1,648 matches
-
amândoi, cu ochii strâns închiși. Ceva se topea între noi - stăvilarul se eroda. În momentul acesta, credeam eu, avea loc o tentativă de iertare din partea sa. Robby continuă să plângă până când hohotele se calmară, apoi se trase, roșu la față, epuizat. Dar plânsul îl potopi din nou, forțându-l să se aplece înainte, fața în palme, furios pe lacrimile lui, când am încercat să-l consolez. Își luă fața dintre palme după ce încetase să mai plângă și mă privi cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Noile drumuri zise "de ocolire est-vest", sacrificându-se vechea axă nord-sud, desenează clar harta unui teritoriu în curs de anexare, admițând și existența a trei sau patru bantustane arabe (Jenin, Ramallah și Ierihon). Enclave congestionate, cu resurse naturale în curând epuizate și determinând deci finalmente un exod mai mult sau mai putin masiv (de pe acum, o bună parte a elitelor, în special creștine, se expatriază). 4. Odată cu construirea zidului de separație, cu iudaizarea aflată în curs a Ierusalimului răsăritean și, mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tânărului la noul statut privilegiat. Acolo însă semnul feminității nu are implicații oprimante, ci primește recunoștința generală pentru faptele eroice ale fiului. Scopul suprem al supunerii tinerilor la încercările arhetipale îl reprezintă reluarea vitalității universului de la început și suspendarea duratei epuizate. Modalitatea prin care acest lucru se împlinește este caracteristică fiecărui sex în parte; dacă flăcăul învinge fiara infernală în luptă și parcurge drumul soarelui în incursiunea sa, fata de măritat țese, precum luna, mreje ce modelează lumea. „Revivificarea condiției umane
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care stă pururi în vatra focului, vânturându-i cenușa cu cleștele decât Șperlă!”. Pe primul palier al semnificației, cenușa reprezintă „din punct de vedere antropocentric cadavrul, reziduu al trupului după ce s-a stins în el focul vieții”. Aici însă, stadiul epuizat aparține lumii ordonate, vitalitatea s-a răscopt și, în absența eroului care să repete gesturile întemeietoare, creația se poate distruge definitiv. Eroul intitulat cenușă are conștiința imanentă a deteriorării universului și aceasta este motivația care îl animă. Un al doilea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poți să faci nu doar penitență, ci și baie, plajă, într-un confort de hotel cu patru sau chiar cinci stele. Depinde ce dorești. Drumul continuă prin - Tosantos, Villambista, Espinosa del Camino iar pe la ora 3 după amiază ajung epuizat și cu dureri crâncene în tălpile picioarelor la Villafranca Montes de Oca unde mă cazez la hanul comunal deși mai apoi am aflat că există un alt han, privat, unde cu opt euro ai parte de condiții mai bune de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe sovietul muncitorilor și soldaților, propune tuturor guvernelor țărilor beligerante să înceapă imediat convorbiri în vederea unei păci juste și democratice. Guvernul este de părere că o pace justă și democratică, care este dorită de majoritatea clasei muncitoare din țările beligerante, epuizată și ruinată de război și că muncitorii și țăranii ruși au cerut-o după căderea monarhiei, trebuie să fie o pace imediată, fără anexiuni, adică fără însușirea prin violență a teritoriilor străine și fără nici o violență la adresa naționalităților. [...] Prin anexiuni
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
care au avut darul să-i liniștească. O serie de acțiuni de acest fel au reușit să-i facă pe ruși să se îndrepte către țara lor, salvând populația satelor pe care le traversau de malversațiunile acestora. La 17 decembrie, epuizată, România a semnat un armistițiu de 28 de zile cu Puterile Centrale. Raporturile sale cu rușii au rămas tensionate la maximum. Aceștia aveau să se răzbune pe Diamandi. Am luat dejunul cu ministrul României în ziua de 1/13 ianuarie
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
iar inginerul Eiffel i-a copiat ținuta hieratică pentru celebrul său turn. Atâtea dovezi de negentropie au determinat pe strămoșii noștri să sacralizeze bradul. L’au Închinat zeilor, chiar ca ofrandă de Anul Nou, arzând În noaptea solstițiului, când Soarele epuizat are nevoie de ajutor, o crăcană unind anul vechi cu acela nou, crăcană de care bradul e plin până la ultima rămurică. L’au sacrificat chiar oamenilor, dar acelora negentropici, deosebiți ca prezent și devenire virtuală, precum acei ce mureau flăcăi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
îngăduită o analogie nediplomatică, mai curând așa cum un jucător folosește jetoanele. Drepturile speciale de tragere sunt schimbate pe valută din rezerva țării, rezultatul fiind că rezervele FMI, care derivă în principal din subscrierile unei cote-părți ale membrilor, nu sunt niciodată epuizate, deși compoziția lor variază în funcție de care sunt împrumuturile în așteptare. Țările plătesc înapoi împrumuturile prin recumpărarea propriei monede. În mod tradițional, fiecare tranșă de împrumut la FMI a rezultat în obligații din ce în ce mai severe. Acestea implică de obicei un program de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
unități operau de aproape doi ani, ci și din Valahia și Moldova. Rusia nu era deci în măsură să exercite presiuni asupra Constantinopolului pentru ca acesta să respecte obligațiile ce-i reveneau conform tratatului. În acest timp, resursele sîrbilor erau aproape epuizate. Luptele permanente care durau din 1804 lăsaseră practic țara fără prea multe mijloace de rezistență. Invazia franceză acaparase tot potențialul Rusiei. Puterea otomană și-a dat seama că avea posibilitatea să rezolve chestiunea sîrbească, astfel că în iulie trei armate
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Nici nu mai știu ce-a fost, cum a fost de fapt și ce anume a declanșat decizia noastră comună. Un lucru însă rămâne cert, era într-atât de frig, pe un mijloc de martie atipic, noi eram suficient de epuizați și deznodământul s-a produs în mod evident. Știu că grupa noastră a ajuns la „Cinema Copou” și-am urmărit atunci „Yankeii”, o super producție americano-britanică, cu o distribuție marcantă. Am conștientizat imediat gravitatea faptei noastre și poate nu într-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
n-a fost extrem de prietenoasă, dar ne-am atins scopul: ne-au dat o recomandare către Molinas Luco, primarul din Valparaíso. Ne-am luat rămas-bun cu toată formalitatea de rigoare și ne-am dus la primărie. Expresiile noastre amețite și epuizate nu au făcut o impresie prea bună asupra celui de la intrare, dar primise ordin să ne lase să intrăm. Secretarul ne-a arătat o copie a scrisorii de răspuns la epistola noastră, În care ni se explica că proiectul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nici măcar un semn de civilizație. Mai grav, nu aveam nici apă cu care să ne facem de mîncare sau să ne fierbem un mate. Frigul se Întețea; climatul deșertic și altitudinea la care ajunseserăm ne cam Încolțiseră. Eram incredibil de epuizați. Am hotărît să ne Întindem pur și simplu păturile pe jos și să dormim pînă În zori. Luna nu se vedea, iar noaptea era foarte Întunecată, așa că am pipăit cu degetele cum să Întindem păturile și ne-am Învelit cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Încălzim, am pornit În ritm vioi, dar imediat după nu mai puteam să respirăm. Îmi simțeam transpirația șiroind pe sub haină, dar picioarele Îmi erau amorțite de frig, iar vîntul pătrunzător ne tăia fețele precum un cuțit. După două ore, eram epuizați, iar ceasul meu spunea că nu e decît 12.30. O estimare cît de optimistă tot ne dădea cel puțin Încă cinci ore de mers prin noapte. Alte discuții și Încă o Încercare de a ne culca Între pături. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
alt punct de vedere: apăruse în librării cartea Violonistica enesciană de Mihai Rădulescu, scrisă în aprilie 1959 și apărută abia acum, prin strădania Alicei și a lui Mișu Rădulescu, la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor. Lucrarea proaspăt apărută și imediat epuizată avea și un Cuvânt înainte: „...Am citit înfiorat aceste pagini cuprinzătoare de adevăr frumos, căci, înainte de toate, adevărurile rânduite în ele au fost rostite cumpătat, așezat, românește și, ca atare, frumos, nespus de frumos. Nu mai puțin frumos decât alte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Vasilică. Unde ești? Singură nu mă descurc. Am nevoie de ajutorul tău. Situația mă depășește. Vino și salvează-ne! Copiii noștri au nevoie de tine; sunt speriați; i-a cuprins frica. Nu mai avem apă, rezervele de foc sunt aproape epuizate, iar mâncarea noastră o constituie doar boabele de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun. Copiii noștri rabdă și de foame, și de sete, și de frig. Nu putem ieși din casă, fiind complet acoperiți de zăpadă. Necesitățile fiziologice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mărășești, pe Siret, împotriva nemților, care nuș' ce naiba mai căutau și ăștia pe-aicea în sfârșit nepoții lui Attila erau făcuți harcea-parcea și fugăriți de le scăpărau călcâiele într-un maraton al groazei până la marginea lacului Balaton, unde au căzut epuizați; leșinați de oboseală. Aici s-au oprit cu toții, semnând o pace eternă, având ca fundament material inegalabilul papricaș stropit cu celebrul vin de Tokay combinat cu minunata agheasmă de Zăvoaia. Încălziți binișor de cele două stimulente lichide, s-au hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vulcan în erupție, o masă amorfă, incoloră și urât mirositoare avortată din cămara de bucate a corpului meu, considerată fiind nocivă și indezirabilă, în consecință neprimind undă verde în circuitul nutritiv. M-am ridicat într-un sfârșit, amețit, terminat și epuizat, făcând cale-ntoarsă de unde am plecat. M-am culcușit în patul nostru cu saltea de paie, căutând pe bâjbâite corpul fratelui meu Sandu, la spatele căruia mă încălzeam seară de seară. Dar nu l-am găsit. Nu era acolo. Și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de sunetul strident, penetrant, răscolitor emis din interiorul unei trompete ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice ale uniformei sale dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua înfiorătoare asigurând transportul cadavrelor până la ultima destinație. Vecina de peste drum, auzind sunetul binecunoscut, a ieșit în stradă și acum stătea rezemată de unul dintre stâlpii porții, având în brațe o pisică și mângâind-o liniștitor cu palma peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Striga și urla, înfigându-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era neliniștită: o pipăia, o palpa, o apăsa, o sucea. Considera că ceva nu e în regulă cu sarcina. Ce anume putea fi? A mai apăsat cu atenție, cu foarte mare grijă, până când a ajuns la concluzia sigură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Gata! Gata! Până când, printr-o alunecare ușoară, s-a făcut transferul fătului din garsoniera întunecoasă a mamei în mâinile pricepute și experimentate ale bătrânei moașe, însoțit de primul semnal sonor emis de noul membru al familiei Aciocîrlănoaiei. Ua! Mama complet epuizată stătea inertă pe salteaua de paie, respirând cu greutate, încercând să-și revină după efortul depus. După clasica toaletare a nou-născutului prin incizia și legarea cordonului ombilical, coana moașă a ridicat omulețul în sus comunicându-i mamei radiind toată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aceasta este mondializarea de care se vorbește atât de mult: parking transformat în loc de rugăciune ad-hoc. Pe de altă parte, spaimă sinceră în fața unui Islam ce pare să nu mai fie oprit de nimic și de nimeni într-o Europă care, epuizată și obosită, își reneagă rădăcinile creștine. La Saint-Malo, în splendida catedrală Saint-Vincent, o expoziție de fotografii încearcă să arate credincioșilor și turiștilor legătura dintre Ocean, Om și Dumnezeu. Totul făcut cu multă prudență, aseptic, ca și cum ar dori sa nu supere
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a lungul drumului și nu ratează nimic, niciun amănunt. 24 august 2003 Trei zile la Roma, care mi s-au părut lungi și pline ca trei secole. Prima senzație, greu de prins în cuvinte: este un oraș bătrân, dar nu epuizat, așa cum este de pildă Parisul. Epuizat și decadent, un garaj apocaliptic, după cum spunea bunul Cioran; Roma pare să mai aibă încă putere să traverseze timpurile de acum înainte. Ce impresii mi-au rămas de la Roma ? Mi-e teamă să scriu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nimic, niciun amănunt. 24 august 2003 Trei zile la Roma, care mi s-au părut lungi și pline ca trei secole. Prima senzație, greu de prins în cuvinte: este un oraș bătrân, dar nu epuizat, așa cum este de pildă Parisul. Epuizat și decadent, un garaj apocaliptic, după cum spunea bunul Cioran; Roma pare să mai aibă încă putere să traverseze timpurile de acum înainte. Ce impresii mi-au rămas de la Roma ? Mi-e teamă să scriu despre acest oraș, am impresia că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fie mulțumite și încurajate să vină la biserică, fie și cu prețul pierderii mesajului inițial. Mi-e greu să scriu toate aceste lucruri, dar, văzut din campusul Universității Laval, catolicismul în versiunea sa canadiană pare a fi o religie aproape epuizată. Hristosul catolic și universal este tot acolo, răstignit pe un lemn prăfuit; parcă a încetat să mai dea semne de viață credincioșilor. Musulmanii din campus, numeroși și practicanți, au făcut o cerere prin care cer ca vinerea să poată utiliza
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]