1,904 matches
-
de Florica Cordescu, București, 1959; Cântăm patria, București, 1959; Poezii și poeme, pref. Perpessicius, București, 1961; Cântece împotriva morții, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1963; Povestea broaștei țestoase, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1963; Poeme. 1944-1964, București, 1964; Elegie pentru floarea secerată, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1967; Hanibal, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu, București, 1972; ed. bilingvă, tr. Ion Miloș, pref. Aurel Martin, București, 1981; Surâsul Hiroșimei și alte versuri, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1973; Scrieri
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
1940; Bat miezul veacului curanții, Chișinău, 1951; Lumina ochilor mei, Chișinău, 1957; Orga codrului, Chișinău, 1966; Galerie cu autoportret, Chișinău, 1968; Hingher și demiurg, Chișinău, 1973; Grădinar, Chișinău, 1980; Coroană de sonete, Chișinău, 1992. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970; Ovidiu, Elegii din exil, Chișinău, 1972; R.M. Rilke, Elegiile din Duino, Chișinău, 1977; Paul Valéry, Vrăji, Chișinău, 1979; Paul Verlaine, Poezii, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, „Orga codrului”, „Moldova”, 1967, 4; Vasile Coroban, „Galerie cu autoportret”, „Moldova socialistă”, 1969, 26 octombrie
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
Lumina ochilor mei, Chișinău, 1957; Orga codrului, Chișinău, 1966; Galerie cu autoportret, Chișinău, 1968; Hingher și demiurg, Chișinău, 1973; Grădinar, Chișinău, 1980; Coroană de sonete, Chișinău, 1992. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970; Ovidiu, Elegii din exil, Chișinău, 1972; R.M. Rilke, Elegiile din Duino, Chișinău, 1977; Paul Valéry, Vrăji, Chișinău, 1979; Paul Verlaine, Poezii, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, „Orga codrului”, „Moldova”, 1967, 4; Vasile Coroban, „Galerie cu autoportret”, „Moldova socialistă”, 1969, 26 octombrie; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
apare în 1941. După o lungă perioadă de interdicție a semnăturii, revine în presa literară, colaborând mai ales la presa clujeană („Steaua”, „Tribuna”, iar după 1990, „Clujul liber”, „Nu”). Va publica volumele Țărâna serilor (1967), Reminiscențe (1969), Trecerea pragurilor (1972), Elegii (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Nimburi (1977), Pâinile punerii nainte (1979), În lumina înserării (1982), Înstelatele oglinzi (1984), Orfica tăcere (1988), Crepuscularele vitralii (1993), Chemări spre nicăieri și niciodată. Poezii 1985-1995 (1996). Se dedică în același timp prozei - Tărâmul
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
se stinge bolnavă de cancer. Literatura gulagului și a detenției își găsește în memorialistica lui M. o reușită de excepție. SCRIERI: Ortodoxie păgână, București, 1941; Țărâna serilor, București, 1967; Tărâmul izvoarelor, București, 1968; Reminiscențe, București, 1969; Trecerea pragurilor, București, 1972; Elegii, București, 1975; Nimburi, Cluj-Napoca, 1977; Pâinile punerii nainte, Iași, 1979; Frumoasa risipă, Cluj-Napoca, 1980; În lumina înserării, București, 1982; Înstelatele oglinzi, Cluj-Napoca, 1984; Înaltele acele vremi, Cluj-Napoca, 1987; Orfica tăcere, Cluj-Napoca, 1988; Pe muntele Ebal, Cluj-Napoca, 1990; Steaua câinelui, Cluj-Napoca
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
TR, 1969, 29; Nicolae Manolescu, „Tărâmul izvoarelor”, CNT, 1969, 37; Mincu, Critice, I, 161-164; Camil Baltazar, Teohar Mihadaș, IL, 1970, 4; Vasile Igna, „Trecerea pragurilor”, TR, 1972, 41; Mircea Iorgulescu, „Trecerea pragurilor”, LCF, 1972, 47; Cândroveanu, Alfabet, 130-136; Aureliu Goci, „Elegii”, CRC, 1975, 22; Lucian Raicu, Elevație și gravitate, RL, 1975, 24; Adrian Popescu, Cântec de corn, ST, 1975, 8; Piru, Poezia, I, 263-264; Dana Dumitriu, Focul lăuntric, RL, 1977, 43; Eugen Simion, Doi poeți: Teohar Mihadaș, Dominic Stanca, LCF, 1977
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
temele generale și tipologiile personajelor circulă de la un text la altul, într-un sistem de ilustrare mutuală, abil construit. În proza scurtă - Insectar de buzunar, Galeria palavragiilor (1957), Vara pe verandă (1966), Înmormântare pe teren accidentat (1973), Iubiri contemporane (1975), Elegie la pomana porcului (1976), Doamna Voltaire (1979) și în dramaturgie - Teatru (1971), Frumos e în septembrie la Veneția, Mobilă și durere (1981) - , situațiile și „caracterele” se manevrează de așa natură, încât permit întruparea teoriilor lui M. asupra fenomenelor ce jalonează
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
la scene din cotidian, reluând temele predilecte: iubirea eșuată, singurătatea, moartea și boala, ca în Iubiri contemporane și Doamna Voltaire. Către acest spațiu se concentrează efortul artistic al autorului, celelalte realizări satirice, fără a-și pierde din incisivitate, devenind marginale (Elegie la pomana porcului). Intrigile schițelor dobândesc profunzime, încărcându-se de gravitate, ironia lasă loc sarcasmului ori zâmbetului trist. Bătrânul neputincios din Nescafé, căruia familia nu îi mai acordă nici o atenție, așteptându-i moartea și strângând, pentru noua viață de după eveniment
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
1972; Este corida o luptă cu moartea?, București, 1973; Frumos e în septembrie la Veneția, București, 1973; Înmormântare pe teren accidentat, București, 1973; Iubiri contemporane, București, 1975; Într-o casă străină, I, București, 1975; O singură noapte eternă, București, 1975; Elegie la pomana porcului, București, 1976; Fugiți, vin clienții!, București, 1979; Doamna Voltaire, București, 1979; Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni, București, 1980; Mobilă și durere, București, 1981; Soarele și ambianța, îngr. și pref. Lucian Raicu, București, 1983; Acești nebuni fățarnici
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
trad., București, 1979 (în colaborare cu Ștefania Mincu); Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980 (în colaborare cu Marco Cugno); Nuovi poeti romeni, Florența, 1986 (în colaborare cu Marco Cugno); Nichita Stănescu, 11 elegie, Milano, 1987; Poeți italieni din secolul XX. De la Giovanni Pascoli la Valerio Magrelli, pref. trad., București, 1988; Lucian Blaga, I poemi della luce, Milano, 1989 (în colaborare cu Sauro Albisani); Mihai Eminescu, Lucifero, Milano, 1989 (în colaborare cu Sauro Albisani
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
ale cărei implicații ni se par de-a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist”. STALINISMUL ÎN LINGVISTICA Imaginea anului 1950 n-ar fi completă fără menționarea acestui aspect
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pământului (1964), abordând o tematică „obligatorie” în epoca realismului socialist (șantierul, noile cartiere, bucuria muncii), oscilează între o poezie vitalistă, de celebrare a vieții (Pâinea) și o melancolie inexplicabilă, provenită din simpla înregistrare a situațiilor cotidiene și a obiectelor concrete (Elegie pentru o lingură de lemn, Amintire). Volumul Piatra (1968) reia și adâncește caracteristicile dominante ale unui imaginar naufragiat în banalitatea și cenușiul existenței obișnuite: obsesia aridității (simbolizată de piatră), tristețea fără motiv, sentimentul apăsător al așteptării inutile, explorarea deliberată a
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
pe alte meridiane: Mircea Eliade (Pentru o bibliografie a pribegiei, 1953, Preistoria unui motiv folcloric românesc, 1954), Alexandru Busuioceanu (Caietele spaniole. Pictorul Pătrașcu, 1953), N. I. Herescu (Apărarea limbii române, 1953, Nicolae Iorga, vizionarul, 1955, Cronica latină, 1957), D. C. Amzăr („Elegia română”, o poezie necunoscută de la 1840, 1953, Românii în enciclopediile străine, 1953, Sfântul Petru în tradițiile poporului român, 1954) ș.a. Este vizibil că, în această perioadă, textele publicate nu aveau o legătură directă cu activitatea Bibliotecii, directorul acesteia, Virgil Mihăilescu
BULETINUL BIBLIOTECII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285932_a_287261]
-
primele decenii ale veacului al XX-lea. S-a vorbit și despre descendența sa din G. Topîrceanu, legat de modul de a produce „suprarealitatea afabilă, plutitoare, plină de deliciile spiritului îndulcit, melancolizat” (Gh. Grigurcu); s-a remarcat afinitatea dintre o Elegie din volumul de debut („O, vechi și dragi bucătării de vară, / Simt iar în gură gust suav de-amiază / Și în tristețea care mă-nconjoară / Din nou copilăria mea visează: / Ienibahar, piper prăjit pe plită, /Pești groși ce-au adormit
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
răsturna clepsidra timpului / spre dincolo de crimă - // Dar e Orfeu, Orfeu cel orb urcând / din a infernului genune / și înapoi luând-o iar cu sârg pășind / pe sârma cântecului care cum bine știți / un capăt nu și-l poate prinde nicăieri” (Elegii solare, I). Poetul caută forme grafice aparte de scriere a versurilor, după un tipic oarecum insolit, cu spațializări între cuvinte, cu așezarea în trepte a acestora, totul înscris într-un soi de caligrafie manieristă. Practică, de asemenea, poemul în proză
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
a adunat mici eseuri, articole, evocări, cronici, convorbiri, alături de texte referitoare la opera lui, semnate de scriitori ori critici (Mircea Cavadia, Teodor Vârgolici, Laurențiu Ulici, Andrei Grigor ș.a.). SCRIERI: Sarea neagră a nopților, Cluj-Napoca, 1979; Clopote de magneziu, București, 1981; Elegii nocturne, Cluj-Napoca, 1988; Poeme de dragoste, Galați, 1990; Sonete pascale, Brăila, 1999; Axiome sacre, Brăila, 1999; Arhivele cerului, Brăila, 2001; Povestea unui suflet, Brăila, 2002. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, Cântări și împliniri, LCF, 1979, 49; Laurențiu Ulici, Implicarea poetică, RL
BURICEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
cu mai nimic. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Francisca, București, 1965; În absența stăpânilor, București, 1966; Animale bolnave, București, 1968; Îngerul de ghips, București, 1973; Bunavestire, Iași, 1977; Don Juan, București, 1981; Drumul la zid, București, 1984; Pândă și seducție, București, 1991; Elegii parisiene, Cluj-Napoca, 1991; Amfitrion, vol. I: Demonii mărunți, vol. II: Procuratorii, vol. III: Alberta, București, 1994; Confesiuni violente. Dialoguri cu Constantin Iftimie, București, 1994; O utopie tangibilă. Convorbiri cu Nicolae Breban, îngr. Ovidiu Pecican, București, 1994; Spiritul românesc în fața unei
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
o încercare de epopee), intitulat inițial Apa trece, pietrele rămân, apoi Daciada sau Cântarea neamului românesc, la care lucrase unsprezece ani, nu i-au apărut, din cauza morții premature, decât unele fragmente, în periodice. Lirica lui A. atestă, prin diversitatea ei (elegii, ode, poeme, cântece în stil popular, pasteluri cu tentă sămănătoristă), un poet prolific, exersat în arta versificației, dar fără un timbru propriu, dominat de surse livrești. A lăsat, în presă, și câteva traduceri din Hugo, Verlaine și Tagore. SCRIERI: Visuri
ASIMINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
Premiul Asociației Scriitorilor din București) și Epitaf (1981), apar de-a dreptul curajoase prin subversivitatea lor: denunțări, uneori disimulate, alteori directe, de o incisivitate conținută, dar sarcastică, ale unui ev inuman. Vechea temă a satului și a familiei este, în Elegii (1973) și Epitaf, un pretext pentru fixarea în efigie elegiacă a unui ceremonial dispărut, concomitent cu o rostire acuzatoare: „Tata a murit acum doi ani, într-un spital/ al țăranilor fără pământ./ Suferea de frigul cel mai cumplit,/ boală socială
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
1961; Câmpia soarelui, București, 1962; Constanța, București, 1964; Intrare în anotimp, București, 1964; Fata morgana, București, 1966; Măști de priveghi, București, 1968; Himera nisipurilor, București, 1969; Poeme, București, 1969; Arborele vieții, București, 1971; Austru, București, 1971; Câmpia soarelui, București, 1972; Elegii, București, 1973; Petrecere pe iarbă, București, 1973; Ave, noiemvrie, București, 1975; Întoarceri, București, 1977; Roata lumii, București, 1977; 65 poeme, București, 1978; Umbră arsă, București, 1980; Epitaf, București, 1981; Poem în Utopia, București, 1983; A fi-fire, București, 1984; Banchet autumnal
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
Petroveanu, Traiectorii, 281-285; Piru, Poezia, II, 154-157; Raicu, Critica, 334-336; Poantă, Radiografii, I, 153-157; Sasu, În căutarea, 174-176; Steinhardt, Critică, 102-105; Simion, Scriitori, III, 256-259; Grigurcu, Existența, 153-157; Dimisianu, Subiecte, 151-158; Regman, De la imperfect, 224-229; Micu, Limbaje, 286-291; Nicolae Manolescu, Elegii, RL, 1989, 7; Fevronia Novac, O viziune expresionistă, RL, 1991, 46; Irina Petraș, Timpul lumii sfârșite, TR, 1991, 48; Maria-Ana Tupan, Timpul neretușat al poeziei, VR, 1991, 11-12; Eugenia Tudor-Anton, Retrospectivă lirică, RL, 1992, 10; Mircea Petean, Între împotrivire și
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
versurile în volumul Încercări poetice (1860) și, alături de amintiri, în Suvenire și impresii ale unui copil al României (1864), Poezii (1885), Cartea mea (1897). După modelul lui Macedonski, traduce parte dintre ele în franceză, publicându-le în „Revue de la Province”. Elegii în cea mai mare parte, poeziile lui B. evocă o iubită moartă, a cărei imagine, eterică, se supune convenției poetice a timpului. Meditația e comună, superficială, limbajul, împrumutat din poezia lui Eminescu. Într-o epistolă (D-lui C. Hogaș), se
BOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285828_a_287157]
-
nădejdi în marmura lunii”. Simplu meșteșugar, socotește totuși creația singura capabilă să nege limitele umane. Asemenea mărturisiri se întâlnesc și în ciclul Fluierul din cer, în care se filtrează însă trăirile colective (Cântec de moț, Apleacă-ți auzul). O sensibilă elegie a Clujului înstrăinat în urma Dictatului de la Viena se alătură câtorva poeme ce reflectă experiența tragică a războiului. Volumul Nepieritoarele efemeride, scris patru decenii mai târziu, marchează o altă etapă în aspirația de a conjura neființa. Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
Mallarmé, dosarul relației Freud - Jung, cu buna trimitere la studiile lui Anthony Stevens sau paginile despre mecanismele insularizării la Thomas Mann (Tristan, ca schițare a Muntelui vrăjit), despre traseele inițiatice în Lupul de stepă (Hermann Hesse), despre energiile plăsmuitoare din Elegiile duineze ale lui Rilke. Alături de Dualismul motivațional în psihoistorie, eseul despre Identitatea europeană (și acela despre Holocaustul în interpretare psihoistorică, „Apostrof”, 2000) reprezintă principala orientare de viitor a eseistului. Complexitatea ideii de Mitteleuropa, reveriile, fantasmele și psihozele generate de unitatea
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
în satul natal, apoi e trimis la rude, în capitală. Învață la școala de la Colțea și la Colegiul „Sf. Sava”. Orfan, rămas în grija rudelor, intră ca funcționar în administrație; în 1842 era copist la Secretariatul Statului. Debutează în 1842; elegia O fată tânără pe patul morții, publicată în „Curier de ambe sexe”, cunoaște un succes imediat. Este membru al Asociației literare și al „Frăției”. Între 1846 și 1848, cu o bursă oferită de Asociația literară, studiază la Paris, la Collège
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]