vechea noastră casă, sub scară, mama se împiedică și scapă pe genunchii mei o lopățică plină cu cărbuni aprinși. Nu-mi mai amintesc lucrul ăsta sau mai degrabă rețin durerea, dar nu mai știu cât rău mi-a făcut durerea aia. Fără miros, fără gust, ca un buchet prăfuit de imortele agățat într-un cui la bucătărie. Să merg poate s-o ajut să dea zăpada? Sau mai bine să-mi fac vânt și să dispar până deseară? O să vină
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
pregătit sufletul călător glorios”, anume livrat în aur și catifele în stele peste vârfuri... și deodată regale; dar ceea ce rămâne peste toate tăcerea magnanimă și răspunsul care aces tea d in Eminescu , “poe tu l nu vine niciodată de lângă noi. Durerea nepereche”, se află încă, într-o omului de a fi om. Singularitatea lui dimensiune mai puțin frecventată poate, Eminescu îl detașează dintre poeții în veacul XX; cum spuneam, peste obișnuiți așezându-l pe un tron de aur și vârfuri la
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
așteptarea Masenkăi, adică a trecutului și a unei stări de fericire trăite cîndva, Ganin și Alfiorov devin amîndoi bolnavi de nostalgie, fiecare în felul său, declarat, inconștient, resemnat sau nu. Dar ei contaminează întreaga pensiune, fără să o știe. , ca durere în sens etimologic, și totodată că întoarcere către un acasă simbolic, devine maladia protagoniștilor, iar amărîta pensiune, camerele prăfuite ale fiecărui locatar, locul carantinei lor. Dan Grigorescu vede în pensiune un fel de închisoare, cam ca in Kafka. Analogia se
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
ai pensiunii, dar moartea lui e mai curînd semnul unei înțelegeri a sfîrșitului care s-a consumat cu mult timp în urmă, la plecarea sa din Rusia. Agonia lui este a unui om împăcat, care și-a acceptat nostalgia că durere adîncă și îi cedează pentru că nu crede în vindecare. Lui Potdiaghin nici prin minte nu-i trece, de pildă, să își caute cu adevarat pașaportul. El pricepe imediat rostul simbolic al rătăcirii lui. Dar poate o imagine mai clară a
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
absența, să nu știm cu adevărat cum a fost. În măsura în care Masenka simbolizează acel trecut care le lipsește tutoror membrilor pensiunii, făcînd din toți mai mult sau mai putin niște infirmi, e important că ea să rămînă o proiecție. Nostalgia înseamnă durere după ceva ce și-a pierdut conturul inițial, după o năluca, iar nostalgicul nu încearcă (pentru că știe că nu poate) să iși limpezească privirile, ci preferă să le lase pierdute în ceață, să străvadă, cu alte cuvinte. Tocmai de aceea
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
că vreme de patru ani (și apoi încă patru, în virtutea filozofiei că în România n-au fost niciodată alegeri, ci realegeri!) vor huzuri pe banii poporului și vor face învârtelile necesare pentru că urmașii și urmașii urmașilor să nu mai aibă dureri de cap, emanații democrației și-au luat lumea în cap. Convinși că nimeni nu-i va trage la răspundere pentru ce vor face, au omis să-i întrebe pe împilătorii iliescieni de sănătate. În iresponsabilitatea lor funciară, isi imaginau că
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]