2,305 matches
-
și la oficiul poștal și la toate camerele pline de oameni ce așteptau răspunsuri la întrebări pe care adesea nici nu le auzea. Se întrebă cum se făcea că nu simțise niciodată bine printre oameni. Era singur, prins în ritualurile enigmatice ale unei alte specii. — Vedeți-vă mai departe de viețile voastre, voia să le strige. Plecați, plecați. Lăsați-mi-o mie pe a mea. Numai că, evident, nu putea să le spună așa ceva. Disperat, privi în jurul său. În mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
moșule, spuse Fielding Mi-am aruncat ochii pe pagină. — Exact așa am scris. — ...Citești mult, John? — Ce să citesc? — Romane. Dar tu? — Sigur că da. De aici îmi vin tot felul de idei. Îmi place zgomotul și furia, adăugă el enigmatic. Cam aici te aduce lectura: te face să spui lucruri de felul ăsta. — Da, am spus eu, păi am citit un roman de George Orwell. Ferma animalelor. Mai bine zis l-am recitit. Da, și 1984. Eu și 1984 ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
primi pe mine, a zis Elfrida. Amândoi va trebui săă hmm, să ne înghițim porția de umilință, a decis Vultur-în-Zbor. Nici eu nu m-am înțeles prea bine cu ea. — Probabil că nu i-a plăcut fața ta, a spus enigmatică Elfrida. — N-am ce-i face, i-a răspuns Vultur-în-Zbor. Trebuie să vorbesc din nou cu Virgil. Și, într-un fel, cred că acolo nu vor veni după noi. — Bordelul, a murmurat Elfrida. De ce nu, de ce nuă El purta hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
masă, așa că am luat câte două „Jamaica“. Romul acela cu corsarul cu eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă te face deja să simți chemarea nisipurilor cu enigmaticele mulatre gata să-ți atârne ghirlande de orhidee în jurul gâtului veșnic însetat. La „Podgoria“, după prima baterie, Matvei n-a mai rezistat. A izbucnit dintr-odată în plâns, cu capul între palme, privindu-mă cu o duioșie sfâșietoare. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noroc. De obicei le zic limbericuri, ca să-l satisfac pe maestru“. Mațungă, într-adevăr, se dădea de maestru, după ce încercase să înființeze o societate a creatorilor de hai-kuuri și l-a turnat careva (se bănuia că Troparu, care deja descifrase enigmaticele inscripții de la Țonțești, atestarea sigură a analelor dacice, un fel de testament încifrat al unui preot către discipolii săi) că umblă cu aberații transcendentale, mascate sub forme de-astea japoneze. Troparu cel puțin vorbea cu pietroaiele culese de el de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
odraslele care țipau de le rupeau țâțele cu care dădeau să le astupe gurile. Nu știam că, în timp ce căutam să le fac loc să-și caute un scaun, mă lăsau fără portofel. Aveam în el timbrul de la Ghidale. Marele și enigmaticul fluture care se tot avânta spre înălțimile doar de el știute a dispărut astfel, ca și cum nu l-am avut niciodată. Fusesem la doctorul F. să i-l arăt, dintr-o prostească nevoie de a mă făli cu un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de bălegar, de fân, de gutui sau de rufe zvântate pe ulucile gardului. I-am dorit simplitatea plecărilor și revenirilor, muțenia sub care se trec cele mai adânci bucurii sau dureri, fascinația cu care se deschideau permanent unor orizonturi fabuloase, enigmatice, cu interdicții cumplite, dar și cu dezlegări miraculoase. O lume pe care am moștenit-o în sângele meu, dar de care m-am îndepărtat pentru că așa a fost să fie drumul celor care m-au adus pe lume. Îmi vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am bărbierit în fund... Din cele scrise de el și de mulți alții ca el, o imensă literatură a turnătoriilor s-a adunat în depozitele secrete și din care acum se alimentează vidanjorii. Cei care, aparent, dezvăluie dosare, reconstituie acel enigmatic timp al turnătorilor, mimează că redau adevăruri care, în fond, n-au existat vreodată, așa cum le peticesc ei acum. A existat doar un timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o dezastruoasă carieră de romancier fără succes. Anii ăștia de la Paris sînt un mister. Tot ce rămîne de pe urma lor e o operă literară uitată și virtual dispărută. Știm că, la un moment dat, se hotărăște să ia În căsătorie o enigmatică și Înstărită doamnă care are de două ori vîrsta lui. Natura unei asemenea căsătorii, dacă e să ne luăm după martori, pare mai curînd un act de caritate sau de prietenie din partea doamnei bolnave decît un episod romantic. Pe cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că era chiar maică-sa. Ce vrei să te faci cînd o să fii mare, Miquel? — Eu n-am să fiu niciodată mare, spunea el energic. În afară de desen și de a contrazice pe toată lumea, principala lui Înclinație o constituiau operele unui enigmatic medic austriac care, peste ani, avea să devină celebru: Sigmund Freud. Miquel Moliner, care, grație defunctei sale mame, citea și scria În germană la perfecție, poseda mai multe volume de scrieri ale doctorului vienez. Terenul său favorit era acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
treburile ce-i fuseseră Încredințate. Obișnuia să rămînă tăcut, ascultînd și privindu-i pe ceilalți. Aldaya se temea puțin de el. Fernando, care trăise pe pielea lui disprețul celorlalți ca urmare a originii sale modeste, se topea În amabilități cu enigmaticul copil. Miquel Moliner, care Îl Învăța noțiunile elementare de șah și Îl privea cu un ochi cinic, era cel mai puțin convins dintre toți. — Ăsta-i țicnit. VÎnează pisici și porumbei și Îi chinuie ore În șir cu cuțitul. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
societate, provocau tahicardii - era În realitate amanta și călăuza lui Întru plăceri ilicite și inefabile. Calitatea ei de vrăjitoare și făcătoare de farmece venea ca un adaos. Numele ei era Marisela, sau așa o striga Jausá. Prezența și aerul său enigmatic n-au Întîrziat să devină scandalul predilect al reuniunilor pe care doamnele de neam le ofereau spre a degusta marțipan și spre a-și omorî vremea și melancoliile autumnale. În aceste cenacluri, circulau zvonuri neconfirmate ce sugerau că femeia africană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Penélope ajunse la vîrsta adolescenței, erau deja tovarășe de nedespărțit. Jacinta o văzuse pe Penélope Înflorind Într-o femeie a cărei frumusețe și strălucire erau evidente nu numai În ochii ei plini de dragoste. Penélope era lumină. CÎnd băiatul acela enigmatic pe nume Julián sosi În casă, Jacinta băgă se seamă din capul locului că Între el și Penélope circula un curent. O legătură Îi unea, asemănătoare cu aceea care le unea pe ele două și, În același timp, diferită. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
el fusese cel care sunase de atîtea ori ca să afle adresa lui Carax. Mi-a zis că nu și, cu o expresie sumbră, m-a avertizat că nu trebuia să dau adresa aceea nimănui. Niciodată. Miquel Moliner era un om enigmatic. Trăia singur Într-un palat cu aspect de peșteră, aproape În ruină, care făcea parte din moștenirea tatălui său, un industriaș ce se Îmbogățise din fabricarea de armament și, se spunea, din promovarea războaielor. Departe de a trăi În lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că dăduse peste un exemplar din Umbra vîntului. Lumea cărților de anticariat e o cameră cu ecou. În nu mai mult de două luni, Barceló primea deja oferte din partea colecționarilor din Berlin, Paris și Roma, care voiau să achiziționeze cartea. Enigmatica fugă a lui Julián de la Paris În urma unui duel sîngeros și zvonurile despre moartea sa În războiul civil din Spania conferiseră operelor sale o valoare de piață la care n-ar fi putut visa vreodată. Legenda Întunecată a unui individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu i-a luat prea mult timp ca să audă zvonul. A aflat astfel că Gustavo Barceló nu avea cartea și că, pesemne, exemplarul Îi aparținea unui băiat care Îl descoperise În mod Întîmplător și care, fascinat de roman și de enigmaticul său autor, refuza să-l vîndă și Îl păstra ca pe bunul său cel mai de preț. Băiatul acela erai tu, Daniel. — Pentru numele lui Dumnezeu, Julián, doar n-ai să-i faci rău unui copil... am murmurat eu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
obiceiul să-și reverse la miezul nopții pletele pe geam. Masterandul Oliver se străduise să-i intre În grații, vorbindu-i despre vreme, În timp ce pașii lor se Întâlneau pe alee; la aceste avansuri Olivia Îi răspundea fie printr-un murmur enigmatic, fie chiar printr-o tăcere adâncă, pe care vântul cel bun stârnit de nicăieri o Învăluia În fum, amestecând-o cu foșnetul nostalgic al frunzelor căzute din castani și dulcele ciripit de păsărele ce năvălea pe geam... Căzut pradă unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gândi să se Împotrivească, dar curiozitatea Îl făcu să ia o atitudine indiferentă... În fond, ce avea să se Întâmple? O să-l caute În fund? Agitându-și ciotul În aerul Încărcat de tot felul de miasme grele, falsul Satanovski surâse enigmatic. Noimann se urcă pe scaun și se pregătea tocmai să-și descheie catarama de la pantaloni. Ciungul Îi făcu semn din capul ras că nu, deocamdată nu e necesar să facă asta. Îl puse Însă să se descalțe și-l controlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
n-aveți decât...” „Nu sunt aici ca să leg, ci să dezleg...” replică acesta. „Nu vă Înțeleg...” Poziția În care stătea Noimann În scaunul destinat femeilor cu sarcină Îl făcea să se simtă nu tocmai În largul lui. În plus, aluziile enigmatice ale interlocutorului său Îi accentuau starea de neliniște. „Ce vreți să spuneți cu asta?” Întrebă el din nou. Ginecologul ciung surâse ca pentru sine. „Nimic altceva decât ceea ce v-am spus...” „Anume?” „Vreți să mai repet ce-am afirmat...” „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de neliniște. „Ce vreți să spuneți cu asta?” Întrebă el din nou. Ginecologul ciung surâse ca pentru sine. „Nimic altceva decât ceea ce v-am spus...” „Anume?” „Vreți să mai repet ce-am afirmat...” „Nu ar strica”, spuse Noimann. „Vorbiți destul de enigmatic. Poate că nu am Înțeles toate nuanțele...” „Aici nu Încap prea multe nuanțe... Nu avem de-a face cu nu știu ce subtilități de ordin filozofic... Ceea ce am spus e clar ca bună ziua...” „V-aș ruga, totuși, să repetați...” „Mă rog, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i răspunse. Stătea cu mâinile Întinse sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. „De ce tăceți?” Îl iscodi inginerul. „Nu-i așa că am dreptate?” Noimann Însă se gândea acum la altceva. Cândva, Bikinski Îi povestise despre descinderile de sâmbătă ale lui Satanovski la enigmatica doamnă de pe strada Bașotă nr. 9. Unii presupuneau că inginerul se ducea acolo pentru a afla câte ceva despre numerele câștigătoare de la Loto-Prono. După opinia lor, doamna de pe strada Bașotă poseda harul de a prezice viitorul. Probabil Îi ghicea În cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Aventurile inedite și senzațiile trăite În ascuns vă vor scoate din rutina zilnică. Zile faste: 20-30 iulie. Zile nefaste: cele petrecute În patul conjugal.” Prin urmare, acesta era horoscopul ce corespundea zodiei Mathildei. Parcurgându-l, inginerul Edward schiță un zâmbet enigmatic. „Cum am putea face”, Își spuse el, „să armonizăm aceste zodii?” Și, după o clipă de meditație, adăugă: „Uranus și cu Saturn ar trebui deviate de la traiectoria lor obișnuită. Casa solară a unuia se află În discordanță cu a celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o unghie. Popescu Gelu Îi vede numai degetul și ochii. De câte ori se termină o poezie sau cuvântul cuiva, amintirile chelului, spre exemplu, fata scoate degetul din gură și aplaudă Împreună cu toți ceilalți. În urma degetului, buzele ei rămân Într-un zâmbet enigmatic. Îi vine din nou rândul să citească, de data asta o mică povestire lirică scrisă chiar de ea. Gelu se apleacă În față și ascultă cu ochii larg deschiși și cu gura căscată, dar nu reușește să Înțeleagă vreun cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să deschidă fereastra. Acesta se ridică de pe locul lui cu sprinteneală și o Întrebă pe fată: — Nu vă deranjează, domnișoară, dacă deschid geamul? Ea tocmai Își rodea o unghie și, când Îndepărtă degetul de buze, Popescu Îi văzu acel zâmbet enigmatic. „Ea este! Dar cum o cheamă? Cum o cheamă?“ Se gândi că poate, dacă-și șterge puțin albastru de pe pleoape și rimelul și rujul, numele ei va reveni dintr-o dată În memoria lui. Bătrânul se afla pe prispa casei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tunsoare scurtă ultra-băiețoasă, care nu făcea decât să-i scoată În evidență silueta unduioasă, feminină. Din nou mi-am dorit să stau și s-o privesc, dar am reușit s-o salut, iar Skye mi-a răspuns cu un zâmbet enigmatic. Skye se ocupă acum de gențile Kooba, spuse Elisa Înainte de a arăta cu degetul următoarea persoană. El e Leo, celălalt senior În afară de mine. Și de tine, mai nou, spuse ea, pe un ton pe care n-am reușit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]