3,224 matches
-
Cheshire? — Adică ai dispărea cu un zâmbet, puiuț drag, mai întâi ca fetus. Ea nu-i decât gargantuesc de uterină la modul pozitiv. — Nu-i decât gargantuesc de uterină la modul plictisitor. — Răbdare, iubire, răbdare! Trebuie să pui accentul asupra emancipării, să elimini negativul și să nu-ți freci blana cu gagiul. — Să nu-ți freci blana cu madama. Cuvântul operativ „madama“, spuse Gaskell, pocnind ambarcațiunea de ecluză. — Dar exact aici se ascunde întreg șpilul. — Care ar fi...? întrebă Gaskell. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sus. — Plastic cu utilitate dublă, draga mea, în maniera șorțurilor, îi spusese ea. Iar Ge are o pasiune pentru plastic. Nu-i așa, Ge? — Da, pentru cel biodegradabil. — Biodegradabil? întrebase Eva, sperând să fie inițiată într-un nou aspect al emancipării și eliberării femeilor. — Sticle de plastic care se dezintegrează în loc să zacă peste tot și să creeze o mlaștină ecologică, zise Sally, deschizând un hublou și aruncând afară un pachet de țigări gol. Asta e opera vieții lui Ge. La asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu o grămadă de avantaje, ascultați-mă pe mine, sări Wilt. Bani, poziție socială și promiscuitate sexuală. Toate lucrurile pe care eu nu i le-am putut oferi - și pe deasupra îmbrăcate într-o grămadă de prostioare intelectuale despre Mișcarea de Emancipare a Femeilor și despre violență, despre toleranță și intoleranță și despre revoluția sexuală și cum că nu te-ai maturizat pe deplin dacă nu ești ambisextru. Destul ca să te facă să verși. Cam ăsta-i genul de rahat cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
asta de la familia Pringsheim nu-mi plac. — Te scandalizează comportamentul lor sexual? Te umple cumva de dezgust? — Comportamentul lor sexual? Nu pricep de ce vă tot legați de asta. Totul mă dezgustă la ei. Și în primul rând căcaturile alea despre emanciparea femeilor, când pentru doamna Pringsheim asta nu înseamnă decât că poate să se poarte tot timpul ca o cățea în călduri, în timp ce bărbatul ei își petrece ziua trudindu-se cu niște culturi de bacterii proaspete, iar apoi vine acasă, gătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trudindu-se cu niște culturi de bacterii proaspete, iar apoi vine acasă, gătește masa, spală și se simte norocos dacă mai are putere să-și facă o labă înainte să meargă la culcare. Acum, dacă vorbim despre adevărata mișcare pentru emanciparea femeilor, acolo e cu totul altă poveste. N-am nimic împotriva... — Hai să ne oprim puțin aici, zise inspectorul. Din ce mi-ai spus, două lucruri mă interesează. Unul e cel despre soțiile care se poartă ca niște cățele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
singură lucrurile. îl căutase la cursul de olărit, la cel de meditație transcendentală, la cel de judo, la trambulina elastică și - cazul cel mai nepotrivit - în dansul oriental. în cele din urmă încercase să-l descopere în eliberarea sexuală, în Emanciparea Femeilor și în Taina Sfântă a Orgasmului, în care se putea pierde pentru veșnicie. Lucru care, dacă stăteai să te gândești, chiar părea să se fi întâmplat. Și-i luase și pe afurisiții ăia de soți Pringsheim cu ea. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Ai observat și tu? - Dar e evident, nu-i nimic ascuns. În toate serialele astea eroina se emancipează, se rupe de treburile gospodăriei, de cratiță, cum ziceți voi, e independentă, încearcă să facă o carieră... - Și ți se pare OK emanciparea asta? - Nu știu, dar în orice caz tu-mi pari acum un tip cu vederi foarte înapoiate. Aici am izbucnit într-un râs de speriat, aruncând cartea cu cotorul în sus. - Vederi înapoiate fiindcă nu suport telenovelele... Măi Zina, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o aude pe Fairlynn. Strigătele ei. Grozav! Minunat! Îmi place la nebunie discursul! Îl iubesc pe omul ăsta! Mao dă autografe și răspunde la întrebări. Fata ridică mâna. El îi face semn din cap. Fata pune o întrebare pe tema emancipării femeilor. Brusc, observă că pe chipul lui e o expresie absentă. O privește, dar ochii lui nu văd. Ea renunță la întrebare. Se simte nesigură de ea însăși când se lasă înapoi în mijlocul mării de oameni. Mao ridică privirea. ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pământuri pustii, ale oricui și ale nimănui. Așa ceva nu s-a mai întâmplat. Și este foarte grav că s-a putut întâmpla. Rușii spun și scriu cuvinte solemne, cum că ei doresc doar eliberarea bieților creștini de sub stăpânirea păgână și emanciparea acelui teritoriu sub oblăduirea unei stăpâniri pravoslavnice. Ca și cum noi am fi niște bieți turciți sau islamisiți. Se mai spune că acest teritoriu românesc ar fi primit și un nume. Ah, Iancule! Ai auzit tu de vreo țară basarabească rusească? FINAL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
afișează o casă și o mașină mai mari. Și, nu în ultimul rînd, un machism mai vizibil și mai agresiv : vă arăt eu cine e șefu’ aici !... Colac peste pupăză, nu puține femei tinere și empowered înțeleg această relativ recentă emancipare ca pe o cursă pentru rolurile de putere care nu mai sînt, ca pe vremuri, mono polul bărbatului. Ele supracompensează la rîndul lor o slăbiciune de care vor să se elibereze și devin „castratoare” : îți arăt și eu ce pot
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
noi... De la o etică („tradițională”) a îndestulării care impunea țăranului să aibă destul pentru propria sa gospodărie, de la vacă la acareturi, se trece astfel la o estetică („modernă”) a bunăstării, care expune frumusețea gratuită a balansoarului și alte însemne de emancipare. Dar termenul care le înglobează pe toate este cel de rustic, acesta rezumînd totodată cel mai bine efortul actual de modernizare a ruralului. Produs al unei nostalgii urbane proiectate în spațiul rural, acesta este preluat și asumat ca semn de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
modernități. Ca discurs, rusticul integrează mai toate dezirabilitățile : modernitate, standard urban/ occidental, frumusețe, loisir și ieșirea de sub imperiul necesității materiale și, nu în ultimul rînd, autenticitate, căci rusticul este perceput „ca la noi, la țară”. Rusticul devine astfel stindardul de emancipare a țăranului ! în anii decolonizării, Claude Lévi-Strauss observa că ceea ce le deranjează pe popoarele proaspăt independente la antropologie nu este atît monopolul occidental al acestei științe a Celuilalt (din acest punct de vedere, soluția reciprocității, cercetarea Occidentului de către africani, de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vorbește despre aceasta în 2Rg 20,12-19, și situează evenimentul spre sfârșitul domniei regelui lui Iuda. Cel puțin dă această impresie. Însă, textul 2Rg 18-20 nu este organizat după criterii strict cronologice. Documentele asiriene ne obligă să situăm tentativele de emancipare ale Babilonului între 721 și 711 î.C., adică după moartea lui Sargon și începutul domniei lui Senaherib, deci, înainte de campania militară a lui Senaherib din 701 î.C. împotriva Iudeii și a Ierusalimului. Pe de altă parte, Senaherib reușește
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
politică a sud-estului european. Ca și în cazul Țării Românești, Țara Moldovei s-a constituit prin unirea treptată a formațiunilor din acest teritoriu. Urcarea pe scaunul Moldovei a lui Bogdan, în anul 1359, a reprezentat un moment important în procesul emancipării statului român de la est de Carpați de sub suzeranitatea ungară, fapt consemnat de diploma regelui Ludovic I din 2 februarie 1365. Ridicarea țării în vremea lui Bogdan I la o viață proprie și întărirea acesteia sub dinastia căreia el i-a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei. 1711, aprilie 13/24, Luțk. Așadar, Luminatul Domn și Prinț al pământului Moldovei, Dimitrie Cantemir, ca binecredincios creștin luptător întru Iisus Hristos, văzând apropierea oștilor noastre, a chibzuit de folositor să se trudească împreună cu noi pentru emanciparea și a excelentului popor moldav aflat sub stăpânirea sa, împreună cu alte popoare creștine ce se găsesc în suferințele barbare, necruțând nici viața, nici fericirea sa, și ne-a supus prin epistolele sale că solicită cu tot pământul și poporul moldav
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a efervescențelor sale. Acest imperiu tăcut, neatins de spectrul uman, ateul îl postulează ca o extensie enigmatică. Desigur, o fărâmă din natura nesfârșită este cucerită, adaptată și prelucrată de om fiind așezată în dinamica istorică ca sursă de progres și emancipare evolutivă. Dar, în acest sens, nu muntele, ci piatra desprinsă trudnic din el și așezată ca temelie construcțiilor devine purtătoare a omenescului, nu concentrarea vegetală a pădurii, ci plasticitatea lemnoasă a verticalității arborilor, substanța lor modelabilă ce este supusă meșteșugului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trotuare. Destinul atâtor necăjiți, de zeci și zeci de ani, pe aici prin Italia și nu numai. Mă întreb însă dacă în acești zeci de ani ei au încercat să iasă din această condiție prin studiu și dorință fermă de emancipare. In sfârșit, sosește părintele Robu. Ce bucurie! Este trimisul lui Dumnezeu pentru mine. Atât de simplu, amabil, binevoitor. Tot drumul vorbim, el spunându-mi multe despre trecutul lui, ca și despre activitatea actuală ca paroh cu trei parohii în grija
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
să se odihnească și nu era cultivat; deoarece era vorba mereu de al șaptelea an, se obișnuiește să fie numit „an sabatic”, în ebraică šĕnat šabbătôn (cf. Lev 25,5). a) Conceptul de an sabatic se aseamănă cu norma despre emanciparea evreului devenit sclav din cauza datoriilor (Ex 21,1 ș.u.), în care se prevede ca, după o perioadă de lucru de șase ani, în al șaptelea să i se acorde libertatea; în cazul nostru, dispoziția privește pământul, nu neapărat persoanele
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mai fi seduși de așteptarea mesianică a unui paradis "terestru sau divin"; a ne desub-juga de logica lui "a trebui să fie", care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei universaliste; integrarea complexității umane și eliberarea de sub dominația teoriilor emancipării (ideologii puternice, zeificate în secolul al XIX-lea), care au împins până la paroxism idealul Binelui ca ultimă realizare a unui individ împlinit într-o societate perfectă; a accepta trăirea conflictuală a unui echilibru social susținut nu pe "Unul" supraordonat, ci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
etern" din sinele uman și reîntoarcerea eternă la copilărie (mai evidentă în postmodernitate). Cu această lucrare deschide analiza "binelui", considerat în zodia dominației zeității Rațiune ca principiu de bază și ca justificare ultimă a mesianismului iudeo-creștin și a tuturor teoriilor emancipării și universalismului modernității occidentale; în Ritmul vieții Variații asupra sensibilității postmoderne (2004), regăsim un imn închinat reîntoarcerii fabulosului, a unei finalități fără aplicație practică, a unei erotici calme sau exacerbate ca bază a legăturii sociale, o proliferare liturgică a hedonismului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să-l slăvim până nu mai putem. Această lume care nu mai există este una care se sprijină pe credința mesianică în Istorie. Istoria, divinitate a Timpurilor moderne, avea să fondeze morala universală pe credința în legea sa: aceea a emancipării pe care o propune. Marile totalitarisme ale secolului XX vor avea fiecare o interpretare despre această emancipare, dar utopia comunistă, milenarismul național-socialist sau societatea lipsită de risc a liberalismului au toate un motor identic: există o Mântuire posibilă. Cu totul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sprijină pe credința mesianică în Istorie. Istoria, divinitate a Timpurilor moderne, avea să fondeze morala universală pe credința în legea sa: aceea a emancipării pe care o propune. Marile totalitarisme ale secolului XX vor avea fiecare o interpretare despre această emancipare, dar utopia comunistă, milenarismul național-socialist sau societatea lipsită de risc a liberalismului au toate un motor identic: există o Mântuire posibilă. Cu totul altfel sunt eticile particulare. Dincolo sau dincoace de universalii Umanitatea, Clasa, Partidul, Rasa, Piața, al căror fundament
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
preeminenței liberului examen critic și la elaborarea unui tip de laicizare intelectuală a umanității. O umanitate care își dă seama progresiv că are valoare prin ea însăși 18. Pe scurt, grație metodei și spiritului critic, nașterea unei vaste mișcări de emancipare care se va confrunta, în secolul al XVIII-lea, cu filosofia Luminilor și își va trăi perioada de glorie în secolul al XIX-lea, odată cu marile sisteme sociale a căror influență a rămas încă determinantă pentru o serie de analize
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aduse de Sfântul Anselme. Și sensibilitatea sa teoretică se rezumă cu ușurință: carmen de contemptu mundi, un cânt care trebuie să disprețuiască lumea. Dacă Dumnezeu există, atunci lumea este cea care nu există. Incantații religioase față de hedonismul terestru? Dar teoriile emancipării, adevărate forme profane ale religiei, nu spun altceva: să denigrăm lumea de aici pentru o lume mai bună. Acest "mai bine al lumilor" pe care trebuie să-l construim, fie că slăvim sau batjocorim, prin intermediul legilor abstracte, bucuriile simple ale
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
noastre forță și vigoare. Relativism care se sprijină pe o neîncredere de fond față de religiile profane ale căror dogme sacre își revendică titlul de știință. Ceea ce este o contradicție în termeni. Dar în același timp relativism suspicios față de promisiunile unei emancipări viitoare pe care s-a fondat moralismul modern, suspicios față de această excepție culturală proprie Occidentului, convingerea că Istoria are o lege; credința că aceasta are un sens. În deziluzia lui progresivă, lucidă și empirică față de comunism, Arthur Koestler nota că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]