1,678 matches
-
din materiale biologice sau sintetice. În prezent sunt perspective ca prin tehnici de inginerie tisulară să se obțină un material de bază, țesut cu matrice proteică homologă, heterologă, vasculară sau nevasculară, sintetică, rezorbabilă sau nerezorbabilă, populată cu celule conjunctive și endoteliale de origine autologă, celule primordiale („celule stem”) adaptate la cerințe date, pentru funcționare îndelungată. Biomaterialul trebuie să poată fi modelat într-un vas de dimensiuni mici - 4-6 mm diametru - utilizabil în chirurgia vaselor mici. Alte proiecte sunt legate de utilizarea
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
durată a acestor grefe în noul sediu anatomic. În fiziologie fluxul sanguin creează 2 vectori în vasele de sânge, unul perpendicular acționat de tensiunea arterială, altul paralel cu peretele vascular - forță de fricțiune, „shear stress”-ul care acționează pe suprafața endotelială. Caracterul pulsatil al tensiunii arteriale produce destindere ciclică a peretelui vascular. Viteza fluxului / shear stress-ul variază cu dispunerea anatomică a arterelor - vase mari, curburi, bifurcații, ramificări. Celulele endoteliale (CE) se aliniază în direcția fluxului sanguin, aliniere care este dirijată de
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
peretele vascular - forță de fricțiune, „shear stress”-ul care acționează pe suprafața endotelială. Caracterul pulsatil al tensiunii arteriale produce destindere ciclică a peretelui vascular. Viteza fluxului / shear stress-ul variază cu dispunerea anatomică a arterelor - vase mari, curburi, bifurcații, ramificări. Celulele endoteliale (CE) se aliniază în direcția fluxului sanguin, aliniere care este dirijată de reorganizarea citoskeletonului. La flux turbulent orientarea celulară se pierde. Endoteliul recepționează și transmite stimulul de shear stress, acesta din urmă fiind reglatorul endotelial principal al diametrului arterial. Vasodilatația
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
mari, curburi, bifurcații, ramificări. Celulele endoteliale (CE) se aliniază în direcția fluxului sanguin, aliniere care este dirijată de reorganizarea citoskeletonului. La flux turbulent orientarea celulară se pierde. Endoteliul recepționează și transmite stimulul de shear stress, acesta din urmă fiind reglatorul endotelial principal al diametrului arterial. Vasodilatația mediată de flux prin shear stress are loc în timp de secunde. Remodelarea peretelui arterial ca răspuns la debit/flux are loc de la săptămâni la luni. Creșterea de flux mărește lumenul, iar la scăderea de
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
iar diamterul AR a crescut dacă stenoza a fost peste 70% [31]. Funcția complexă a endoteliului influențează și coordonează comportarea peretelui arterial. Conductele își vor ajusta calibrul și structura peretelui la necesitățile de debit - remodelare. Shear-stres-ul se normalizează la suprafața endotelială și va permite conductului să furnizeze debitul adecvat. Înțelegerea acestor mecanisme poate permite elaborarea de noi strategii operatorii sau adoptarea de noi soluții biologice ori farmacologice pentru aceste probleme (Barnes). Anastomozele periferice pe arterele coronare sunt intercalate cu reprize de
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
nu este corectă. Hipertensiunea arterială se referă la alterarea altei funcții integratoare, adică la regimul hemodinamic intravascular. S-ar putea accepta că hipertensiunea ar putea fi declanșată de insulinorezistență (50% din persoanele hipertensive sunt insulinorezistente) prin intermediul tulburărilor metabolice (25). Disfuncția endotelială reprezintă un mecanism hipertensiogen puternic. Se adaugă acțiunea sistemului nervos simpatic și retenția renală de sodiu, ambele secundare hiperinsulinismului compensator. Chiar dacă hipertensiunea arterială poate fi declanșată de o tulburare metabolică, ea nu poate rămâne decât o tulburare hemodinamică. Analizând componentele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
ca reprezentantul unui sindrom dismetabolic, ceea ce contravine conceptului în sine (de tulburare metabolică). 5. Alte componente ale sindromului insulinorezistenței Lista markerilor biochimici asociați sindromului insulinorezistenței a proliferat în ultimii ani, paralel cu dezvoltarea teoriei proinflamatorii a aterosclerozei și a disfuncției endoteliale, ambele comune atât aterosclerozei cât și macroangiopatiei diabetice. De altfel, între cele două procese există numai mici deosebiri de nuanță, fondul fiziopatologic fiind identic. În Tabel 5 redăm o listă a factorilor biochimici, care deși pot fi identificați la pacienții
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
relativ pentru arteriopatia periferică, boala cerebrovasculară și boala coronariană este mai mare de 2,5; 3,1 și respectiv 3,5 ori față de persoanele nediabetice. Mecanismele aterogene care operează la pacienții diabetici sunt multiple. Ele se grevează ușor pe defectele endoteliale produse de hiperglicemie și redate în Tabel 6. Deși asocierea acestor factori cu insulinorezistența a fost documentată atât clinic cât și experimental, este greu de atribuit apariția lor numai hiperinsulinemiei. Un argument important pentru o asemenea asociere ar fi rolul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
sau miocitară, care să furnizeze afluxul de AGL către marele consumator energetic: mușchiul scheletic. Scăderea utilizării periferice a glucozei ca tulburare metabolică primară va declanșa modificările adaptative (lipidice și proteice) cu impact asupra tuturor țesuturilor. Cele mai vulnerabile sunt celulele endoteliale. Ele sunt structurile care vin în contact direct și imediat cu turbulența metabolică adaptativă, în special de natură lipidică (dislipidemia, inclusiv AGL crescuți). Disfuncția endotelială reprezintă reacția de apărare, care, prin persistență și amplificare, va conduce la modificările vasculare cronice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
modificările adaptative (lipidice și proteice) cu impact asupra tuturor țesuturilor. Cele mai vulnerabile sunt celulele endoteliale. Ele sunt structurile care vin în contact direct și imediat cu turbulența metabolică adaptativă, în special de natură lipidică (dislipidemia, inclusiv AGL crescuți). Disfuncția endotelială reprezintă reacția de apărare, care, prin persistență și amplificare, va conduce la modificările vasculare cronice, considerate diabetice (când glicemia este excesiv crescută) sau ateroslerotice (când glicemia este numai marginal crescută). Diferența între aceste două procese este numai de nuanță, leziunile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
nediabetici, proliferarea vaselor mici lipsește, iar manifestarea obișnuită va fi placa de aterom (5, 42, 67). Dacă distincția între vasculopatia diabetică și nediabetică există, ea poate fi mai mult cantitativă decât calitativă. Cauza ar putea fi asociată cu efectele celulare (endoteliale) ale hiperglicemiei. Glicozilarea proteinelor și autooxidarea glucozei sunt două tulburări metabolice generatoare de radicali liberi nocivi. Impactul mai mare asupra celulelor endoteliale explică frecvența mai mare a leziunilor vasculare, inclusiv a vaselor mai mici. Această diferență (diabetic vs. nediabetic) nu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
nediabetică există, ea poate fi mai mult cantitativă decât calitativă. Cauza ar putea fi asociată cu efectele celulare (endoteliale) ale hiperglicemiei. Glicozilarea proteinelor și autooxidarea glucozei sunt două tulburări metabolice generatoare de radicali liberi nocivi. Impactul mai mare asupra celulelor endoteliale explică frecvența mai mare a leziunilor vasculare, inclusiv a vaselor mai mici. Această diferență (diabetic vs. nediabetic) nu poate modifica în mod radical fondul dismetabolic comun și efectele lui vasculare. 9. Insulinorezistența ca defect secundar Principalele efecte periferice ale insulinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
circulator, la creșterea debitului cardiac și la hipertensiune. O altă explicație interesantă privind relația dintre factorul metabolic și cel hemodinamic mediat de insulinorezistență este legat de producția crescută, în această situație, a endotelinei-1, produs secretor al masei imense de țesut endotelial apreciat la mai multe sute de grame. Recent au fost aduse dovezi interesante privind rolul endotelinei în inducerea rezistenței periferice. În acest fel, hiperinsulinismul inițial indus de rezistența periferică din țesutul muscular poate induce o hiperexpresie a endotelinei-1, a cărei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
vasculare. Complexitatea biochimică a sindromului a devenit din ce în ce mai mare, pe măsura identificării unor noi factori metabolici sau biochimici, care s-au dovedit a corela bine cu prezența insulinorezistenței. Ele au fost incluse în procesul patologic cunoscut sub numele de disfuncție endotelială. O primă asociere s-a făcut cu creșterea concentrației plasmatice a inhibitorului activatorului plasminogenului 1 (PAI-1), precum și activatorul tisular al plasminogenului (t-PA) și a factorului VII, la care s-a adăugat recent și creșterea factorului VIII (von Willebrand) și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
care să indice intensitatea și mărimea stresului oxidativ, care însoțește sine qua non disfuncțiile majore ale metabolismului energetic al organismului. Rolul determinării HbA1c pentru precizarea diagnosticului va trebui mai bine precizată. Într-o perspectivă mai îndepărtată, un indicator al disfunției endoteliale va selecta din timp pacienții aflați la risc pentru dezvoltarea complicațiilor micro și macrovasculare.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
74). Citokinele angiogene Sunt molecule solubile, implicate în angiogeneză, presupunându-se că nivelul lor seric reflectă activitatea angiogenă de la nivelul tumorii. În CP s-a evidențiat la nivelul tisular o creștere a expresiei diferitelor molecule angiogene, în principal a factorului endotelial de creștere (VEGF), deși tratamentul cu anticorpi anti-VEGF nu a demonstrat beneficii terapeutice [185]. În studii care au urmărit nivelul seric a șapte citokine angiogene: VEGF, factorului endotelial de creștere derivat plachetar BB (PDGF-ββ), receptorului solubil al VEGF (sVEGFR-1), factorului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
tisular o creștere a expresiei diferitelor molecule angiogene, în principal a factorului endotelial de creștere (VEGF), deși tratamentul cu anticorpi anti-VEGF nu a demonstrat beneficii terapeutice [185]. În studii care au urmărit nivelul seric a șapte citokine angiogene: VEGF, factorului endotelial de creștere derivat plachetar BB (PDGF-ββ), receptorului solubil al VEGF (sVEGFR-1), factorului plachetar de creștere (PGF), factorului endotelial de creștere derivat plachetar AA (PDGF-AA), factorului epidermal de creștere (EGF) și angiopoetinei 1 (Ang1) s-a evidențiat că nivelul seric a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
cu anticorpi anti-VEGF nu a demonstrat beneficii terapeutice [185]. În studii care au urmărit nivelul seric a șapte citokine angiogene: VEGF, factorului endotelial de creștere derivat plachetar BB (PDGF-ββ), receptorului solubil al VEGF (sVEGFR-1), factorului plachetar de creștere (PGF), factorului endotelial de creștere derivat plachetar AA (PDGF-AA), factorului epidermal de creștere (EGF) și angiopoetinei 1 (Ang1) s-a evidențiat că nivelul seric a patru factori: VEGF, PDGF-AA, Ang1 și EGF au o expresie diferită în CP, față de subiecții sănătoși. Creșterea nivelului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice ale insulinei sunt mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut conjunctiv), insulina trebuie să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că acțiunea insulinei asupra metabolismului endotelial se exercită prin intermediul receptorilor insulinici, care nu sunt implicați în transcitoza insulinei prin endoteliu. Scăderea afluxului AGL din periferie către ficat subliniază primordialitatea acțiunii antilipolitice a insulinei, comparativ cu efectele hormonului asupra metabolismului glucozei (cel puțin la nivelul ficatului). Inhibiția
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
matricei proteice, adeziunea celulară, enzimele proteolitice etc.). Funcția lor esențială este cea mitogenă, de stimulare a creșterii (a unei celule, a unei structuri subcelulare sau a unor molecule). Despre unii dintre factorii de creștere vom vorbi în alte capitole (celula endotelială, complicațiile cronice diabetice etc.). Cele mai multe complicații cronice sunt legate de hiperexpresia sau malexpresia acestor factori. Aici ne vom referi numai la moleculele de tip IGF. Factorii insulinici de creștere sunt peptide mici cu o greutate moleculară de ~ 7600 Da. Poartă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
nivel hepatic (1, 17). În acest sens pledează următoarele date experimentale: - viteza de scădere a producției endogene de glucoză in vivo este destul de lentă, ținând cont că insulina este eliberată direct în circulația portală iar hepatocitul nu prezintă o barieră endotelială (17, 27); - inhibiția debitului hepatic de glucoză nu se mai produce sub influența insulinei în cursul unei perfuzii de lipide și heparină care păstrează constant un flux de acizi grași către ficat (17, 28). Autoreglarea hepatică a producției de glucoză
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
β prezente într-o insulă Langerhans. Studiul detaliat al structurii și funcției celulei β s-a datorat dezvoltării unor tehnici biologice moderne. De exemplu, este posibilă în prezent separarea imunomagnetică a diferitelor tipuri de celule (celule sanguine, celule imune, celule endoteliale, celule nervoase și, evident, celule β pancreatice), datorită unor dispozitive superparamagnetice din polimeri, acoperite cu anticorpi specifici diferitelor celule. Se anticipează că această tehnică va conduce la o mai bună selectare a celulelor β destinate transplantului (75). Malaisse (136) documentează
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
care a marcat biologia celulară din a doua jumătate a secolului trecut, așa cum Paulescu a marcat fiziologia în prima parte a aceluiași secol. Adevărat ctitor al biologiei celulare moderne, Palade va contribui în mod decisiv și la înțelegerea funcției celulei endoteliale, cea de care depinde apariția complicațiile cronice ale diabetului. Deși cea mai mare parte a insulinei este eliberată în circulație pe calea reglată de factorii metabolici, o cantitate mică poate fi eliberată direct din veziculele inițiale, fără a mai trece
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
glucotoxicității a condus la conturarea altor mecanisme „toxice β-celulare” cunoscute sub denumirea de „lipotoxicitate” sau „glucolipotoxicitate”. Înainte de a trece la expunerea acestora, să menționăm că „teoria glucotoxicității” are o componentă „periferică” (în celulele care utilizează glucoza: adipocit, miocit, hepatocit, celule endoteliale) care se suprapune cu mecanismele „insulinorezistenței periferice”. La rândul ei aceasta este strâns legată de patogenia complicațiilor cronice vasculare în care hiperglicemia joacă un rol central. 4.5. Teoria lipotoxicității Conceptul lipotoxicității în celulele β a fost sugerat de frecventa
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
bicarbonat, fosfat, aminoacizi și apă sau secreția de potasiu și ioni de hidrogen. Vasele sanguine apar în țesutul interstițial lax din jurul nefronilor primitivi, sub acțiunea unor factori de creștere (VEGF și PDGF3), și ulterior formează glomerulii primitivi. în glomerul, celulele endoteliale ale capilarelor vin în contact intim cu celulele epiteliale ale podocitelor și împreună alcătuiesc membrana bazală glomerulară, care acționează ca un filtru prin care plasma devine ultrafiltrat lipsit aproape de proteine. Celulele mesangiale fibromusculare susțin buclele capilare și îndeplinesc o funcție
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]