1,271 matches
-
1990; Moller & Skaaning, 2011). Din acest unghi, legătura între tradiția liberală și cea democratică este rezultatul unei lupte aprige care nu are un final previzibil și care conduce la tensiuni permanente (Mouffe, 2000). Una dintre aceste tensiuni este dată de emergența forțelor populiste care, sprijinindu-se pe noțiunea de suveranitate populară, sunt inclinate să conteste legitimitatea instituțiilor liberale, cum ar fi "domnia legii" (Zizek, 2008: capitolul 6). În al doilea rând, democrația liberală tinde să sacralizeze consensul și nu admite că
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
formațiunilor populiste indică: "defecțiuni fundamentale sau de altă natură în sistemul politic". Absența sau prezența partidelor populiste pot fi luate drept un "barometru care indică starea de sănătate a mecanismului politic bazat pe reprezentare" (ibid.). Alți cercetători au argumentat că emergența partidelor populiste este o consecință a "incapacității partidelor tradiționale de impulsiona diferite forme de identificare (politică) în jurul unor alternative posible" (Mouffe, 2005a: 55) și, prin urmare, trebuie interpretată ca o manifestare a așa-numitei crize a reprezentării. Partidele consacrate din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
referendumurilor organizate după 1995 a rămas foarte scăzut (Buelens, 2009). Mai mult, Belgia este una dintre puținele țări europene în care nu se pot organiza referendumuri la nivel național sau regional (Qvortrup, 2005). Este greu, prin urmare, să vorbim despre emergența unei politici plebiscitare în Belgia. În domeniul imigrării și integrării străinilor s-au făcut unele reforme, însă, adesea, acestea au avut o altă direcție decât cea promovată de VB. Astăzi, legislația belgiană privind aceste aspecte este mai degrabă liberală, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al., 1990: 276). La început baza PRD a fost atrasă de acest discurs. În al doilea rând, în 1988, condițiile sociale din Mexic erau favorabile apariției unui lider populist. Așa cum notează Freidenberg, "marginalizarea și excluderea socio-economică reprezintă scenariile ideale pentru emergența populismului" (2007: 45). În ciuda unei revoluții, a existenței unui partid hegemonic care clama că reprezintă interesele clasei muncitoare și ale țărănimii, în ciuda a 30 de ani de dezvoltare economică semnificativă (1940-1970), Mexicul a rămas o societate marcată de inegalități profunde
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
coerentă, toate contribuțiile fiind configurate în conformitate cu o logică structurală comună, și aceasta în pofida diversității cronologice sau tematice a respectivelor contribuții. Cum putem evalua astăzi actualitatea problematicii centrale a acestui volum care își propune să evalueze relația dintre calitatea democrației și emergența sau resurgența fenomenului populist? Editorii volumului se întrebau - și nu erau primii care făceau acest lucru - dacă populismul reprezintă o amenințare la adresa democrației, percepută ca o formă consensuală de alocare a resurselor prin proceduri decizional-instituționale, sau, mai degrabă, un remediu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
doriți. Bernard - Ascultați-mă, mă deranjează că insistați astfel, dar nu doresc să vă cumpăr cartea. Mulțumesc, la revedere. (Bernard îl însoțește pe FrșdȘric, arătându-i că refuzul este definitiv). Acest joc de rol suscită numeroase comentarii însoțite, imediat, de emergența cognițiilor disfuncționale împotriva refuzurilor. Gândurile care ne împiedică să refuzăm sunt: - acest lucru va genera un conflict; - pentru a spune nu, trebuie să te justifici; - cine sunt eu pentru a spune nu? Terapeuții scot în evidență gândurile care ne permit
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
relația dintre periculozitatea actelor de criminalitate și asprimea pedepselor) și despre activitatea poliției (suportul popular al acesteia). Sunt analizate influența mass-media în construirea opiniei publice (suprareprezentarea criminalității, inducerea fricii de victimizarea criminală etc.) și particularitățile proceslor cognitive ce intervin în emergența opiniilor (suprageneralizarea, accesibilitatea cognitivă, încrederea în propriile judecăți evaluative). Pentru susținerea enunțurilor teoretice referitoare la criminalitate, justiție și poliție, am evocat rezultatele sondajelor de opinie publică naționale și internaționale (Eurobarometrul de Opinie Publică, 2004, și New Europe Barometer, 2004). Se
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cunoaștem bias-urile (erorile) opiniei publice despre criminalitate și sancționarea ei legală. Julian V. Roberts (1992, 116) susține că două ar fi principalele cauze ale bias-urilor în construirea opinei publice despre criminalitate: influența mass-media și particularitățile cogniției sociale. Influența mass-media în emergența opiniei publice Mijloacele de comunicare în masă constituie cea mai importantă sursă de informare despre crime și criminalitate, despre activitatea poliției și justiției. Televiziunile și ziarele se întrec în relatarea cât mai multor acte infracționale violente. În intervalul iunie-noiembrie 1993
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în prezent, în România întâlnim aceeași tendință de suprareprezentare în mass-media a crimelor cu violență. Dacă lucrurile stau așa, nu trebuie să ne mire erorile din opinia publică referitoare la criminalitate. O direcție fructuoasă de cercetare a influenței mass-media în emergența opiniei publice despre criminalitate și sistemul judiciar constă în compararea opiniei persoanelor mari consumatoare de media cu cea a persoanelor slab consumatoare de media. S-a constatat că prima categorie are o percepție mai inexactă despre rata criminalității și despre
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
introduce termenul de „comunități transnaționale”, pentru a se referi la grupurile de imigranți care stabilesc legături regulate între societățile de origine și cele de emigrare și adeseori dezvoltă firme ce activează în ambele contexte 5. În acest sens, el consideră emergența comunităților transnaționale ca fiind un fenomen nou, legat de schimbările produse de procesul de globalizare și de răspunsul pe care migranții îl formulează la acesta. În fine, o altă articulare teoretică utilă demersului meu este realizată de Thomas Faist. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fine, o altă articulare teoretică utilă demersului meu este realizată de Thomas Faist. Acesta nu consideră transnaționalismul un fenomen neapărat nou, ci un fenomen care a căpătat în ultimii ani o dinamică deosebită (Kivisto, 2001). El accentuează rolul rețelelor în emergența transnaționalismului și, în plus, aduce în limbajul despre migrație termenul de spațiu transnațional 6, care reprezintă combinații de legături, poziții în rețele și organizații, și rețele de organizații care se realizează dincolo de granițele mai multor state (Faist, 1999, 40). Avantajul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și care este relația dintre practicile de integrare economică și încorporare în societatea italiană, pe de o parte, și practicile transnaționale 9, pe de altă parte. De asemenea, voi discuta despre rolul riscurilor (în special legate de statusul ilegal) în emergența dinamicilor migratorii și a practicilor transnaționale și despre cum afectează riscurile crearea mediului local la Milano și practicile translocale dintre Milano și Borșa. Migrația din Borșa la Milano: dinamici postsocialiste și status ilegal Factori care au influențat migrația internațională Migrațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
urmărirea riscurilor și a oportunităților cu care se confruntă migranții în Italia și în România. În acest sens, am prezentat succinct principalele caracteristici ale mediului de migranți români din Milano, locurile de întâlnire și socializare ale migranților (ținând și de emergența locală a „identității românești”), precum și principalele tipuri de practici transnaționale (sau translocale) ale borșenilor. De asemenea, datorită multitudinii de practici transnaționale, înțelegerea acestora trebuie contextualizată în funcție de caracteristicile locale din România, în cazul studiat, schimbările economice și sociale din Borșa. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
intermediază transferurile de bani sau transportul imigranților. Referitor la spațiile transnaționale, Faist realizează o tipologie a acestora în funcție de timpul lor de existență (scurt sau lung) și de intensitatea relațiilor transnaționale (slabe sau tari). În plus, în analiza acestuia referitoare la emergența spațiului transnațional între Germania și Turcia, el observă dezvoltarea relațiilor transnaționale plecând de la forme mai simple (rețele, trimiterea banilor acasă și păstrarea relațiilor cu rudele din Turcia) până la forme mai dezvoltate (emergența sectorului turc în economia germană și dezvoltarea relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
tari). În plus, în analiza acestuia referitoare la emergența spațiului transnațional între Germania și Turcia, el observă dezvoltarea relațiilor transnaționale plecând de la forme mai simple (rețele, trimiterea banilor acasă și păstrarea relațiilor cu rudele din Turcia) până la forme mai dezvoltate (emergența sectorului turc în economia germană și dezvoltarea relațiilor economice cu Turcia). În acest sens, unul dintre argumentele utilizării acestei perspective este persistența politicilor statelor naționale în migrația dintre estul și vestul Europei. În cazul românesc, relaxarea acestor politici este de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dobândesc o altă dimensiune. Pe de o parte, ele coincid de fiecare dată cu alegerile legislative și senatoriale. În consecință, rezultatele electorale oferă un unghi de analiză care devine revelator în ceea ce privește reformele, procesul de democratizare, fragmentarea spațiului partizan, dificultățile din emergența unei clase politice competente și profesionale, dar și dificultățile unei situații economice și sociale cel puțin delicate. Pe de altă parte, tematica aderării constituie, de câtva timp, consensul politic cu privire la obiectivele politicii externe. Reluat de toate partidele politice, factorul extern
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lumea organizațiilor politice. Grupurile sociale nu sunt consolidate sau solidificate încă. Același lucru este valabil și pentru organizații, raporturile dintre grupurile sociale și organizarea lor socială și politică. Alți factori interni au un rol important: absența tradiției democratice, încetineli în emergența unei clase politice competente și profesionale, dificultăți în modernizarea justiției, situația economică și socială care rămâne una dintre cele mai dificile pentru o mare parte a populației, importanța corupției și a crimei organizate. Trebuie să ținem cont și de factorii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
coincide cu construirea organizațiilor partizane, și anume cu construirea unei legitimități printre membri, o mutație programatică și o reducere progresivă a numărului de partide de completare sau de pseudopartide care populau largile coaliții de la începutul anilor ’90. Asistăm, astfel, la emergența partidelor relativ stabile. Dar această imagine de stabilitate se lovește de carențe substanțiale legate de desfășurarea unei identități politice artificiale, născută din etichetări de calitate decernate de federațiile europene sau internaționale de partide și de structurile organizaționale dependente de autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sadovenian, confirmată prin sabotarea logicii mitice de către logica mimesisului. Deși pare a gravita pe o altă orbită de preocupări, eseul Rimbaud (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) se dezvoltă pe un teritoriu similar celor anterioare. Utilizând o metodă care postulează „emergența operei în biografie și a biografiei în operă”, criticul delimitează trei ipostaze ale poetului („diurnă”, „umbros-sălbatică” și „vizionară”), a căror combinatorie ar face din Rimbaud un „protagonist într-o piesă în care a jucat toate rolurile”, unic actor în spectacolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
simbolice: UNESCO sau terorismul internațional. Cu alte cuvinte, dialogul culturilor sau confruntarea oarbă a ignoranțelor, ordinea sau dezordinea, armonia sau haosul. Apariția interculturalității este determinată în mod precis de nevoia unui dialog intercultural, ca metodă de realizare a comunicării interculturale. Emergența în constantă intensificare a conflictelor inclusiv în spațiul european și incapacitatea domeniilor politic și economic de a le gestiona arată că o abordare rațională specializată de tip occidental este nepotrivită, aspectele culturale ale acestor conflicte indicând în mod pregnant faptul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
experiența alterității. Din acest punct de vedere, toți oamenii sunt producători de culturi ireductibile unele altora și supuse schimburilor interculturale și neîncetatelor transformări, iar antropologia încearcă să înțeleagă specificitatea producțiilor grupurilor sociale și a membrilor acestora, resituându-le în condițiile de emergență. Cel mai adesea străinul (Celălalt) este în mod frecvent privat de realitatea sa, perceput ca non-civilizat, non-uman, respectiv fantomatic. Celălalt este desenat în mod esențial prin lipsă: lipsă de spiritualitate, lipsă de limbaj. În Antichitate, grecii considerau ca barbare toate
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
europene care au avut de traversat crize de creștere", construcția statului modern și planificarea existenței umane sub regimul comunist bulversînd structurile politice, economice, mentale într-o bună parte a continentului, cum sesiza un analist preocupat de recrudescența discursului identitar 22. Emergența statelor moderne și tragedia comunistă fac pandant în acestă zonă, ambele momente fiind marcate de un naționalism ce prevalează asupra altor idei politice. Studiile comparative îngăduie azi să se distingă mai limpede între stereotipurile și clișeele de gîndire instalate de-
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în care națiunile să-și simtă solidaritatea continentală 38. Se pot aminti destule pledoarii în acest sens39. Ca și Soljenițin în cultura rusă, Alexandru Paleologu evocă necesitatea unui naționalism luminat, compatibil cu pluralismul și toleranța, în zona ex-sovietică. Pentru el, emergența naționalismelor în această zonă e un reflex defensiv la amorfismul produs în ultimii ani. Analiștii apuseni par a nu înțelege însă realitățile post-comuniste din zonă atunci cînd observă numai naționalism demagogic, interesat, gregar, exclusivist. Să nu se confunde un asemenea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
este dieta poloneză, numită Seim, care și-a păstrat această denumire și astăzi și care, începînd cu 1572, permitea seniorilor să-și aleagă regele). Însă ar fi abuziv să stabilim o legătură între acest puseu liberator al societăților occidentale și emergența identităților politice de anvergura unei țări. Se poate chiar ca faptul acesta să fi întîrziat fenomenul tocmai prin aceea că a îngăduit unele libertăți și solidarități locale, foarte restrînse, în vreme ce la slavi, spre exemplu, foarte de timpuriu supușii Kievului, ai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ce se acuzau reciproc de barbarie și necredință. Ungurii, polonezii, germanii, rușii sau sîrbii au trăit vreme îndelungată într-o astfel de situație și datorită acestor frontiere generatoare de vitregii absolute au apărut identitățile colective și grupările lor politice inițiale. Emergența concepției despre destinul comun al diverselor populații este ilustrată în cel mai înalt grad de situația Peninsulei Iberice care, din secolul al VIII-lea pînă în secolul al XV-lea, era marcată de o "cicatrice", spațiu ce separa popoarele sale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]