1,367 matches
-
spermatoforul să intre în opercula ei, având loc fertilizarea. Odată ce împerechere este finisată cu succes, masculul și femela se vor separa. Spre deosebire de restul arahnidelor, scorpioni sunt vivipari. Perioada de gestație durează de la câteva luni până la un an și jumătate. Dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului femel. După naștere juvenilii urcă pe spinarea mamei lor până la prima năpârlire. În acest timp tinerii nu pot supraviețui fără mama lor, deoarece ea le oferă protecție și menține umiditatea la nivelul normal pntru ei. Unele
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
harului sunt de asemenea practicate din antichitate și până în ziua de azi. Acestea constau în ritualuri inițiatice unde persoana este expusă la încercări deosebite care îl solicitau peste nevoile zilnice de supraviețuire și îl forțau să-și dezvolte abilități altfel embrionare, în sisteme de educare a abilităților prin antrenamente susținute, sau în formarea abilităților în sisteme de formare-selectare pe trepte de formare. Indiferent dacă aceste tehnici sunt dezvoltate recent sau au fost dezvoltate în antichitate există o linie recunoscută sau nu
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
mai ales la femei datorită lungimii scurte a acesteia. Este vasul urinar final care conduce urina din vezică spre exterior printr-un canal comun uro-reproductiv la bărbați, dar cu cale separată la femei, față de vagin și orificiul vaginal. În timpul vieții embrionare pot apărea defecte ale formării și traiectului uretrei care pot duce la malformații serioase. Datorită diferenței de lungime a uretrei, bărbații nu au aceeași frecvență de dezvoltare a infecțiilor urinare joase ca femeile.
Aparatul urinar () [Corola-website/Science/306754_a_308083]
-
corp (cu 4 fețe: anterioară, infratemporală, orbitară, nazală) și 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxilă este formată din două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv ("Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura incisivă ("Sutura incisiva") sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Osul palatin ("Os palatinum") sau palatinul este un os pereche a
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
se divide în două celule suprapuse. Din embrion, prin germinație, se poate dezvolta o nouă plantă, la germinare embrionul folosește amidonul din sămânță ca sursă de nutriție. Endospermul provine din diviziunea celulei triploide formate în urma fecundării nucleului secundar al sacului embrionar cu unul dintre nucleii spermatici. Tegumentul seminal provine din transformarea integumentelor ovulului și este alcătuit din două zone diferențiate: "testa" și "tegmen". Adaptarea plantelor pentru răspândirea semințelor. Plantele care își diseminează singure semințele sunt denumite "autochore", cele care diseminează prin intermediul
Sămânță () [Corola-website/Science/303133_a_304462]
-
cilindric. Cuticula mai este împregnată cu săruri de calciu, excretate de epiteliul subcuticular. Spre deosebire de alte miriapode, fiecare segment al dilopodelor are două perechi de picioare. Acest lucru se datorează faptului că fiecare segment este format prin fuziunea a două segmente embrionare, cu excepția primelor patru segmente toracice. Primul segmente ce urmează după cap este lipsit de membre, iar celelalte trei au doar o pereche de membre. Aceste segmnte sunt uneori numite și regiunea toracică, celelate alcătuind abdomenul. La unele diplopode câteva segmente
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
tubului digestiv și prezintă o diferențiere importantă în două porțiuni - una intracraniană (encefal) și o porțiune extracraniană medulară (măduva spinării) situată în canalul vertebral din interiorul coloanei vertebrale. La om, sistemul nervos apare în urma dezvoltării intrauterine a ectoblastului regiunii postero-mediale embrionare, situată anterior nodului lui Hensen și posterior de mugurele cordal. La acest nivel ectodermul se îngroașă formând placa neurală, ulterior șantul neural, care în dezvoltarea acestuia marginile se îngroașă devenind creste neurale. Dezvoltarea ulterioară facilitează transformarea șanțului neural, care se
Sistemul nervos central () [Corola-website/Science/302310_a_303639]
-
lor. Durata gestației la koala e de 33-35 de zile, ea dând naștere unui singur pui (deși se mai întâmplă să aibă și gemeni). Ca și la toate celelalte marsupiale, puiul, sau "joey", se naște când este încă în etapa embrionară, cântărind doar 0,5 g. Totuși, buzele, membrele superioare, și sistemele respirator, digestiv și urinar sunt funcționale. Puiul se târăște în punga mamei, unde își continuă dezvoltarea. Spre deosebire de celelalte marsupiale, koala nu-și curăță marsupiul. O femelă are două mameloane
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
aceasta este doar o etapă temporară, care dă naștere la mai multe structuri în gâtul reptilelor, păsărilor și mamiferelor. Fantele proto-branhiale sunt parte dintr-un sistem complicat de dezvoltare: motivul pentru care acestea au persistat. Un alt exemplu sunt dinții embrionari ai balenelor. Acestea sunt mai târziu pierdute. Filtrul balenelor este dezvoltat dintr-un țesut diferit, numit keratină. Primele fosile de balene au avut dinți, precum și fanoane. Charles Darwin a trăit într-o lume în care zootehnia și culturile domesticite au
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
apariția sistemului planetar până la dezvoltarea socială și culturală. Eroarea constitutivă a evoluționismului lui Spencer constă în faptul ca el nu are nici o concepție clară asupra biologiei, de la care preia modelul evoluției. Urmându-l pe zoologul francez Lamarck, el consideră dezvoltarea embrionară ca prototip al dezvoltării popoarelor și ratează înțelegerea ideii lui Darwin, care spune ca dezvoltarea indivizilor este un fenomen fundamental diferit de fenomenul dezvoltării popoarelor. Slăbiciunea teoretică a evoluționismului nu ne poate însă face să nesocotim însemnătatea pe care acesta
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
în exterior. Parenchimul renal se subîmparte în: a) zona corticală: b) zona medulară: Structura fină renală constă dintr-un sistem tubular foarte bine diferențiat, și o alimentare specifică cu sânge a organului.Sistemul tubular ne arată că deja în stadiul embrionar, apare o diferențiere a două elemente: "Nefronul" și așa numitul "tubul colector principal", cele două elemente alcătuiesc unitatea de bază funcțională a rinichiului, de aceea frecvent prin termenul de "nefron" se subînțelege și "sistemul tubular". Este alcătuit din 3 segmente
Rinichi () [Corola-website/Science/304667_a_305996]
-
Buna funcționare a aparatelor valvulare favorizează umplerea cu sânge a inimii în perioada de repaos (diastolă) și propulsarea lui după contracție (sistolă) în marea și mica circulație. Inima este singurul organ muscular care se contractă ritmic, fără întrerupere, din viața embrionară până la moarte. Automatismul cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul sinusal situat în atriul drept), de la care pornește stimulul cardiac și de unde este transmis mai departe de nodulul atrioventricular (situat în septul inter-atrial), apoi de fasciculul His (din septul
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
zile de la naștere se practică în sistemul de creștere intensivă, fecundarea din cea de a zecea până în cea de a douăzecea zi pentru sistemul de creștere semi-intensiv, iar după a douăzecea zi în sistemul de creștere extensivă a iepurilor. Dezvoltarea embrionară a fătului decurge de asemenea foarte repede. În cea de a 13-a - 15-a zi, embrionii au mărimea unei nuci, în cea de a 20-a zi, ei sunt aproape formați în întregime și încep să capete caracterele morfologice
Iepure () [Corola-website/Science/304273_a_305602]
-
întoarcă datorită decesului tatălui său. Ulterior pleacă la Paris în scopul completării cunoștințelor, unde frecventează cursurile de anatomie ale lui Georges Cuvier. Meckel a fost unul din fondatorii teratologiei, ocupându-se în special defectele congenitale și anomaliile din perioada dezvoltării embrionare. Ca adept al naturalistului evoluționist, Jean-Baptiste de Lamarck, Meckel considera că dezvoltarea formațiunilor anormale se supune acelorași legi naturale ale dezvoltării organismelor. Două structuri anatomice îi poartă numele: De asemenea, "sindromul Meckel" (numit și sindromul Meckel-Gruber) îi poartă numele.
Johann Friedrich Meckel () [Corola-website/Science/312579_a_313908]
-
ovulul mamiferelor și a fost primul care a descris coada dorsală prezentă la embrionul vertebratelor. Astfel, monografia "Despre istoria dezvoltării animalelor" (1828 - 1837) marchează o etapă importantă în dezvoltarea embriologiei. A demonstrat falsitatea teoriei preformiste, stabilind că în procesul dezvoltării embrionare, caracteristicile încrengăturii, clasei, ordinului, familiei, genului și speciei apar în mod succesiv. Charles Darwin îl consideră ca fiind un precursor al său în ceea ce privește studiul problemei evoluției lumii animale. Baer a efectuat și importante cercetări geografice. În 1857 enunță legea care
Karl Ernst von Baer () [Corola-website/Science/312665_a_313994]
-
perete celular subțire și au nucleu voluminos. Nu prezintă spații intercelulare. Celulele se divid, sintetizând intens substanțe organice. Meristemele sunt singurele țesuturi în care se pot observa celule aflate în diferite faze ale mitozei. Embrionul este alcătuit numai din țesuturi embrionare, în timp ce plantă adultă este alcătuită atât din țesuturi definitive, cât și din țesuturi embrionare numite meristeme. Embrionul este alcătuit la început din meristeme primordiale, din care derivă apoi meristemele primare ce sunt formate din celule cu un început de diferențiere
Țesut vegetal () [Corola-website/Science/311296_a_312625]
-
sintetizând intens substanțe organice. Meristemele sunt singurele țesuturi în care se pot observa celule aflate în diferite faze ale mitozei. Embrionul este alcătuit numai din țesuturi embrionare, în timp ce plantă adultă este alcătuită atât din țesuturi definitive, cât și din țesuturi embrionare numite meristeme. Embrionul este alcătuit la început din meristeme primordiale, din care derivă apoi meristemele primare ce sunt formate din celule cu un început de diferențiere. Meristemele din embrion ajuta la creșterea acestuia, iar meristemele primare din plantă adultă asigura
Țesut vegetal () [Corola-website/Science/311296_a_312625]
-
corpi galbeni simultan cu excepția de corpi albicans (focare cicatriciale), toate aceste elemente fiind incluse în stroma ovariană, care este conjunctivofibroasă. Celulele pereților foliculilor produc foliculina (estradiolul) - unul din hormonii sexuali feminini. Dezvoltarea ovocitelor începe din luna a doua a vieții embrionare, când din epiteliul germinativ, ce acoperă viitorul ovar, în adâncul lui încolțesc, iar apoi se desprind acumulări sferice de celule - foliculii primordiali ("folliculi ovarici primarii") -, în interiorul cărora se află și ovocitele nematurizate, iar mai târziu sub formă de structuri cavitare
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
gât sau picioare sunt mai mici. Girafele trăiesc în grupuri de 20-30 exemplare la tinerețe, la bătrânețe caută singurătatea. Perioada de gestație la girafă este între 14 și 15 luni; naște un singur pui. Girafa naște în picioare iar sacul embrionar nu se rupe când fătul cade pe sol. Girafele nou născute măsoară 1,8 m. La puține ore după naștere , puiul de girafă poate alerga și nu se deosebește de cel care are o săptămână. Oricum în primele două săptămâni
Girafă () [Corola-website/Science/309702_a_311031]
-
pentru o scurtă perioadă din cauza lipsei pieselor de schimb. Majoritatea tancurilor capturate au fost trimise în România pentru teste și instrucție. Planurile Statului Major de a fabrica o copie a tancului în România nu s-au concretizat din cauza industriei autohtone embrionare. Toate tancurile de fabricație sovietică au fost confiscate de Armata Roșie după 23 august 1944. În 1949, Armata Română a înlocuit tancurile Panzer IV (denumit T-4 în România) și Panther (denumit T-5 "Pantera") din dotare cu tancuri T-
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
43 %. La copii variază în funcție de vârstă, la nou născuți fiind de 60 %, iar la copiii până la pubertate de numai de 30 %. Este procesul de formare a elementelor celulare sanguine la nivelul măduvei osoase, din celulele sistemului reticulo-endotelial (celule de tip embrionar) care prin procesul de maturare se pot transforma în oricare celulă specializată din organism."Hematopoieza" are mai multe forme ca de exemplu "eritropoeza" formarea eritrocitelor, această maturare a eritrocitelor tinere se produce prin acțiunea hormonului eritropoetină în ficat și rinichi
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
determinat de o mutație plastidică datorită căreia cloroplastele respective pierd capacitatea de a forma clorofila. S-a dovedit, de asemenea, că acest caracter se transmite mai ales pe linia maternă pentru că plastidele se transmit la generația următoare direct prin sacul embrionar. Din cauza dimensiunilor mari ale plastidelor, ele rareori pot trece prin tubul polinic și, din această cauză, caracterul mitocondric rareori se poate transmite și pe linia paternă. Studiul formelor cu frunze pătate de la porumb a scos la iveală și unele relații
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
primare. Limfaticele colectoare sunt prevăzute totuși să acționeze prin propulsarea limfei în circulația sangvină prin acțiunea combinată a valvelor intraluminale și a celulelor musculare limfatice. Țesuturile limfatice încep să se dezvolte pe la sfârșitul celei de a cincea săptămâni de dezvoltare embrionară. Vasele limfatice se dezvoltă din sacii limfatici care apar din venele în curs de dezvoltare, care sunt derivate din mezoderm. Primii saci limfatici care apar sunt cei doi saci limfatici jugulari aflați la intersecția venelor jugulare și subclaviene. Din sacii
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
naturală. Cantitatea larvelor de trântor existentă în condiții normale nu poate depăși în medie 8000 larve într-un întreg sezon apicol. Din întregul proces ontogenetic de dezvoltare a trântorilor, pentru cultura de apilarnil prezintă interes în mod special doar stadiul embrionar și larvar în complexul condițiilor de mediu și al posibilelor intervenții în scopul obținerii unei producții eficiente utilizând în acest scop colonii de albine foarte puternice. ul recoltat se depozitează în recipiente de plastic alimentar, de capacitate mică. Temperatura de
Apilarnil () [Corola-website/Science/313807_a_315136]
-
organo-minerală de origine mezodermică, proliferat pe întreaga perioadă a existenței dintelui și dispus sub formă de fibre de colagen. Atât în rădăcină cât și în coroană există la interior o altă substanță de origine mezodermică numită dentină, formată în perioada embrionară. Profund în dinte se găsește pulpa dentară, plină cu țesut moale conector. Aici se găsesc nervi și vase de sânge care pătrund în dinte printr-un canal apical al rădăcinii. Pulpa este adesea denumită „"nervul dintelui"”. Între pulpă și dentină
Dinte () [Corola-website/Science/314816_a_316145]