2,649 matches
-
el se creează și se menține abia prin cea mai strânsă și mai felurită împletire cu alte spirite. Această forță creatoare a comunității ar fi comparabilă cu forța vitală și unitară a organismului, forță prin care și în care se edifică abia, se formează și se conservă fiecare celulă în parte. Indivizii nu mai sunt niște existențe autonome, care se întemeiază pe ele însele [...], ci centrul de greutate rezidă în conexiunea lor spirituală, în întreg" (s.n. apud P. Kampits, op. cit., p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
necesară părerea unui specialist, se lovesc de evidente dificultăți practice. Nu putem să nu ne întrebăm cum se va evalua obligația de a nu face sau obligația de a preda un bun sau de repara un lucru ori de a edifica o construcție (într-un contract de antrepriză), în condițiile în care, repetăm, nu trebuie confundat obiectul obligației cu obiectul material ce constituie obiectul prestației promise. Absența criteriilor orientative pentru realizarea unei asemenea evaluări pentru instanță îngreunează, dacă nu fac aproape
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
căreia artiștii pot să se adreseze contractual utilizatorilor, fără să-i îngenuncheze sau să-i umilească. Caius Dobrescu pune preț pe o revoluție liberală, aptă să se nască prin temeritatea imaginației universitarilor, în detrimentul "ficțiunilor alienante ale Contraculturii și Postmodernismului". El edifică acest scenariu al viitorului, fără a convinge deocamdată, din ceața unor aluzii și reminescențe, cerându-le artiștilor "nu labirintica lor îndoială de sine, ci forța convingerilor lor". Adevăruri morale din partea poeziei, menite să întrețină "tradițiile, exemplele, atitudinile nobile, dreapta judecată
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
spectatorul. Scena se impune cu toată dinamica ei intrinsecă. Aflată în așteptarea protagoniștilor, prefigurează un spațiu al deplierii, promițător. Emoția extremă, de privitor voyeur a naratorului proustian, chiar la începutul volumului al patrulea al romanului În căutarea timpului pierdut, se edifică treptat, deslușinduse astfel vinovată, dar cu o preștiință a spectacolului stînd să irumpă. Loc și acțiune totodată, scena admite simbioza specifică, nu doar în fireasca, dubla ordonare spațio-temporală, dictată de actul viu, prezent: hic et nunc, ci și în conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
posturi cu care romanul este nevoit să-și diversifice competențele narative, primesc uneori roluri distincte de ale povestitorului. Aflat în fața scenei, spectatorul "intim" (al textului, ca să parafrazăm formula lui Jean Rousset, a "cititorului intim") completează triunghiul teatral. Vasile Popovici a edificat, în Eu, personajul, o întreagă teorie a "celui de-al treilea", personaj în același timp tăcut și... persuasiv, constrîngător pentru protagoniștii "teatrali" de pe scena constituită ad hoc. Știindu-se văzuți și auziți, incomodați definitiv în intimitatea dialogului lor făcut public
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
însă nu apodictică, la fixarea varietății epistemice a apropierii de "adevăr". Sensul meditației vii a romanului e adesea umbrit de varianta (intens) colorată, pitorească, a anecdoticii narative, însă purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat de literatură al cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
izvor de viață și cel mai eficace element de selecțiune. Numai în fața morții pricepe omul prețul vieții și numai primejdia îi oțelește sufletul..." Sensul acestor fluctuații de înțelegere și adecvare la realitate este legat de evoluția subiectului în roman. Scriitorul edifică un parcurs al unui personaj pe cale de inițiere. Tot ce e neautentic în ființa lui va înfrunta dureros proba de foc a experienței și a întîlnirii cu moartea. În situații obișnuite, poate că Bologa ar fi fost un "teoretician" redutabil
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
jocul focalizării fotografice, față cu "subiectele decupate, punctele de vedere insolite ale unei stampe japoneze" se îndreaptă și spre opera de montaj -"visînd la texte la fel descentrate, ex-centrate, la subiecte decupate, la <<felii de viață>>" (ibidem). Perspectiva vizuală se edifică în strînsă relație cu perspectiva narativă. Acordat cu interesul analizei, primatul uneia sau al alteia va desemna, în reversul său, natura complementară, subordonată, a celeilalte. Descentrarea de ordin vizual, fărîmițarea caleidoscopică a imaginilor "luate" cu privirea trebuie puse în legătură cu tendința
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
perceptibil auzului, și transmisibil altor receptoare senzoriale, altor urechi ale sensibilității" (s.n.). După epuizarea acestui inventar al facultăților intuitive ale personajului reflector, romanul este gata să acceseze alte circuite prin care materia ficțiunii se instaurează. Personajul neinformat întîlnește lumea, se edifică în dialog, umple "golurile" lăsate de imposibilitatea accederii de unul singur la cunoaștere. Ordinea în care "episoadele" destinului unor personaje (din familia Hallipilor, de exemplu) apar este pervertibilă. Medierea de către conștiința personajului focalizat implică și o dispoziție de scene, rezumate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
operei sale himerice, captiv al unor forțe mai puternice decît legăturile lui pămîntești, creatorul se află singur cu opera sa, imagine a castelelor în lună, promisă doar lui. A "construi în lună", ca sărmanul Dionis în propriul său vis, a edifica o existență fantasmei este totuna cu a gîndi așezarea ei într-o lume care încă nu o vede. Planurile lui Ioanide se nutresc din aceeași putere vizionară. Ca semn introductiv, Bietul Ioanide apare, retrospectiv, drept configurație oblică a titlului. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vocația Autorului. Fără a spune că excelența în domeniul artei devine și condiția sine qua non a competenței critice, G. Călinescu lua în discuție situația complementarității de esență între substanța artistului și cea a criticului. "Literatura" critică a autorului se edifică impetuos, grevată de nerv perceptiv și dicțiune memorabilă. O prezență a vocii potențial creatoare, o manifestare a latențelor operei literare nu fac decît evidentă natura scrisului călinescian. Nuanța că autorul o face într-un fel conștient pînă la emfază, că
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de bine intenționat, ci un sistem instituțional care să asigure pluralismul. Nu e nevoie să ne căznim noi a defini ce înseamnă aceasta și la ce obligă factorii de putere în clipa de față. Orice manual de politologie ne poate edifica. După câtă mizerie am îndurat, fiindcă am permis să se experimenteze utopii pe seama noastră, e timpul să spunem nu oricărui voluntarism politic, indiferent de circumstanțele aduse în sprijin. Cine pretinde că alternativa formulei actuale, unica alternativă, nu poate fi decât
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dure și rigide pentru partidele occidentale obișnuite cu o mai mare suplețe. Partidul trebuia "să denunțe la fel social-patriotismul recunoscut, social-pacifismul ipocrit și fals" , "să recunoască necesitatea unei rupturi complete și definitive cu reformismul și cu practica centrului", "să fie edificat asupra principiilor centralizării democratice". De acum înainte, "toate deciziile congreselor Internaționalei Comuniste, ca și cele ale Comitetului Executiv, sînt obligatorii pentru toate partidele afiliate la Internaționala Comunistă". În sfîrșit, cea de a 21-a condiție stipulează că "aderenții partidului care
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de prejudecăți, dar inflamantă pentru festiviștii noștri ocazionali, se întemeiază pe un studiu lucid, judicios, aprofundat al manuscriselor lăsate de Maiorescu la Academia Română și concretizat prin editarea ultimelor volume din ediția de opere complete eminesciene. Simptomatic pentru modul cum se edifică astăzi mitul modern al poetului, prin tehnica luminilor și umbrelor, Petru Creția constată că Eminescu nu ne reprezintă la nivel de etnie. Geniul său artistic, dublat de o verticalitate morală pe măsură, vin în dezacord cu un neam mult pervertit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
marilor corifei s-a datorat în opinia sa organizării mișcării naționale de emancipare, dar și comunicării cu Occidentul, prin unirea religioasă, care i-a situat pe români în contact cu clasicismul, cu opera istorică a umaniștilor și care i-a edificat asupra originii române. În 68 Alexandru Lapedatu, Nouă împrejurări de dezvoltare ale istoriografiei naționale, în Scrieri alese..., p. 69-78. 25 același timp a accentuat aportul erudiției ardelene în istoriografia română modernă. Lapedatu a semnalat și evoluția particulară a istoriografiei românești
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
kilometri în amonte de limita stăpânirii israeliene în Platoul Golan. Statul iordanian a reușit prin această inspirată lucrare hidrotehnică să obțină un avans de valorificare a unei părți a debitului Yarmukului, în dauna părții israeliene. În replică, Israelul și-a edificat propriul sistem de exploatare a apelor, în cadrul programului National Water Carier demarat în 1964, prin care preia între 400-500 mld. m.c. apă/an din Lacul Tiberiada cu care aprovizionează printr-o rețea de conducte întreg teritoriul israelian până în deșertul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
aflau și specialiști în declanșarea combustiei, astfel încât cel predispus să se aprindă pe o temă să nu rateze ocazia de a "se prăji". A-ți apăra pielea de orice risc de atingere este o iluzie pe care o capeți doar edificând în centrul EULUI arhaic întreaga construcție a Statului, apoteoza celui instituit prin legi, decrete, norme. Nu poți evita contactul, trebuie să fii însă în stare să nu accepți permanentizarea lui contractuală, supunerea ca modus vivendi. Lupta omului modern ar consta
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se vor converti în figurile discordanței baroce, prozaice, nocturne și sulfuroase, transfigurate de misteriosul meșter al acidului și acului de gravat "în oglindă". Terasă la Roma acreditează o rețetă fără cusur a narațiunii postmoderne și un autor ce știe să edifice (din 47 de capitole incisive) o partitură-dosar de existență a unui protagonist și a unui climat european post-renascentist. Cu erudiția cuvenită, cu aplomb, cu un ritm și un stil demne de marii povestitori ai vecului al XXI-lea. Splendoarea și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
opt romane, între care cititorul de limbă română a putu citi, datorită benedictinei strădanii a traducătoarei Mariana Ștefănescu, "Dicționarul khazar" (1998) și Partea lăuntrică a vântului sau roman despre Hero și Leandru (Editura Paralela 45, 2003). Această din urmă carte edificată în două părți, "Hero" (68 p.) și "Leandru" (75 p.), după principiile simetriei și complementarității, îmbină dicțiunea și imaginile aproape urmuziene cu repertoriul ficțiunii fabulos-insolite. Narațiunea pendulează între realul relatat canonic, epic, și suprarealul fantast și fantastic, cu intarsii poematice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
căderea omului în istorie (Jean d'Ormesson cu al său ubicuu protagonist Ahasverus), o veritabilă sarabandă a măștilor narative oferită de unul și același martor-actor, de la răstignirea și învierea lui Iisus până în zilele noastre. Narațiunea postmodernă se deapănă și se edifică prin însumarea algebrică a vocilor-personaje (Tracy Chevalier, Lobo Antunes), prin recurs la estetica suspiciunii detectiviste și reconstituirea realului prin grilă onirică (Petru Cimpoeșu). Izvoarele de ficțiune populară (imaginarul colectiv) coroborate alchimic cu istorii documentate, livrești, apocrife sau fabuloase devin materie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
marilor corifei s-a datorat în opinia sa organizării mișcării naționale de emancipare, dar și comunicării cu Occidentul, prin unirea religioasă, care i-a situat pe români în contact cu clasicismul, cu opera istorică a umaniștilor și care i-a edificat asupra originii române. În 68 Alexandru Lapedatu, Nouă împrejurări de dezvoltare ale istoriografiei naționale, în Scrieri alese..., p. 69-78. 25 același timp a accentuat aportul erudiției ardelene în istoriografia română modernă. Lapedatu a semnalat și evoluția particulară a istoriografiei românești
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
și completează estetică uratului dezvoltată de naturalism. În comparație cu personajul singular, bizar și excentric al romanticilor, realismul și naturalismul dau prioritate tipului exemplar (cu riscul stereotipului banal), în care se recunoaște portretul unei generații, a unei clase sociale sau fiziologice. Zola edifica, după Balzac și înainte de Proust, una din imensele construcții literare în care fiecare element, fiecare personaj, la nivelul său, reflectă imaginea totalității. Un astfel de demers justifica importantă semnului, care, oricât de neînsemnat ar fi, permite să se completeze Întregul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Dames, p.131]. Altele însă sunt repede pervertite de moravurile Parisului. În acest mod, în interiorul unui român sau al unui ciclu românesc se organizează un sistem de personaje, o ierarhie, bazată pe contrast, paralelism, complementaritate, diversitate etc. Astfel, Stendhal a edificat un contrast între iubirea adevărată a provincialei Mme de Renal și dragostea inventată sau vanitoasa a Parizienei Mathilde de La Mole. În L'Education sentimentale, burgheza comme îl faut Mme Arnoux este femeia inaccesibila, în comparație cu curtezana Rosanette, iar pariziana Mme Dambreuse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
scenei moderne cum ar fi Stanislavski, Meyerhold, Vahtangov, Tairov. Anumite divergențe artistice dintre acești mari regizori țineau în mare parte de imaginea scenica a actorului. În fond, sistemul lui Stanislavski este o tentativă, după Paradoxul comediantului lui Diderot, de a edifica o mitologie a imaginii scenice prin prezența și interpretarea actorului. Spre deosebire de reformatorii europeni Adolphe Appia și Gordon Craig, regizorii ruși dau un sens nou ideii de cultură a actului teatral, fundamentând căi ale creativității în domeniul teatrului. Dacă Meyerhold și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de Wodroow Wilson, Joseph McCarthy și Ronald Reagan. De asemenea, războiul împotriva Mexicului, exterminarea indienilor, exploatarea și discriminarea negrilor s-au făcut tot sub deviza My God bless you, în numele aceluiași Bine ai cărui reprezentanți puritani nu voiau decît să edifice Noul Ierusalim... Alături de președinte, John Ashkroft, ministrul Justiției, afirmă că "noi îl avem pe Iisus ca rege". Tom DeLay, liderul majorității republicane a Camerei Reprezentanților, declară că Dumnezeu i-a încredințat sarcina de a da o "viziune biblică" politicii americane
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]