5,416 matches
-
40,18; 43,10.12; 45,14). 3.1.1.2. ’Elohm. Acest plural al lui ’Pl se întâlnește mult mai des (de aproape două mii șase sute de ori171). Unii sunt de părere că este un plural al maiestății, dar ebraica nu cunoaște așa ceva; alții văd în acest plural „urma unei concepții semitice comune care percepe dumnezeirea că pe o pluralitate de forțe”172. Alții, în sfârșit, îl consideră un plurale amplitudinis: Elohim îi include pe toți zeii, în el este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
17,1 declară inexacta traducerea lui cu „Dumnezeul Atotputernic”, sensul lui Šaddai fiind incert. Arată că unii au propus traducerea „Dumnezeul din munte”, după akkadianul șadó, insă autorului notei i se pare mai verosimil sensul de „Dumnezeul din câmpie”, de la ebraicul œadhQh, fiind vorba probabil de un nume divin adus de strămoși din Mesopotamia 181. N-ar fi exclus că traducerea cu „Atotputernicul” în Vulgata și în majoritatea versiunilor după ebraica să fi fost sugerată de prezență rădăcinii ŠDD: verbul š
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se pare mai verosimil sensul de „Dumnezeul din câmpie”, de la ebraicul œadhQh, fiind vorba probabil de un nume divin adus de strămoși din Mesopotamia 181. N-ar fi exclus că traducerea cu „Atotputernicul” în Vulgata și în majoritatea versiunilor după ebraica să fi fost sugerată de prezență rădăcinii ŠDD: verbul š":a: are ca sens principal „a trata cu violența, a nimici”. Oricum, „Atotputernicul”, în pasajele în care este prezent singur, este uzat stilistic și, practic, functioneaza la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
conotativ al unui cuvânt sau text. Poate că traducătorii Septuagintei nu au voit neapărat să transforme expresia într-o definiție ontologica a dumnezeirii; pur și simplu limba greacă nu le permitea altă opțiune. Multe limbi însă pot traduce literal expresia ebraica păstrându-i toată polisemia și conotația de mister. În orice caz, limba noastră o poate face. Deși patru dintre traducerile românești au pornit de la versiunea Septuagintei, ele diferă în transferarea participiului prezent ho Àn. Iar cele care au pornit de la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
-i toată polisemia și conotația de mister. În orice caz, limba noastră o poate face. Deși patru dintre traducerile românești au pornit de la versiunea Septuagintei, ele diferă în transferarea participiului prezent ho Àn. Iar cele care au pornit de la originalul ebraic au avut probabil în vedere lectură liturgica atunci când au inserat înainte de al doilea „Eu sunt” adăugirea „Cel ce se numeste...”. Semnificații de bază: există și e activ în istorie. 3.1.3.2. ’Ql h"y (Ios 3,10; Os
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
h ’Ql misetattQr ’ElohQy Yiœer"’Ql moša‘: „Cu adevarat, Tu ești un dumnezeu care te ascunzi, Dumnezeul lui Israel, mântuitor.” (t.n.) Varianta Septuagintei este mult diferită: „Tu esti dumnezeu și noi n-am știut” - nu știm ce varianta ebraica va fi avut în fața traducătorul. De remarcat e că acest nume reprezintă primul membru al unei serii de trei atribute: ’Ql misetattQr, ‘ElohQy Yiœer"’Ql și moša‘, tot atâtea trepte în care este percepută divinitatea: de neatins, de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Traducerea cea mai adecvată ni se pare „unșulț singur”: este lipsită de ambiguitate și are aceeași forță că a originalului: adăugarea lui „singur” suplinește imposibilitatea de a plasa acest nume în poziția de maximă accentuare pe care o are în ebraică, si anume la sfarsitul frazei. Din punct de vedere gramatical, ’eƒ": este și adjectiv și numeral 196. Semnificație: unic. 3.1.5.2. În oracolele profetice, Dumnezeu spune uneori despre sine: mibbal‘aday ’Qyn ’elohm (e.g. Is 43,10
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
7.11), „Împăratul cerului”. În NT se vorbește de „Tatăl din ceruri” cu același sens de transcendență și superioritate absolută. 3.1.6.5. G"dÄl: „mare” (toate traducerile românești); mégas (LXX); „magnus” (Vg); „grand” (BJ); „great” (RSV). Și în ebraică, la fel ca în multe alte limbi, acest adjectiv poate semnifică, în funcție de context, mărimea sau întinderea, numărul, intensitatea, importanța. Pentru a înțelege ce vrea să spună când îi este aplicat divinității, trebuie examinate contextele: a) G":Äl ’ElohQynó mikkol h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nașterea lui Isus. În privința traducerii acestui nume, se constată așadar două tipuri de opțiuni, ambele legitime: cea care îl lasă ca atare, dar în transcrierea Septuagintei (deși aceasta numai o dată nu l-a tradus), și cea care îl traduce din ebraica „Domnul oștirilor” sau din greacă Septuagintei, cu „Atotțiitorul” (pantokrátÄr) sau cu „Domnul puterilor”. Prima opțiune, a doua traduceri ortodoxe, este justificată de uzul liturgic al expresiei „Domnul Savaot”, cu care credincioșii s-au obișnuit și pe care o percep că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a doua traduceri ortodoxe, este justificată de uzul liturgic al expresiei „Domnul Savaot”, cu care credincioșii s-au obișnuit și pe care o percep că nume propriu, iar cealaltă se străduiește să îi transmită conținutul semantic. Traducerea Cornilescu, pornind din ebraică, nu are variante; că și în original, în majoritatea contextelor „Domnul oștirilor” este aproape la fel de golit de continut semantic că și „Domnul Savaot”. Având în vedere mai ales tradițiile de traducere, l-am putea plasa aici și pe ’Pl Šaddai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
universală pentru cunoaștere, în contextul citat mai sus (3.1.9.4. - Ier 20,12), întregește seria celor trei anterioare, fiind de același tip. Semnificație de bază: cel care știe totul, spre a judeca (+ metaforă antropomorfizantă). Caracterul concret al limbii ebraice biblice se manifestă vizibil la numele din acest câmp: în afară de primul menționat, un hapax (’Pl dQ‘ÄÖ), toate celelalte sunt metafore antropomorfizante, dintre care majoritatea sunt participii prezente, ce exprimă de fapt modalități de a ajunge la cunoaștere și doar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu „Făcătorul” transfera întreaga semnificație a acestui nume, în vreme ce traducerea cu „Ziditorul” adaugă o componentă metaforica. De aici s-a încetățenit în limba română și termenul „zidirea” pentru a desemna întreaga creație; însă acest termen nu are corespondent în Biblia ebraica și nu este justificat de nici unul din modurile în care Biblia descrie crearea lumii. Totuși, aceasta metaforă s-a tocit și nimeni nu se mai gândește, cînd aude cuvintele „Ziditor” și „zidire” cu sens de „Creator” și „creație”, la acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Sensul literal al acestei expresii este „lung la nări”: evreul a observat că animalului sau omului mânios îi freamătă nările. De aici, ’ap, „nara”, a ajuns să însemne și „mânie”237. Traducerile care conțin ideea de „mânie” sunt fidele originalului ebraic; imaginea nărilor fremătânde nu poate fi salvată, ci doar răscumpărata de farmecul unei expresii că „zăbavnic la mânie”. Observăm că majoritatea traducerilor românești dau că echivalent sintagma adjectivala ce o calchiază pe cea grecescă (makróthymos). Semnificație: răbdător cu omul care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pax” (Vg); „Celui-ci seră paix” (BJ); „this shall be peace” (RSV). În Noul Testament, Epistola către efeseni îi aplică această profeție lui Hristos, numindu-l hQ eirenQ hQmÄÎn (2,14), „Pacea noastră”. Probabil de aici s-a adăugat, la traducerea expresiei ebraice, adjectivul posesiv „noastră”, care nu există nici în textul masoretic, nici în al Septuagintei. Propunem traducerea literala „Acesta va fi Pacea”. În felul acesta evidențiem faptul că š"lÄm, folosit absolut, este aici un nume pe care creștinii l-au
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tradiții și terminologii veterotestamentare mediate de Septuaginta. Acest fapt se reflectă și în felul în care este numit Dumnezeu în aceste scrieri. 3.2.1.1.1. Theós este numele cel mai des întâlnit. Septuaginta a tradus prin el pe ebraicul ’Pl / ’Eloah / ’Elohm și toți traducătorii îl transfera la fel, ca pe numele generic al divinității. Termenul posedă o ambivalenta de fond: îl desemnează nu numai pe Dumnezeul unic, exclusiv: ... oídamen hóti oudèn eídolon en kósmÄÎi kaì hóti oudeìs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Fp 17,29), „deity” (Col 2,9) (RSV). Primul dintre aceste nume abstracte este un adjectiv substantivat de la thežos, a, on, „dumnezeiesc”. Apare astfel, cu sensul de „divinitate”, de la Herodot. Nu este folosit niciodată de Septuaginta în traducerea scripturilor canonului ebraic. Cel de-al doilea îi este sinonim: e substantiv feminin de declinarea a treia și se întâlnește o singură dată în Cartea Înțelepciunii, 18,9: „În ascuns copiii evlavioși ai celor drepți aduceau jertfe și statorniceau toți într-un gând
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nume divin doar în 2Pt 1,17, care istorisește botezul lui Isus, la care s-a auzit glas hypò tQÎs megaloprepo¤s dóxQs, „din înălțimea slavei”. În Fapte 7,2 întâlnim expresia ho theòs tQÎs dóxQs: „Dumnezeul slavei”, care corespunde ebraicului ’Pl hakkabÄd246, iar în Efeseni 1,17, ho patgr tQÎs dóxQs: „Părintele mărirei” (SC); „Tatăl mărirei” (Blaj); „Tatăl slavei” (BVA, G-R, BS, C). Aici numele care devine „nume revelat” în Noul Testament, ho patgr, ia locul numelui generic ho theòs. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cele ce încă nu sunt.” (G-R) 3.2.1.8. Drept, Judecător 3.2.1.8.1. díkaios: „dirept” (SC); „drept” (celelalte traduceri românești); „iustus” (Vg); „juste” (BJ); „righteous” (În 17,25), „just” (În 1,9) (RSV). Septuaginta traduce astfel ebraicul țaddq. Despre Dumnezeu, este folosit o dată că epitet, în În 17,25, unde Isus i se adresează cu páter díkaie și o dată că predicat, în 1In 1,9: eàn homologÄÎmen tàs hamartías hQmÄÎn, pistós estin kaì díkaios hína aphQÎi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ești Tu, Cel-ce Ești și Cel-ce-Erai, Sfinte” (BVA). În imnul din capitolul 15 este nume predicativ: hóti mónos hósios (15,4): „Tu singur ești sfânt” (BVA). Însemnând la origine „pios, drept”255, e folosit de Septuaginta pentru a traduce cuvinte ebraice de obicei aplicate omului și foarte rar lui Dumnezeu: în Dt 32,4b („Dumnezeu credincios și nu este în El nedreptate, drept și nepărtinitor este El”) traduce ebraicul y"šar, „nepărtinitor” (imaginea judecătorului) și în Ps 144,17 („Drept este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
origine „pios, drept”255, e folosit de Septuaginta pentru a traduce cuvinte ebraice de obicei aplicate omului și foarte rar lui Dumnezeu: în Dt 32,4b („Dumnezeu credincios și nu este în El nedreptate, drept și nepărtinitor este El”) traduce ebraicul y"šar, „nepărtinitor” (imaginea judecătorului) și în Ps 144,17 („Drept este Domnul în toate căile sale și sfânt în toate lucrările sale”) traduce ebraicul ƒas:. De aceea l-am plasat în acest câmp. Deși are un conținut semantic diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4b („Dumnezeu credincios și nu este în El nedreptate, drept și nepărtinitor este El”) traduce ebraicul y"šar, „nepărtinitor” (imaginea judecătorului) și în Ps 144,17 („Drept este Domnul în toate căile sale și sfânt în toate lucrările sale”) traduce ebraicul ƒas:. De aceea l-am plasat în acest câmp. Deși are un conținut semantic diferit față de hágios, observăm că este tradus la fel, cu excepția bibliilor românești vechi, unde găsim „(Prea)cuvios”. Acest adjectiv, derivat de la „a se cuveni”256, este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de s...ț cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc s...ț, si de Dumnezeu, Judecătorul tuturor (kritQÎi theÄÎi pántÄn)...” (Evr 12,22-23) Acest nume este referit și la Hristos 257. În Noul Testament, sensul lui kritQÎ, spre deosebire de al echivalentului sau ebraic ŠÄpQ”, este întotdeauna din sfera juridică și niciodată din cea politică. 3.2.1.9. Vrednic de încredere 3.2.1.9.1. alQthes/alQthinós: „adevărat” (SC, Blaj, BVA, G-R, BS); „spune adevărul”/„adevărat”, „Cel ce este adevarat” (C); 8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
t.n.) În aceste versete, cele două adjective sinonime sunt predicate în propoziții nominale care il au ca subiect pe Dumnezeu. Semnificația specială care rezultă din context este „fidel”, „vrednic de crezare”258. De altfel, am văzut că Septuaginta traduce ebraicul ’ElohQy ’"men cu theòs ho alQthinós259. Limba ebraica nu are un cuvant specializat pentru „adevăr” și „adevărat”. Aceste idei sunt exprimate de ’ emeÖ și cuvintele înrudite, care înseamnă „fidelitate”260, „autenticitate, realitate”. Țin de sfera credibilității. Vocabulele grecești alQthes, aletheia
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sinonime sunt predicate în propoziții nominale care il au ca subiect pe Dumnezeu. Semnificația specială care rezultă din context este „fidel”, „vrednic de crezare”258. De altfel, am văzut că Septuaginta traduce ebraicul ’ElohQy ’"men cu theòs ho alQthinós259. Limba ebraica nu are un cuvant specializat pentru „adevăr” și „adevărat”. Aceste idei sunt exprimate de ’ emeÖ și cuvintele înrudite, care înseamnă „fidelitate”260, „autenticitate, realitate”. Țin de sfera credibilității. Vocabulele grecești alQthes, aletheia, alQthinós acoperă și domeniul semantic al familiei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
BS); „dragoste” (C); „caritas” (Vg); „Amour” (BJ); „love” (RSV). Întâlnim acest nume în celebra afirmație din 1In 4,16, ce rezumă întreg Noul Testament: ho theòs agápQ estin (1In 4,16), „Dumnezeu este Iubire”. Septuaginta a folosit, pentru a traduce verbul ebraic ’"ƒa>, verbul grecesc relativ rar agapăn, la fel de polisemantic că și „a iubi”. În Noul Testament, acesta și întreaga să familie de cuvinte au căpătat o utilizare exclusiv religioasă 265. În 2Cor 13,11, Dumnezeu este numit ho theòs tQÎs agápQs kaì
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]