9,846 matches
-
unicul fragment rămas (în greacă și latină) din scrisoarea a 4-a, adresată lui Ioan de Antiohia, în care Proclus afirmă: „mărturisim că Unul din Sfânta Treime a fost crucificat după trup, și nu hulim considerând divinitatea supusă pătimirilor”. Acest enunț va provoca vii discuții în timpul controverselor teopaschite din secolul al VI-lea (cf. aici, p. ???); însă formularea lui dovedește că Proclus a adoptat o formulă preexistentă pe care a vrut s-o clarifice prin „după trup” și prin a doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care participă la jocurile olimpice. Fotie însuși, deși lăuda asocierea între retorică și claritatea stilului, subliniase că excesul de imagini și de metafore obosește cititorul. Lui Basilius îi place să dezvolte și să lungească prin lungi monologuri sau dialoguri scurtele enunțuri atribuite unor personaje din povestirea biblică și folosește mult apostrofa. În omilii este atacat Apolinarie (3, 3, împreună cu Arie și Eunomius: a crezut că Dumnezeu devenise om), Basilius susținând că Patimile sunt legate de oikonomia, iar crucea nu aduce atingere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Chiril, alcătuită în cercuri filocalcedoniene cu scopul de a demonstra că autorul lor nu era în contradicție cu hotărârile de la Calcedon. Mai întâi, Sever reproduce în întregime florilegiul unde formula calcedoniană era urmată de o serie de paralele între enunțurile cuprinse în aceasta și exprimări ale lui Chiril, apoi de 244 de pasaje din scrierile lui Chiril; în a doua etapă, Sever reia textele adăugându-le de fiecare dată un comentariu în care demonstrează că, înțelese în contextul lor, pasajele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patriarhului Mena (11 aprilie 548), însă a ridicat repede anatema din cauza reacției episcopilor occidentali și a cerut convocarea unui conciliu. În 551, Justinian a promulgat un alt edict intitulat Declarație de dreaptă credință împotriva celor Trei Capitole în care, după enunțurile privitoare la doctrina trinitară opusă lui Arie și Sabellius, urma un paragraf amplu consacrat problemei cristologice; era expusă aici doctrina neocalcedoniană referitoare la Cristos „alcătuit dintr-o natură și din cealaltă” (synthetos ex hekateras physeôs), argumentată cu pasaje din Sfinții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
învățați decât suntem și transformă cuvintele acestora în orice lucru dorim noi ceea ce îi derutează pe ascultători (IV, 117). Îi critică și pe cei care se străduiesc să interpreteze tot Vechiul Testament ca o referire la Cristos: forțând sensul simplu al enunțurilor, aceștia fac un serviciu păgânilor și ereticilor; numai unele părți sunt profeții referitoare la Cristos (II, 195) și trebuie să știm să distingem ceea ce este profeție de ceea ce nu este (II, 63). Din punct de vedere dogmatic, Isidor se revendică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
declară doar că istoricul trebuie să vadă cu ochii lui sursele așa cum, în fond, afirmase deja Socrate (și, firește, alții înainte de ei: chiar dacă istoriografia antică n-a avut o sensibilitate particulară pentru acest criteriu care adesea nu era decât un enunț teoretic), ci expune și normele care trebuie avute în vedere pentru o evaluare critică a izvoarelor. E necesar ca sursele să fie căutate în arhive, chiar și în cele particulare, oricât de anevoioasă ar putea fi reperarea lor: așa se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale eleganței și ale amplitudinii, voluptuos permeabilă la metaforizări, sintagme de efect și cuvinte rare. Se simte uneori artificiul care ia locul spontaneității, aspirația stilistică putând fi înșelată de excese și prețiozități. Bombasticismul liric caracterizează, în astfel de cazuri, unele enunțuri: „Critica se îmbată de robustețea mirosurilor florale, de coloritul fascinant al poeziei, care corespunde sevelor telurice pulsând în ospitaliera geometrie vegetală.” Alteori, ostentația erudiției lexicale conduce la stridențe: „nucleu uberos”, „vânt vernal”, „verb domptat”, „sicitate ironică”, „luciditate elansată”, „sublim flamboaiant
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Scoase de sub povara opulențelor stilistice în care sunt învăluite, reperele teoretice ale criticului se arată a fi simple și clare. Ele vin dinspre Jean-Pierre Richard, Jean Starobinski, Benedetto Croce, Georges Poulet sau Gaëtan Picon și se pot rezuma în câteva enunțuri sumare. Critica este parte constitutivă a literaturii și „devine mai opulentă și ramificată rodind din sevele extrase din literatură.” Oficiul critic este deschis „impregnării poetice”, căci „expansiunea duhului intelectual este echilibrată de infuzia lirică”. G. pledează, pe urmele lui E.
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
într-o unanimitate tulburătoare. Era modul lor tipic de a spune „nu” epocii în care erau siliți să trăiască. Față de colegii de generație (Adrian Popescu, Marta Petreu, Dinu Flămând ori Virgil Mihaiu), H. aduce ceva propriu: o remarcabilă concentrare, aproape de enunțul eliptic. Despre Lecția de anatomie se poate spune că reprezintă o apologie a livrescului, dar o apologie extrem de discretă, conjugată cu o frenezie vitalistă aproape cotropitoare, exprimată la rândul ei cu delicată voluptate. Fundalul poeziei îl constituie Sibiul natal cu
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
bazează pe principiul că subiectul, într-o formă sau alta, proiectează în replicile altora propria atitudine. S-a constatat că validitatea itemilor indirecți este mai mare atunci când se folosește ca proiectant un subiect indefinit, impersonal, și nu „cei mai mulți oameni”; în enunțuri de genul: „se spune că...”, „se consideră că...” etc., subiectul își dezvăluie atitudinile personale prin aprecierea acestor enunțuri. Foarte aproape de această tehnică este și aceea a folosirii unor maxime și proverbe ca fundal apreciativ-proiectiv. Se găsesc și în folclorul românesc
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
constatat că validitatea itemilor indirecți este mai mare atunci când se folosește ca proiectant un subiect indefinit, impersonal, și nu „cei mai mulți oameni”; în enunțuri de genul: „se spune că...”, „se consideră că...” etc., subiectul își dezvăluie atitudinile personale prin aprecierea acestor enunțuri. Foarte aproape de această tehnică este și aceea a folosirii unor maxime și proverbe ca fundal apreciativ-proiectiv. Se găsesc și în folclorul românesc o serie de zicale pe tema căsătoriei, căsniciei, a creșterii și educării copiilor. Un caracter mai sporit de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a termenului, mergând de la înțelesuri mai vagi atribuite de simțul comun până la definiții mai exacte oferite de juriști. Sociologia și antropologia încearcă, în definirea familiei, să depășească nivelul simțului comun, dar nu se pot opri nici la aspectele formale, legale (enunțuri juridice), întrucât, prin esența sa, abordarea socioantropologică vizează interacțiunea dintre formal-informal în viața socială, cu accent pe aceasta din urmă. Și tocmai din cauza dificultăților legate de noțiunile penumbrale, și în cazul vieții de familie, definițiile de tip sintetic, după modelul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
să-și impună cu orice prețdominanța în familie, dar este șomer sau are o slujbă de mic prestigiu și salariu, nu are școală și nici înalte abilități intelectuale și comunicaționale va recurge la violență. • În modelul costurilor și controlului social, enunțul fundamental este că ființele umane sunt înclinate să îi domine pe alții, numai că țin seama de costurile și riscurile pe care și le asumă. Dacă nu percep costuri personale în a-i pune la punct pe ceilalți prin forță
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
științei. În acest sens, când întreprindem o (meta)analiză a abordărilor și modelelor terapeutice, poate fi utilă sintagma „echivalențe enunțiale” (Iluț, 1984), ce acoperă ideea că sub expresii diferite se vizează conținuturi identice, mergând de la simple sinonimii de cuvinte la enunțuri și nexuri propoziționale echivalente. Vom constata astfel că, în cele mai multe contexte, termenul „individualizare” este echivalent cu „diferențiere”, „schemele de gândire” ale psihologiei cognitive cu mai vechile „constructe personale” ale lui Kelly, „circularitate cauzală (cauzal circularity)” cu „feedback looping (buclă de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
lor semantice contextuale; în anumite secvențe lingvistice, ele nu au valențe propriu-zis axiologice și propozițiile sunt traductibile în limbajul descriptiv al logicii formale. Exemplul oferit de Grünberg (1972): „Este bine să efectuezi comportamentul A” ilustrează această situație. El transcrie respectivul enunț în termeni descriptivi astfel: „În vederea atingerii scopului S de subiectul X în raport cu obiectul Z și pe baza dispozitivului de acțiune d, în situația z și momentul t, există n și numai n operații optimale, cuprinse în algoritmul (sau strategia) A
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
genul: „Dacă dorești să fii respectat într-un grup care promovează adevărul, atunci... (2)” sau „Dacă dorești să contribui la dezvoltarea umanității și dacă dezvoltarea umanității înseamnă promovarea adevărului, atunci... (2)”. Dificultăți mari ridică traducerea în limbajul logicii formale a enunțurilor de tipul (3). Încercări există, dar până acum ele nu ating stadiul desprinderii de considerații epistemologice, psihologice și sociale generale; nu ajung la neutralitate de conținut, la logică propriu-zisă. De fapt, cel puțin în intenția lucrării de față, mult mai
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
coeficient de confuzie în respectivul limbaj este datorat faptului că autorii desemnează prin aceiași termeni lucruri relativ diferite, este constatabil și fenomenul invers: prin expresii deosebite se vizează conținuturi identice, mergând de la simple sinonimii („valoric”, „axiologic”), trecând prin sintagme și enunțuri („atitudini față de valori”, „valori interiorizate”, „scara individuală de valori”, „filtrajul personal al valorilor”) și ajungând la nex-uri propoziționale echivalente. Evident, afirmația are o valabilitate generală pentru dinamica științei și filosofiei, dar în perimetrul cercetării valorilor ea are o acoperire
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
să examinăm ocurența lor: ca atare, dă posibilitatea de a le analiza” (Garfinkel, 1992, p. vii). Etnometodologia focalizează accentul de cercetare pe analiza conversației, deoarece, pentru cercetătorii din cadrul acestei abordări, conversația reprezintă una dintre formele fundamentale de organizare socială. Un enunț verbal nu apare niciodată ca produs al unei singure persoane, ci este un produs al interacțiunii. În acest mod, termenii vehiculați în conversație au diverse proprietăți, cum ar fi aceea că sensul unui cuvânt trebuie să fie atribuit direct unei
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
orașul acesta”. Eugen Simion îl definește pe S., la care, de la un moment dat, viața și opera se identifică, drept „salcia plângătoare a acestei generații, oglindită în râul propriei conștiințe tragice”. Lucrurile nu stau altfel nici în ceea ce privește teatrul lui S. Enunțurile teoretice din capitolul Histrioneea - Despre teatrul literar, Metafora în arta regiei, Interiorizare și exteriorizare în arta actorului - sunt puse în operă atât în propriile realizări actoricești, în numeroasele puneri în scenă, dar mai ales în teatrul scris. Regia spectacolelor se
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
al inimilor („ce-s pentru rugi păstrate” - inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al întregii umanități, reprezentată, alegoric, de Globu, poate alunga obsesia neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de realul sacru. Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat dadaiștilor, suprarealiștilor și hermeticilor), poetul este, în esență, un romantic. Definitorie, la el, este înfruntarea contradicțiilor
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
540 un mic tratat științific, fără prea mare adîncime Despre suflet (De anima). Opera se bazează pe tratatele scriitorilor dinaintea lui, de la Tertulian la Claudianus Mamertus, și e lipsită de originalitate, întrucît repetă, inspirîndu-se din filozofie și din Scriptură, obișnuitele enunțuri privitoare la imaterialitatea și libertatea sufletului. Cassiodor o concepe, în esență, ca pe un manual și o structurează în mod limpede și riguros ca atare, „indiciu al unei mentalități necreatoare, organizatoare, practice, înclinate spre ordine și regularitate” (Simonetti). b) Operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că Fiul, întrucît primește de la Tatăl propriile prerogative, trebuie să-i fie inferior. Al șaselea răspunde unei serii de obiecții bazate pe texte din Scripturi unde pare să existe un temei pentru inferioritatea Fiului: soluția rezidă în faptul că toate enunțurile care, în sine, nu sînt potrivite cu divinitatea sînt aplicabile Fiului din cauza economiei întrupării (e vorba de communicatio idiomatum). în sfîrșit, al șaptelea dialog demonstrează deplina divinitate a Sfîntului Duh. Bibliografie. Aici și în continuare ne limităm să indicăm pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trecut (parerchomai) prin Fecioară, însă n-a fost născut din aceasta. în cartea a treia, Chiril combate îndelung ideea lui Nestorie conform căreia trebuie aplicate doar naturii umane a lui Cristos atribute biblice precum apostol, pontif, sămînța lui Avraam, sau enunțurile referitoare la miruire, la Patimi ori ispită. De altfel, încă din introducerea la cartea a doua această opinie era înfierată și respinsă, între altele prin formula favorită a lui Chiril, potrivit căreia „după unire, trebuie să vedem de-acum o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fiului devenit carne și om; de altfel, e o blasfemie să afirmi că Logosul este numit om pentru că a sălășluit într-un om. Tocmai pentru că a devenit om, putem să-i aplicăm lui - și nu unui om unit cu Logosul - enunțuri care n-ar putea să se refere la Logos în afara situației determinate de economia întrupării, cum sînt suferința, slăbiciunea, strigătul pe cruce. El a suferit cu carnea sa, natura divină rămînînd neatinsă, într-un fel pe care rațiunea umană nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vechi. De aici și necesitatea unei exegeze alegorice. Pe de altă parte, pentru Macarie, exegeza literală corespunde excesivei insistențe asupra umanității lui Cristos, în sensul schemei antiohiene Logos/anthropos, el preferînd, dimpotrivă, schema Logos/sarx; refuză totuși să atribuie Logosului enunțurile referitoare la suferințele și la moartea lui Cristos, pentru că vede în ele „economii” legate de carnea lui Isus, căreia Macarie nu îi atribuie un rol mîntuitor decisiv. Totodată, stilul și chiar forma citatelor biblice din secvențele atribuite celor doi interlocutori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]