1,210 matches
-
respectiv 1988, 1989, prin grija celor de mai sus, mărindu-i volumul cu o treime, ajungând la 50000 de cuvinte și o bibliografie de 1250 de lucrări, corectând erorile primei ediții și asigurându-i astfel o circulație în lumea academică. Elogiat de Iorga, Motru, I. Bianu, ca și de cei din generația următoare, Eugen Coșeriu, Mioara Avram, Tiktin a trăit și a murit în cele mai modeste condiții. (B. Mehr) Evocând începutul afirmării lui Tiktin în lingvistica română, Nicolae Iorga afirma
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare . Statuia a fost realizată de către sculptorul Iftimie Bârleanu și amplasată în anul 1977 în Parcul Șipote-Cetate, în apropiere de Cetatea de Scaun a Sucevei. Monumentul elogiază personalitatea voievodului Ștefan cel Mare (1457-1504). Monumentul a fost dezvelit la data de 16 septembrie 1977, în prezența președintelui RSR, Nicolae Ceaușescu, aflat în vizită în municipiul Suceava. La sosirea sa în oraș, Ceaușescu a fost întâmpinat, după cum au consemnat
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Suceava () [Corola-website/Science/316947_a_318276]
-
aibă alte aspirații. Această școală cu tendințe rigide și foarte combative reprezenta extrema dreaptă a intransigenței ortodoxe. De teama hanbaliților, trupul lui aț-Țabarī (arabă: الطبري), cărturar de origine persană foarte conservator care se făcuse vinovat de a nu-l fi elogiat suficient pe Ibn Ḥanbal, a fost îngropat pe timp de noapte. Școala hanbalită se arată foarte atașată de litera Coranului și a "ḥadīṯ"-ului. Dintre cele patru școli, nici una nu arată mai multă ostilitate față de sufism decât aceasta. Ea minimalizează
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
sutele de cuvinte și expresii. De atunci, a început să culeagă o cantitate enormă de basme, semnate cu pseudonimul Jordi des Racó, publicate de numeroase ori, de la scurtă vreme după scriere până în prezent. Apariția culegerii de Rondalles Mallorquines a fost elogiată de oameni de litere și filologi ca francezul Frédéric Mistral sau italianul Giuseppe Pitré. Puțin câte puțin, s-a specializat în filologie romanică și a călătorit în toate zonele unde se vorbește catalana: Valencia, Aragon, Tarragona, partea franceză a Cataloniei
Antoni Maria Alcover i Sureda () [Corola-website/Science/325512_a_326841]
-
timpului, cu „reuniunea tovărășească” deschisă de o conferință despre politețe. Dialog uneori sentențios („Trebuie să ajungem acolo unde rămân semne!”), alteori căutând firescul în banalul trivial, rod al unui efort pt. a ieși din stereotipiile „filmelor de șantier”. B.T. Râpeanu elogiază „acuitatea notației realiste” în descrierea mediilor ieșind, în acest fel, din stereotipiile filmelor de tineret „cu șantier”. Nuțu, interpretul „tânărului furios” dintr-o lungă serie a anilor '60-70, se va uza curând, iar Caramitru e pus să zică, premonitoriu, chiar
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
DE AUR” din cadrul GALEI OVO MUSIC, Ediția a II-a, organizat de Ovidiu Komornyik în noiembrie 2012, s-a dedicat un moment „In memoriam DAN Iagnov”. Cunoscuta interpretă de muzică ușoară, Sanda Ladoși, cea care îi cântă cele mai multe melodii, a elogiat memoria acestui romantic compozitor. Fundalul muzical, ce a însoțit alocuțiunea Sandei Ladoși a fost melodia „Mon amour chou-chou”, melodie care se găsește pe ultimul CD al autorului „Dan Iagnov Cântece de alcov, (Nostalgii pariziene)”. Sanda Ladoși a cântat „O noapte
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
au fost cel mai des aduse în discuție, și anume "Războiul stelelor" (datorită numeroaselor similarități ale acțiunii) și "Stăpânul inelelor" (din cauza cadrului acțiunii, elfilor și piticilor, the language precum și a personajelor și a numelor locurilor). Chiar și recenziile care au elogiat cartea au remarcat faptul că opera se inspiră mult din convențiile genului fantasy în ceea ce privește personajele, hărțile, dialogul și conceptele. Recenziile pentru "Eragon II" au fost similare. Criticii au fost de părere că Paolini a evoluat ca scriitor de la "Eragon", dar
Ciclul Moștenirea () [Corola-website/Science/323858_a_325187]
-
În a treia secțiune, poștașul se alătură savanților lui Cyclops într-o luptă împotriva unui aflux de supraviețuitori împinși spre acele zone de un dușman necunoscut. Numele lor, holniștii, vine de la creatorului idealului lor, Nathan Holn - un autor care a elogiat o societate extremistă, violentă și misogină. Adepții lui au împiedicat Statele Unite să își revină după război și după plăgile care i-au urmat. Scena finală a cărții lasă impresia unei posibile alianțe cu dușmanul acestor holniști, într-un efort de
Poștașul () [Corola-website/Science/324288_a_325617]
-
apărut în filme, cărți, jocuri și în alte produse, iar desenele lor animate au fost vizionate la nivel mondial de peste 300 de milioane de oameni și au fost traduse în mai mult de 20 de limbi. Peliculele nu au fost elogiate doar pentru animație, ci și pentru muzica lor, The Cat Concerto () (1946) și Johann Mouse () (1952), fiind ambele câștigătoare ale Premiului Oscar și totodată numite „capodopere ale animației” — în mare parte datorită muzicii clasice. În total, cuplul Hanna-Barbera a câștigat
William Hanna () [Corola-website/Science/324275_a_325604]
-
apărut în filme, cărți, jocuri și în alte produse, iar desenele lor animate au fost vizionate la nivel mondial de peste 300 de milioane de oameni și au fost traduse în mai mult de 20 de limbi. Peliculele nu au fost elogiate doar pentru animație, ci și pentru muzica lor, The Cat Concerto () (1946) și Johann Mouse () (1952), fiind ambele câștigătoare ale Premiului Oscar și totodată numite „capodopere ale animației” — în mare parte datorită muzicii clasice. În total, cuplul Hanna-Barbera a câștigat
Joseph Barbera () [Corola-website/Science/324274_a_325603]
-
-lea. În timp ce Papa stătea pe tronul său mobil, împăratul a venit și i-a sărutat picioarele. Servet scria mai târziu: „Am văzut cu ochii mei cum papa a fost purtat pe umeri de prinți, cu toată pompa, și cum era elogiat de oamenii strânși pe străzi”. Servet a observat diferența izbitoare dintre fastul și extravaganța ceremoniei și simplitatea propovăduită în Evanghelii. Servet a renunțat discret la slujba sa de pe lângă Quintana și a pornit singur în căutarea adevărului. El credea că mesajul
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
de menționat ale unui studio atât de mare, începând cu deschiderea de Ziua Recunoștinței, ar trebui să mulțumească așteptările audienței ca un blockbuster ce va sparge încasările."" Kyle Smith de la New York Post a acordat filmului 3.5 stele din 4, elogiind filmul, considerându-l "un mare deliciu de zăpadă, cu un miez emoționant, melodii în stilul Broadway briliante, și o poveste descurcăreață. Primul său act și al 3-lea, sunt mai bune decât partea cea mai glumeață din mijloc, dar acesta
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
vorbit despre subiecte de management de ultimă oră pentru vremea respectivă. Deși nu a avut o receptivitate foarte mare în lumea științifică de atunci, s-a bucurat de popularitate în lumea de afaceri. La moartea ei, în 1933, a fost elogiată ca „una dintre cele mai importante femei pe care le-a produs până acum America în civism și sociologie”, fiind numită „profet al managementului”. Follett a lucrat și a scris în timpul epocii Managementului Științific, însă a fost preocupată de problematica
Mary Parker Follett () [Corola-website/Science/329924_a_331253]
-
Hope Orchestra, Orchestra de Cameră a Mării Negre, Austria Mozart Symphony Orchestra, Orchestra de cameră franco-germană, Capella Cathedralis, Ensemble Musica Banatica, Camerata Academica. Despre activitatea sa, ca solist, concert-maestru, violonist în ansambluri camerale sau simfonice, reținem din presa vremii: „Trebuie să elogiem sonoritatea fără reproș a viorii lui Ioan Fernbach, prin care solistul a modelat cele mai expresive idei muzicale [...] Sunetul viorii sale este cald, bogat și străbătut de resurse de culoare și expresie, iar tehnica îi este fermă în pornirile ei
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
un etalon al spargerii șabloanelor”, care prezintă un eșec sentimental și ignoră tezismul filmelor românești din deceniul precedent. Acest film prezintă o poveste de dragoste într-un mod filozofic și nu comercial, aceasta fiind considerată una dintre calitățile sale. Criticul elogiază muzica inspirată compusă și dirijată de Tiberiu Olah, precum și interpretarea inteligentă și expresivă a Irinei Petrescu. Nu toți criticii au apreciat însă calitatea filmului. Într-un studiu publicat în 1976, Alice Mănoiu scria că filmul este conceput într-un „stil-reclamă
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
de clipe puternic emoționale, care izbutesc să transmită nu numai fiorul adânc patriotic care a animat creația și credința acestuia”". O parte din meritul realizării acestor secvențe vibrante îi este atribuit muzicii lui Richard Oschanitzky și Gherase Dendrino. Căliman a elogiat de asemenea imaginile memorabile filmate de operatorul Ovidiu Gologan, decorurile de epocă realizate de scenograful Radu Călinescu și costumele proiectate de Hortensia Georgescu. Scriitorul Mircea Horia Simionescu îl considera un film reușit, care descrie cu sinceritate viața unei personalități de
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
independența. Poeții Adam Mickiewicz, Juliusz Słowacki și Zygmunt Krasinski, cei „Trei Barzi ", au devenit liderii spirituali al unui popor lipsit de suveranitate, și au proorocit renașterea sa. Romancierul Henryk Sienkiewicz, care a câștigat Premiul Nobel pentru literatură în 1905, a elogiat tradiția istorică. Este dificil să înțeleagă pe deplin tradiția romantismului polonez și consecințele sale pentru literatura poloneză, fără o cunoaștere aprofundată a istoriei poloneze. În secolul al XX-lea mai multe opere literare poloneze remarcabile au apărut din noul schimb
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
Un exemplu îl constituie apariția viziunii semnului crucii cu deviza " In hoc signo vinces" chiar înaintea bătăliei de la Podul Milvius, eveniment care nu este menționat de istoricii vremii, ci doar de Eusebiu din Cezareea câteva secole mai târziu. "SF Site" elogiază modul în care este prezentat contactul dintre religia veche și cea nouă, catalogând romanul drept "o poveste stranie și minunată pe care niciun fan al cărților anterioare din seria Avalon n-ar trebui s-o rateze". La rândul său, "Publisher
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
un tată normal cu doi fii amenințați de niște animale. Iese în evidență senzația de mișcare pe care o produce grupul statuar, care pare că și-ar schimba poziția dacă spectatorul deschide și închide ochii în mod repetat. De asemenea, elogiază momentul ales de artiști ca de maximă intensitate: când unul dintre corpuri e atât de prins de către șerpi încât a rămas fără apărare, al doilea este rănit dar este în situația de a se apăra iar celui de-al treilea
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
un roman de tranziție" care "se înscrie într-o serie mai deschisă spre fantastic". Bruno Para observă că romanul "sacrifică acțiunea în fața unei influențe hollywoodiene: totul se termină într-un pandemoniu din care nimeni nu va ieși întreg". Éric Sanvoisin elogiază romanul: Foarte bine scris și realizat cu mână de maestru. Evenimentele se potrivesc perfect, din punct de vedere al logicii și al terorii. Artă la superlativ!". La rândul său, Thomas Bauduret îl caracterizează ca "o remarcabilă piesă de atmosferă și
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
Saleh, menționat și în Coran. În prima parte a carierei sale, Mutanabbi a muncit atât în Bagdad cât și pe teritoriul Siriei ca și creator de panegirice pentru burghezi sau lideri ai triburilor Beduine. Toți cei pe care i-a elogiat în primă fază au fost doar precusori ai cooperării de aproximativ 9 ani pe care Mutanabbi a avut-o cu prințul hamdanid, Abu’l-Hasan ‘Ali ibn Abi’l-Hayja’ Sayf al-Dawla, perioadă considerată apogeul literar al poetului. Abordările sale privind poezia
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
fost acceptat la curtea regentului Abu’l Misk Kafur din Egipt, persoană pe care o privea cu dispreț și o considera opusul patronului ideal. În pofida climatului fertil din punct de vedere intelectual, Mutannabi se simțe jignit că trebuie să-l elogieze pe Kafur, care în ochii săi nu era altceva decât un fost sclav fără nici un fel de moștenire regalistă. În cei cinci ani petrecuți în Egipt, Mutunabbi s-a axat pe opere satirice vizând rasa, urâțenia și originile sclavagiste ale
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
înțelese ca modele de compoziție și fascicule tematice. Apogeul carierei lui Mutanabbi a fost atins pe timpul cât își desfășura activitatea în opulentul palat al prințuluit Sayf al-Dawla. Operele poetului abasid din această perioadă exprimau muluțumirea și onoarea de a-l elogia pe cel pe care îl admira și îl considera un adevărat lider arab, un campion al Islamului în lupta cu Bizanțul. Admirația poetului pentru prințul său a marcat operele acestuia și în planul sentimentelor transmise, versurile sale fiind dominate de
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
să evolueze de la monotonia odelor clasice, atât de comune artiștilor neexperimentați, la opere care să cuprindă detalii semnificative și evenimente relevante. În timp ce se afla la curtea emirului hamdanid Sayf al-Dawla, în perioada 948-957, acesta a compus numeroase panegirice în care elogia luptele anuale purtate între anii 950-956 împotriva bizantinilor și a conducătorului lor, intitulat ”domestikos”. Mutanabbi îl însoțea pe prinț în toate campaniile militare și consemna pentru posteritate în poemele sale cele mai importante victorii militare. Un celebru exemplu din această
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
O altă formă de poezie, creată din dorința de a compensa monotonia tematică, era cea epigrafică, ce menținea tradiția literară arabă prin intermediul caligramelor. Creațiile unor astfel de autori, precum Ibn Zamrak, erau expuse pe pereții palatelor, tocmai pentru a-i elogia pe cei care au dispus construirea lor. Un edificiu care a beneficiat din plin de poezia ornamentală a fost Alhambra. Textul epistolar - "risălat", alături de genul literar cunoscut drept "maqăma" - proză rimată, cu inserții poetice, au fost două forme de așa-
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]