11,261 matches
-
noroi din cap pînă-n picioare. Povestirea lui fu însă întreruptă de alt liliac, care trecu fulgerător pe lîngă grup, făcînd-o pe Ilinca să scoată un țipăt de spaimă. Undeva, nu departe de ei, se auziră căzînd mai multe pietre trezind ecouri bizare. Hai să ieșim de-aici! se rugă din nou Ilinca. Eu nu mai rămîn nici dacă mă omoară cineva! Voi nu vedeți? Puse amîndouă mîinile deasupra capului, prevăzătoare, și se întoarse cu fața spre ieșire. Mai rămîi puțin, Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
terminase de citit "Coliba unchiului Tom", "Singur pe lume" și ciclul "Cireșarilor", iar de scris mai scrisese doar o singură poezie, de 24 de pagini, un fel de scrisoare în versuri către Ilinca, răspîndind cu fiecare vers cele mai triste ecouri, pe care i-o trimise Ilincăi într-o seară. În acea poezie-scrisoare Bărzăunul arăta pe larg cît este de nevinovat și cîtă suferință i-a pricinuit poezia publicată. "Să știi tu, Ilinca, mărturisise el, printre altele, în cele două pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
stinse din finalul celui de-al doilea vers ("E-o cale-atât de lungă"), precum și rima vibrantă, cu silabă neaccentuată, să sugereze nemărginirea spațiilor parcurse de lumina astrului. În strofa următoare, alternarea silabei finale accentuate cu una neaccentuată, ca un ecou pierdut în spații, evocă alternanța dintre elan și fuga infinită a luminii prin "depărtările albastre". Aceeași cadență antinomică în strofa a treia între versurile 1 și 3 pe de o parte, semnând determinarea, și versurile 2 și 4 conținând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aceste patru versuri una din cele mai expresive și mai tulburătoare ritmicități cu balans cosmic. Strofa finală, reia alternanța între un vers enunțiativ, fără conținut mobil, și un vers cu dinamică prelungită prin indefinitul "nopții adânci" și rima finală în ecou, "încă", aceasta amplificând și ducând în indeterminabil adâncul sufletesc ecou al adâncului cosmic. Există apoi ritmarea vibrației lăuntrice cu vibrația lucrurilor din afară: înfăptuindu-se una din modalitățile de armonizare dintre suflet și univers. Intr-o variantă la Glossă, Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tulburătoare ritmicități cu balans cosmic. Strofa finală, reia alternanța între un vers enunțiativ, fără conținut mobil, și un vers cu dinamică prelungită prin indefinitul "nopții adânci" și rima finală în ecou, "încă", aceasta amplificând și ducând în indeterminabil adâncul sufletesc ecou al adâncului cosmic. Există apoi ritmarea vibrației lăuntrice cu vibrația lucrurilor din afară: înfăptuindu-se una din modalitățile de armonizare dintre suflet și univers. Intr-o variantă la Glossă, Eminescu afirmă: Timpul care bate-n stele / Bate pulsul și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înalță dincolo pentru a se pierde extatic în iubirea eternă. Poemul eminescian exprimă dinamismul muzical al existențialului uman simțire și intelect îmbogățit cu dinamica ritmurilor universale. Astfel, are loc o trăire în continuă desfășurare cu inflexiuni ce se prelungesc în ecouri repetate în văzduhurile profunde ale sufletului, ecouri care continuă și după ce poemul s-a "încheiat", așa cum se întâmplă, de pildă, în Peste vârfuri, O, mamă..., Trecut-au anii..... Bolnav in al meu suflet etc. unde are loc eliberarea în spațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în iubirea eternă. Poemul eminescian exprimă dinamismul muzical al existențialului uman simțire și intelect îmbogățit cu dinamica ritmurilor universale. Astfel, are loc o trăire în continuă desfășurare cu inflexiuni ce se prelungesc în ecouri repetate în văzduhurile profunde ale sufletului, ecouri care continuă și după ce poemul s-a "încheiat", așa cum se întâmplă, de pildă, în Peste vârfuri, O, mamă..., Trecut-au anii..... Bolnav in al meu suflet etc. unde are loc eliberarea în spațiile abisale ale interiorității noastre aflată ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe dimensiunea timpului, ca o sete neistovită de cele două necuprinsuri. În Melancolie perspectivele se adâncesc în trepte, în cercuri de rezonanță succesive. De la perspectiva selenară inițială, se trece la priveliștea clar obscură tulburătoare în care "biserica-n ruină" este ecoul spiritual și vocalic al vaierului, al aiuritului de jale (de aceea s-a utilizat un hemistih), se continuă apoi pe dimensiunea timpului prin mișcarea monotonă neîntreruptă pe care o fac greierul și cariul, pentru a se pierde într-un indefinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ești felurită la nesfârșit în exuberanța universului, Doamnă cu multiple măreții ! Calea ta este semănată cu lumini, atingerea ta face să se nască flori, trena rochiei tale mătură un dans de stele și muzicile tale cu note felurite își află ecoul prin lumile fără număr! Imnurile adresate vieții de Tagore sunt de mare puritate și frumusețe, un elan liric pasionat incluzând atât ființarea de aici, cât și cea din spațiul morții, înțeleasă ca șansă a eternității alături de Unul. Volume precum Grădinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
te reverși necontenit, și mereu mai rămâne loc pentru a fi umplut. Amprenta reînnoirii poetice universale dăinuie perenă în lucruri: Inima mea va lăsa puțin din nuanțele sale în toate alcătuirile tale, o, Pământule, atunci când te voi fi părăsit. Câteva ecouri din sufletul meu se vor adăuga la armonia anotimpurilor tale; În zile viitoare, când vara va izbucni în grădina îndrăgostiților, ei nu vor ști că florile boschetelor lor împrumută o mai vie frumusețe din cântecele mele, nici că iubirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înainte de toate voință spre putere. Este acea artă a cărei perfecțiune ne împiedică să murim de adevărul comun, pentru că veritabila artă este "un monolog sau un dialog cu Dumnezeu". Între arte, muzica induce o eflorescență de stări inefabile al căror ecou este misticismul. Este "împăcarea dintre antinomiile interne la interiorul unei sinteze noi, nașterea unei a treia realități". Muzica este devenirea, este marea eliberatoare, principiul ei se află dincolo de orice individuație. "Muzica mă face să cad în sus". În ce privește arta dansului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Nu în căutarea hazardului, ci a radicalei libertății spirituale, a transposibilului această extremă a tensiunii metafizice a dorului. Revelația trans-posibilului nu a fost un hazard. A fost în logica metafizică a dorului românesc. Nu hazardul, ci necesitatea unei logici a ecourilor a creat curcubeul care a unit balada genialului păstor vrâncean cu Luceafărul din Țara de Sus. Și ce rol magic al corespunderilor va fi avut în această armonizare, la mare distanță în timp, muntele sfânt Peon Ceahlăul așezat median între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spirit și această putere Care, unindu-ne cu natura, ne dă drept zestre Un nou pământ și un nou Cer. Bucuria este acea voce melodioasă, acea ceață strălucitoare Prin care noi suntem propriul nostru izvor de bucurie ! Orice melodie este ecoul acestei voci, Orice culoare este răsfrângerea acestei lumini. Poezia, scrie Swinburne, este cea care transmută neliniștea în bucurie, nefericirile sale nu erau decât substanța lirică din care imaginația țesea visurile de fericire. În viața sa amoroasă, Goethe pleacă de la neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dumnezeu), inspirat de suflul divin, este superior de frumos", afirma Democrit. "Poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria", postula definitoriu Aristotel în Poetica. "Ceea ce durează poeții întemeiază", iar "Plin de merite, omul poetic trăiește pe pământ", scria, în ecou, Friedrich Hölderlin. Iar Eminescu: Noi suntem din cei cu auzul fin/ Și ascultarăm șoapta misterului divin". Ca atare, axiologic, poezia ne poartă la cea mai înaltă spiritualitate, deasupra noastră, cum cerea Nietzsche. * Pleonastic vorbind, poezia nu poate fi decât orfică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a lui Urie de către David, pentru a-i lua soția, Bethsabe; imensul harem al lui Solomon etc. etc. într-un cuvânt, un tsunami de păcate și orori aruncate în blestem de prooroci iluminați Isaia și Ieremia în primul rând. (Și ecouri în timp obsesia pansexualismului universal la Siegmund Freud, Sodoma și Gomora lui Marcel Proust, mărturia licențioasă, într-o frază unică pe zeci de pagini, la sfârșitul cărții Ulise a lui James Joyce ș.a.). Iar adorarea lui Iahve, zeu exclusiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
2002. Catrenele din Valea Vinului, Cugetarea, 2002. Meditații orfice, Cugetarea, 2003. Vitraliile Bunei Vestiri, Cugetarea, 2004, Învierea preludiilor, Panfilius, 2007. Poezii, Panfilius, 2009, Tratat de uimire, Panfilius, 2010. Cântec infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din transposibil, Panfilius, 2014. Corezonanțe orfice George Popa-Leonida Maniu, Panfilius, 2014. Aforisme: Însemnările unui oaspete al luminii, ed.I, Timpul, 1998, ed. II, Panfilius 2006. Filozofia literaturii: Spațiul poetic eminescian, Junimea, 1982. Prezentul etern eminescian, Junimea, 1989. Spiritul hyperionic sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
plecat de-acasă fără să-i spunem! Da, în plus, Lupino va trebui să dea și explicații unei mame îngrijorate sau, perfect justificabil!, de-a dreptul furioase. Asta era trebuia să îndure! În scurt timp, ghidîndu-se, unii și alții, după ecoul vocilor strecurate printre copaci, se întîlniră. Lupoaica era însoțită de Arus și, spre ușurarea lui, Lupino a fost scutit de a oferi amănunte. Șeful haitei a înțeles dintr-un cuvînt cum s-au petrecut faptele și, clipind din ochi către
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
urmele micuțului ei. La cîțiva pași zări o crenguță ruptă. Se îndreptă într-acolo. Încordă auzul. Departe, printre copaci, un zgomot surd de animale în mișcare îi atrase atenția. Se năpusti cu viteză înspre acolo, repetînd strigarea deznădăjduită: Lupinoooo! Și ecoul îi purtă chemarea departe, departe, pînă la capătul lumii și înapoi... CAPITOLUL 8 Prima zi... H ălăduise de-atîtea ori singur prin pădure, încît nu s-ar fi gîndit că ar putea să fie asta o problemă de-a lungul călătoriei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Și, mai presus de orice, resimțea cu durere despărțirea de Hana. Și, poate, dacă s-ar fi urcat pe-un colț de stîncă, undeva, și ar fi urlat cu toată puterea dorurilor răscolite, vocea i-ar fi ajuns, purtată de ecou, pînă la destinatarii chemărilor lui... Dar unul era Lupino. Și acel Lupino n-a abandonat vreodată numai pentru că încercarea s-a dovedit a fi surprinzător de grea. Și nu avea de gînd să o facă acum. Nu se putea întoarce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ta, așa cum se întîmpla de fiecare dată cînd trebuia să mă îndepărtez mai mult. Fusese o zi bună: găsisem, în cele din urmă, vînat bogat și mă întorceam împovărat și ostenit, dar fericit și nerăbdător să vă regăsesc. Dintr-o dată, ecoul mi-a adus la urechi strigătul mamei tale... Mi se strînge carnea pe mine cînd îmi amintesc urletul acela sfîșietor! Și crede-mă, fiule, că, în atîta amar de vreme, mi-a răsunat în suflet de mult mai multe ori
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu-l observase încă, în care să fi stat pitit, doar ca s-o necăjească, sau în care să fi adormit, epuizat de-atîta joacă. Pînă la un moment dat, auzise răspunsul iubitului ei venit de undeva, de departe, purtat de ecou. Împreună ar fi căutat cu mai multă atenție. Împreună ar fi fost de neoprit. Dar, cînd se aștepta mai puțin, vocea i se pierduse. Sperase să apară; chemase din nou, cu mai multă disperare... Era singură și epuizată. Nu înțelegea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a inteligenței. Preșcolaritatea este apreciată mult ca fiind vârsta ce cuprinde cea mai importantă experiență educațională din viața unei persoane; pe parcursul preșcolarității se înregistrează ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualității umane și unele din cele mai semnificative achiziții cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. Stimularea creativității este un demes socio- educațional complex, ce cuprinde simultan fenomenele de activizare(incitare și susținereă, antrenare, cultivare și dezvoltare prin actualizarea vibrațiilor creative, pentru accederea lor de la posibil la real, prin
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
cu picioarele pe pământ și continuă perspicace: — Dar pe tine, pe tine parcă te știu de undeva... Și, zău, de câte ori te văd, mă ia cu râs. Și uniforma asta... stă pe tine ca pe gard, măi... Păi, preluă ca un ecou sfătuitorul de taină al împă ratului, cum să nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tocul ușii, cu plicul și scrisoarea în mână. Se descălță de pantofii negri lăsându-i acolo, departe de locul lor obișnuit. Avea nevoie de o schimbare, știa asta, dar se simțea incapabilă să o facă. „- Poți mai mult de atât!” Ecoul cuvintelor lui se multiplică în mintea ei. Putea, sigur că putea. Și pantofii putea să-i pună la locul lor, dar alesese să-i lase acolo unde se descălțase. Totul era o chestie de alegere. Alesese să lase tristețea să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să iubească la el? Vocea tăcu, obosită, renunță să-i mai ofere argumente pro-iubirea de sine. Pierduse lupta aceea. Nu putea lupta cu concepțiile ei închistate, nu deocamdată. Schimbare. Cuvântul care se născu pe buzele ei se repeta ca un ecou fără sfârșit. Deschise ușa dulăpiorului din baie și scoase foarfeca. Cu mâna stângă prinse jumătate din păr într-o coadă și-l tăie la nivelul bărbiei. Repetă acțiunea și cu cealaltă jumătate. Acesta se răsfiră în jurul capului în unduiri diafane
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]