1,345 matches
-
ororile moderne de proastă calitate”. Eugen Drăguțescu, alt partener de corespondență, este și el urmărit de imaginea lui Ceaușescu, îngrozit de pofta de distrugere a dictatorului ateu, comparabil cu Hitler, pornit împotriva bisericilor vechi. Preocupările partenerilor lui Chihaia de dialog epistolar sunt dintre cele mai variate, unele mari, altele mărunte. Alexandru George, pesimist ca de obicei în legătură cu soarta cărților și, în general, a literaturii, consideră că aceasta e „o zădărnicie căreia din nefericire nu am curajul suprem de a-i pune
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
sunt Absență, Prietenie, Sfaturi, Nemulțumiri, Dragoste, Spiritualitate, Mărturisiri, Război, închisoare. Nu contează că aproape oricare dintre autorii de scrisori citați s-ar califica pentru câteva dintre aceste categorii. Fiecare apare o singură dată, într-o singură ipostază, Nici creatorii artei epistolare, nici cei care au perfecționat-o nu se bucură de un tratament privilegiat în raport cu corespondenții ocazionali, fără veleități literare, care s-au aflat la un moment dat pe front (de exemplu la Sarajevo) sau într-o închisoare sau într-o
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
vă va fi recunoscătoare. Voi știți cum se procedează; eu, firește, habar n-am. Volumul, spune traducătorul, e legat direct de teza ce-o pregătiți. Nu mă pricep să scriu scrisori, după cum se vede cu ușurință. Nu am (nici) talent epistolar. Mircea s-a operat (a doua oară În opt luni) și se simte bine. E acasă, e mai optimist decât noi (vârsta!) și e fericit că a fost „numai” o ocluzie intestinală și nu altceva. De câte ori ne vedem, George mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un particular farmec exotic și o delicată politețe, o civilitate cărturărească, aș zice. Când văzuse cartea pe care o citeam nu și-a ascuns mirarea și nici eu nu mi-am putut, la rândul meu, stăpâni uimirea față de uimirea sa. „EPISTOLAR? Asta citești dumneata, aici?” Da, tocmai Îmi adusese cineva volumul de la București, eram curios, mă apucasem imediat să-l citesc, stimulat nu doar de numele celor care contribuiseră la el, ci și de elogiile care Întâmpinaseră această apariție editorială, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Aura acelei zile de vară bucureșteană a intrat, Între timp, În tărâmul imaginar. Ficțiune a trecutului, fabula unei biografii care se tot depărtează fără a se separa de ea Însăși. New York, ianuarie 2000 (Familia, nr. 4/2000) Dialog epistolartc "Dialog epistolar" Pe Radu Enescu l-am văzut doar o singură dată. Anume, Într-o seară de iarnă (1982, bănuiesc) când mi-a dat un telefon, În București fiind, și am izbutit să ne Întâlnim la mine acasă, În ciuda faptului că soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
parvenit (tot din cauza „capricioasei” intermediare?) sau Radu Enescu a Întârziat excesiv răspunsul, până nu mai era cine să-l scrie. Bănuind că citește, și acum, de dincolo de zarea noastră, Familia, presupun că Îi va face plăcere să revadă acest schimb epistolar. New York, mai 1999 3.XI.1993 Dragă Domnule Radu Enescu, Tatăl meu mi-a trimis acum câteva zile textul Dvs. „De ce detest antisemiții?”, apărut În Noua Gazetă de Vest. Am fost cu atât mai surprins, cu cât nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tot mai evident al acestui tip de comunicare, Într-o vreme când chiar și dialogul scris preferă formele directe, imediate și clar țintite ale oralității, cum au fost ele intermediate de telefon, telegraf, magnetofon etc. Poate, altădată; la sfârșitul setului epistolar, eventual. Chiar și forma nepretențioasă a „biletului” contemporan, lăsat pe masa vecinului de birou sau inseriat În apelurile de pe e-mail, permite Însă, cred, lectura personalității expeditorului și oferă, fie și sumare, indicii despre destinatar. În cazul corespondenței tradiționale, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și oferă, fie și sumare, indicii despre destinatar. În cazul corespondenței tradiționale, cu atât mai mult. Așezându-se la masă În postura de corespondent, scribul nu doar se pune În starea adecvată mesajului său, ci se și „Îmbracă” În veșmintele epistolare destinate a potența sau, dimpotrivă, a atenua, falsifica, codifica prin cuvinte adevărul-adevărat pe care ar fi chemat să-l dezvăluie. Nu o dată, sentimentele sporesc, tulburător, ele Însele, când scriem iubitei sau prietenului, scriindu-ne nouă Înșine sau când citim, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
alți intimi ai solitudinii sale, sunt un experiment torid și glacial deopotrivă, Într-un soi de halucinantă imersie În rătăcire, ca formă extremă a autenticității. Am fost frapat, acum peste un deceniu, când, discutând despre un scriitor care făcea din epistolarul său calofil, curtenitor și aerian o ferventă formă de evaziune În literatură, un vechi și apropiat prieten al său Îmi spusese, zâmbind: „Bine, dar așa a fost dintotdeauna. Fals de la cinci ani!”. Această „falsitate” euforică și mistificatoare era, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din Cluj poate fi considerată un adevărat triumf! A trecut prin București (dar nu am ajuns, din păcate, să schimb vreo vorbă cu el) și Matei Călinescu; mi-a făcut Însă bucuria de a-mi trimite un exemplar din volumul epistolar scris În tandem cu Ion Vianu. Este un document spiritual de un dramatism cu adevărat zguduitor. În ceea ce privește oferta pentru o bursă studențească la Bard College, am primit zilele trecute un fax de la d-na Janet E. Kettler, care mă Înștiințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu autoritatea, profesionalismul obsesiv, măiestria, ca adevărată marcă a personalității care Își permite, În câmpul trivial al cotidianului, să poarte masca, deloc ipocrită, a negociatorului cordial, modest, dar și sigur pe sine, dar și autoironic. În rândurile și printre rândurile epistolare, ni se Îngăduie să intuim, cred, și nodurile de tensiune. Se vede, anume, ceea ce doar intimii săi știau, probabil: intensitatea stăpânită a unei constante, deloc vindecate, interogații, ca și aviditatea inteligentă a „cetățeanului” știutor de istorie și cobai al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
decisese să ofere „extra-teritorialului” trădător și cosmopolit, cum mă numea presa de gang partinic, un subterfugiu, favorizând sedentaritatea, re-„Înscăunarea” pe scaunul de la masa de scris. Cum dialogul cu trâmbițele oficiale nu era posibil, Îmi propunea să dialogăm noi doi, epistolar, și astfel, cum s-a și Întâmplat, să ajung la dialogul cu mine Însumi. Intenția evident terapeutică era subminată Însă, din start, de tematică. Greu de găsit o mai nepotrivită temă de liniștire ca „problema evreiască”, cu inevitabilul ei laitmotiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
disengagement from any form of vulgar aggressiveness, social or moral, from routine and ossification - a revulsion at conformism that becomes fertile ground for anomalies”. După ce analizase proza pe care o publicasem În țară, criticul se referea și la dialogul nostru epistolar din 1982-1983, În care vorbisem despre generația mea fracturată, care nu apucase să dețină o solidă tradiție, deci nici șansa de a se distanța de ea În cunoștință de cauză. Cita, În Încheiere, ceea ce spusesem despre relația dintre etic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tipul „afacerii Dreyfus” nu prea era de imaginat În România anilor ’30. Cum ajunsese filologul de la „apariția scriitorului În cultura română” la convulsiva temă „evreiască”, cum ajunsesem eu de la obsesia „universalistă” a tensiunii dintre etic și estetic la dialogul nostru epistolar din anii ’80 centrat pe aceeași temă, În ciuda suspiciunii și chiar a unui soi de aversiune „anti-tribală” cu care o priveam? Cum de ne-am „potcovit” amândoi cu astfel de belea, evacuați În „fundătura” cu indicatoare de traseu atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
realitatea noului veac și a unei cu totul noi viețuiri. New York, 11 mai 2000 (Familia, nr. 7-8/2000) Partea a douatc " Partea a doua" Către Ernesto Sábatotc "Către Ernesto Sábato" Romanul lui Sábato Abaddón, el exterminador conține un dens capitol epistolar, destinat unui virtual confrate, care debutează prin adresarea „Dragul și depărtatul meu tânăr prieten”... Textul-răspuns (apărut În Vatra, 20 martie 1984) preia idei directoare, teme și chiar fraze, formulate În acest și În alte romane ale lui Ernesto Sábato, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
după apariția cărții. Când am ajuns, până la urmă, la Berlin, traducerea nu era Începută, Böll era mort, Societatea O.-O. lentă, birocratică, nu prea prospera. Întâlnirea cu autorul zăpăcitoarelor mesaje a Însemnat Însă autentificarea vie, acută, În cotidian, a patosului epistolar. Mi-ar fi greu să uit figura stânjenită și disperată a prietenului care asista, la Check Point Charlie, de cealaltă parte a Zidului, cum grănicerii est-germani Îmi verificau, din nou și din nou, pașaportul și bagajele și mă trimiteau, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Sorin 40 Nichita 46 Sinuciderea unui pahar de Bacara 50 Modulul M 80 Post-scriptum 83 Înainte și după 88 La o aniversară 94 Premiul Fundoianu 95 Post-scriptum 2004 97 Poezie și adevăr 101 Citate 111 Bănulescu la Berlin 118 Dialog epistolar 124 Documente vetuste 130 Corespondență Întreruptă 146 Negația NEGO 165 Vești de la Mircea Zaciu 174 O cafea cu Sorescu 196 Nobila inutilitate și ardoarea militantă 201 Artistul olandez 224 Ultima Întâlnire 232 Cum se face o potcoavă 237 Cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-o cunoaște pe actriță doar de pe ecran, nu ar putea-o bănui de atîta umor și teribilă parșivenie... Prin anul 2001, parcă, am editat, Împreună cu amicii Mircea Cavadia și Ananie Gagniuc o parte din corespondența noastră, Într-un volum intitulat Epistolar cu trei proști. Volum pe care nu l-am oferit decît prietenilor pa sionați, ca și noi, de ludic. Atunci, profesorul Ștefan Cazimir a zis, măgulitor pentru noi, că a văzut mulți proști să facă pe deștepții, dar nu găsește
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Epistolarul de la Hanu lui Manuc Ce-ar fi literatura fără kakania? Vasile Ernu Epistola ta m-a prins în plin „exil“ la Tescani. De data aceasta însă, am ales varianta leninistă a exilului, adică pe bani elvețieni. Am „suferit“ alături de tovarășul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
de patru ani, pentru Îndrăgostiții Carmen și Octav nu există alți băieți și alte fete. Devenind student al Facultății de Geografie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, Octav trăia mereu cu imaginea mirifică a iubitei sale. Îi trimetea avalanșe epistolare, iar În intervalul cuprins Între 24 mai și 23 iunie 1958 Îi scria În fiecare zi. Se repetau doar cuvintele „te iubesc, mi-e dor de tine.” Intenționa Octav ca, Îndată ce va obține licența de profesor, să se Însoare cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
preabunului român și creștin Gigi Becali. Iar acum, În 2005, după declarația providențială „Căpitanul trebuie sanctificat”, statuia din sufletele legionare, dedicate inegalabilului ctitor contemporan de biserici, capătă proporții monumentale. Dacă Cezar este autorul celei mai scurte scrisori din istoria genului epistolar (prin textul „Veni, vidi, vici”), sunt la fel de convins și că discursul cel mai scurt și cel mai frumos din istoria retoricii românești a fost pronunțat de Gigi Becali prin declarația de inspirație divină „Căpitanul trebuie sanctificat.” Felicitări summa cum laude
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de sus o întreagă tagmă de personaje-cheie din literatură? Mă gândesc însă că, fiind tu acum la Tescani, locul unde au suferit multe personalități ale culturii române, vei pricepe mai bine chinurile bietului asesor editorial cu care porți aceste discuții epistolare... P.S.: Știu că, până să ajungi aici, ai sărit deja de indignare, cunoscând tu prea bine faptul că n-ai scris „funcționar“ nicăieri în epistola ta. O știu și eu... dar, mă rog, ai fi putut s-o faci. Parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Sub asta, cu marker purpuriu: Nu mânca. Iar sub asta, ultimul cuvânt la zi, cu litere negre groase: La dracu’ cu vegetarienii - „Toți zeii sunt carnivori“ - Laura Chase. Astfel, Laura continua să trăiască.“ - Margaret Atwood, Asasinul orb Ceea ce ne desparte Epistolarul de la Hanu lui Manuc Antract I Bogdan-Alexandru Stănescu Dragă Vasile, deși începusem, în cele din urmă, să discut subiectul meu preferat, și anume Joyce, îmi dau seama că lucrurile vor lua o cotitură cel puțin neașteptată. Din mai multe motive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
înțeles-o prea bine atunci, dar care a continuat să dospească în mine, dând naștere unei reacții adverse de o violență pe care n-am bănuit-o la început. Am să încep cu sfârșitul: ar trebui să dinamizăm acest schimb epistolar, spuneai, să-l facem mai jurnalistic, mai atractiv... de exemplu, să revenim la acele aspecte spectaculoase ale incipitusului epistolar... să revin la acea denigrare a lui Dostoievski pe care o împărțeam cu inconștiență acum câteva luni. Dragă Vasile, nu știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
o violență pe care n-am bănuit-o la început. Am să încep cu sfârșitul: ar trebui să dinamizăm acest schimb epistolar, spuneai, să-l facem mai jurnalistic, mai atractiv... de exemplu, să revenim la acele aspecte spectaculoase ale incipitusului epistolar... să revin la acea denigrare a lui Dostoievski pe care o împărțeam cu inconștiență acum câteva luni. Dragă Vasile, nu știu dacă mai vreau așa ceva. Scrisorile astea au devenit un soi de refugiu pe care nu-mi mai dă mâna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]