1,410 matches
-
Editura Academiei Române, București, 2010. Marion, Jean-Luc, (1) De surcroît. Études sur les phénoménes saturés, PUF, 2001. (2) În plus. Studii asupra fenomenelor saturate, trad. Ionuț Biliuță, Editura Deisis, Sibiu, 2003. Marion, Jean-Luc, (1) Le phénomène érotique, Grasset, 2003. (2) Fenomenul erosului, trad. Maria-Cornelia Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2004. McDonough, Richard, "The Question of Being, the Nature of Life, and Heidegger's Mystical Theology", în Idealistic Studies, vol. 27/ No 3, 1997. Merleau-Ponty, Maurice, Phénoménologie de la perception, Éditions Gallimard, Paris, 1945
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Jean-Jacques, Rațiunea contradictorie. Filosofia și științele moderne: gândirea complexității, trad. Dorin Ciontescu-Samfireag și Laurențiu Ciontescu- Samfireag; Ed. Ionel Bușe, Editura Paideia, București, 2006. Yannaras, Christos, Heidegger și Areopagitul, trad. Nicolae Șerban Tanașoca, Editura Anastasia, București, 1996. Yannaras, Christos, Persoană și eros, trad. Zenaida Luca, Editura Anastasia, București, 2000. Yannaras, Christos, The Environmental Issue: an Existential not a Canonical Problem, http://jbburnett.com/resources/yannaras/yannaras-environment. Zahavi, Dan, "Inner Time-Consciousness and Pre-reflective Self-awareness", în Donn Welton (Ed.), The new Husserl. A critical
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Peters, Termenii filosofiei grecești (art. logos). Gheorghe Vlăduțescu, O enciclopedie a filosofiei grecești (art. logos). Alexandru Surdu, Teoria formelor judicative, I.1.a) "Omonime, sinonime, paronime". Christos Yannaras, The Environmental Issue: an Existential not a Canonical Problem; Idem, Persoană și eros (Partea a treia). Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei (Partea întâi, Capitolul patru); Idem, Introducere în metafizică (§45-§56): "Logos-ul este strângerea laolaltă, care stă ferm în sine, proprie ființării, adică ființa.", p. 176; Idem, Timp și ființă; este vorba
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chiar între ele dau un mare număr derivate a priori." Kant, Critica rațiunii pure: (1994), p. 114. 225 Cf. Max Scheler, The human place of the cosmos; Ioannis Zizioulas, L'Être ecclésial. Christos Yannaras, Heidegger și Areopagitul; Idem, Persoană și eros. 226 Pentru individual, Aristotel, Categorii, 2, 1b; 5, 2a 4b ("... tot ce este individual și are un caracter de unitate nu este niciodată enunțat despre un subiect." p. 123. Pentru universal, Aristotel, Metafizica, VII (Z)1038b ("... pe când universalul e totdeauna
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
neconvențional, ireductibil. Într-o a doua instanță, urmează dez-vrăjirea, momentul lucidității, masivitatea cinică a bunului-simț. Vertiginosul afect originar se adumbrește, „se așază“, își pierde palpitul. „Veșnicia“ devine negociabilă. Pur și simplu nu se confirmă. Ajuns în papuci, domesticit prin rutină, erosul cunoaște calmul amărui al relativității. Ideea unei întâlniri „destinale“, pregătită laborios in divinis, încă de la facerea lumii, se transformă într-o metaforă adolescentină, de un romantism duios. „Așa ne-a fost dat!“ e înlocuit prin „Asta i situația!“. Cât despre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de sine în silueta celuilalt, iubirea rămâne o abstracțiune. Accesul direct la „amorul sacru“ e rar. Abordabil și distribuit „democratic“ e „amorul profan“: afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamația dulce a minții și a corpului. Nu se poate delimita pieziș între eros și agape. În firea ambiguă a omului „căzut“, ele se întrepătrund euforic, uneori primejdios, alteori în chip salutar. Și totuși, idolatria iubirii, retorica facilă a unei siropoase giugiuleli cosmice nu sunt de natură să lămurească nici termenul, nici trăirea în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
alese sugerează corespendențele dintre topoii esențiali și sublimările acestora. Deși temele au în fluidul lor o altă ordine a tratării, acestea se împart în trei grupe principale. Prima categorie este reprezentată de locul și rolul creatorului, intensitatea și adâncimea gândirii, erosul și imaginea iubitei, motivul germinației universale. În a doua categorie se încadrează cerul înstelat și îngerii, luna, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului, somnul, somnolența și visul, muzica sferelor și plânsul. Ultima categorie, propusă ca un corolar al tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
imaginilor folosite în capitolul precedent. S-a urmărit cu precădere relevarea corespunderilor semantice din ansamblul operei, așa cum rezultă din "descompunerea" topoilor și recompunerea acestora ca urmare a procesului sublimării poetice. Unul dintre elementele de coerență ale lucrării este tema iubirii. Erosul platonician din Banchetul are ecouri în opera eminesciană, iar dacă ar fi să gândim o apropiere între Phaidros și lirica eminesciană, am putea spune că "delirul" provocat de iubire poate fi înțeles, în ultimă instanță, ca o nebunie divină care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un consens păgân, [...] străină de cazuistica și penibilele nesincronizări ale iubirilor ce vor veni [...]. Întâia iubire eminesciană s-a putut împărtăși, neîndoios, din toate resursele unei firi prin excelență imaginative, sprijinite [...] pe deontologia aproape religioasă, de o solemnitate neostentativă, a Erosului folcloric și rustic românesc 68. S-au cunoscut primăvara, în luncă. Un pui cu ochi de foc,/ Cu părul negru-n coade, cu fața zâmbitoare/ Își pleacă ochii timizi; poetul a stat pe loc69 înmărmurit. Eminescu a fost așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un consens păgân, [...] străină de cazuistica și penibilele nesincronizări ale iubirilor ce vor veni. Întâia iubire eminesciană s-a putut împărtăși, neîndoios, din toate resursele unei firi, prin excelență imaginative, sprijinite [...] pe deontologia aproape religioasă, de o solemnitate neostentativă, a Erosului folcloric și rustic românesc 137. Tainele firii intime a copilului Eminescu sunt greu descifrabile, dar se pot datora și împrejurărilor în care a căzut, întocmai ca Hyperion, în apa jumătate vie, jumătate moartă a melancoliei: Și apa unde-au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
păsărilor din Rai, în care totul vibrează în aer și unde, de tânăr, poetul, din iarbă, florile-auzea crescând. Însăși fata dragă a tinereții sale apare ca prea mult înger și prea puțin femee 189. Lirica eminesciană a începuturilor atestă că Erosul este echivalentul Dorului și se-mplinește în vis, ca în legănarea primei copilării. Omul spațiului mioritic se simte parcă în permanentă, legănată înaintare, într-un infinit ondulat 190. Așadar, visul eminescian poate fi reprezentat în arealul unui plai mioritic, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cele două realități se poate spune că trăiesc fervent și dihotomic, întocmai ca-n sugestia baudelaireană din Corespondențe. Depistate cu precădere în poezie, însemnele realității secunde (în sens barbian) sunt: locul și rolul creatorului, intensitatea și adâncimea gândirii, imaginea iubitei, erosul, motivul germinării universale, cerul înstelat și îngerii, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului; luna, somnul, somnolența și visul, lumile siderale, muzica sferelor, zborul și plânsul, insula lui Euthanasius. Împărțirea în cele două categorii și aprofundarea lor în două capitole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ci mai degrabă nivelurile concentrice ale aceleiași lumi, gândite ca un tot unitar ab initio. Poate că exemplul natural cel mai reprezentativ pentru aceasta ar fi cercurile concentrice ale apei, provocate de aruncarea unei pietre în lac. Necesitatea apropierii de erosul eminescian este dată de faptul că ființa poetului este de neexplicat fără aura înnăscută a iubirii. Ca punct de plecare al analizei se cere invocat Banchetul lui Platon 36 și aceasta tocmai pentru că mitul tradițional are valoarea unei chei37. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
el ca/ Pasărea Phoenix?51 Numai că drumul acesta este unul fără întoarcere, un dat al naturii vizionare a poetului, pe care a trebuit să-l poarte întreaga sa viață până când darul însuși l-a mistuit. Intrinsec țesăturii poetice eminesciene, erosul se împletește cu starea poeziei. Din această perspectivă analizează și Eugen Simion poemul Venere și Madonă, el spune că textul amintit reușește să sugereze (printr-o retorică a neputinței, o retorică întoarsă, prefăcută!) divinitatea femeii și neliniștile poeziei 52. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vieții, fie ale operei, este zadarnică, din moment ce poetul însuși le apropie până la confundare. Eros este un zeu [...] a cărui înrâurire se întinde pretutindeni, cuprinzând tot ce e omenesc și, deopotrivă, tot ce este divin 68. Însăși geneza lumii este fapta erosului 69, iar Eminescu a dorit să coboare în hăurile începutului pentru a reliefa misterul germinațiilor. Combinând profunzimi ale spiritului, dar și intuiții revelatoare, Eminescu a plonjat cu mintea sa genială întru pătrunderea acestor chinuitoare taine abia-nțelese, pline de-nțelesuri70, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu cea a Demiurgului, o putere ce se manifestă însă în lumea-i dinăuntru 72. Numai poetul cu intuițiile sale este mai aproape de divin, pentru că se află în puterea lui Eros73. Fără Eros nu există nimic. Fără ființa muritoare însă, erosul pare a fi el însuși suspendat, așa încât Eminescu se crede îndreptățit să afirme în Fragmentarium: eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om. [...] eu nu esist, sufletul lumei este eu. Fără eu nu esistă timp, nu esistă spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mușunoaie de furnici 83. Și tot de-atunci Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute/ Și în roiuri luminoase izvorând din infinit/ Sunt atrase în viață (s.n.) de un dor nemărginit 84. Conținând înlăuntru-i un factor cosmogenetic, erosul evoluează în imagini concentrice pornind chiar de la spațiul natural ipoteștean (precum în Cezara), spațiu care, după ce va fi sublimat, va fi înfățișat aluziv, metaforic, dezbrăcat de haina lumii. Ilustrativ este felul în care este proiectată insula lui Euthanasius, căci ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
speranța C-ajungând cândva miniștri le-a deschide carieră 96. Așadar, iubirea, în înțelesul ei existențial, are cauze ce țin de temeiul ființei 97 și nu de conveționalismul superficial. Combinație măiestrită între evidența sentimentului și înclinația de a-l descifra, erosul conține, în optica eminesciană, trăsături universal valabile. Se pot distinge două lumi aparent diferite: pe de o parte, iubirea simplă, directă, ce amintește de propria idilă adolescentină, pe de alta, iubirea ca izvor al meditației. Tristețea din finalul poemului Floare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
107. Incertitudinea din ipostaza incipientă a iubirii se reflectă sub multiple fațete: dragostea-suferință, dragostea-așteptare, dragostea-semn. Numai norocul este cel care lasă un semn vizibil și explicit al iubirii pământene: de noroc i-s umezi ochii 108. În felul acesta, formele erosului dobândesc valențe simbolistice grave: facerea lumii, visul, armonia cântecului, gândirea profundă și plânsul. Unele dintre ele iau proporții de negândit pentru omul comun; facerea lumii implică nebănuite armonii siderale pe care numai poetul le percepe. Visul este împlinirea gândirii vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și, tremurând bolnavă, își răzima din cînd în când undele sclipitoare de țărmii adormiți 307. Comparând cele două atitudini, cea a tinereții și cea a erosului sublimat din Cezara, până într-un punct lacul și insula par a fi identice celor din codru: El s-apropie de lac și, trecându-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele înconjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Păstrând comparația dintre iubirea nevinovată a copilăriei ipoteștene -consumată în apropierea insulei celei verzi din mijlocul lacului și utopia erotică plasată în insula lui Euthanasius, se poate spune că în cea de-a doua accentul cade pe concentricitatea care înglobează erosul. Erosul, la rândul său, mijlocește refacerea unei unități, regăsirea unei stări de absolut către care ambele personaje tind de fapt318. În lumea sublimată a creației, comunicarea nu se mai produce ca în lumea obișnuită, prin cuvânt; îngerii comunică fără vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
comparația dintre iubirea nevinovată a copilăriei ipoteștene -consumată în apropierea insulei celei verzi din mijlocul lacului și utopia erotică plasată în insula lui Euthanasius, se poate spune că în cea de-a doua accentul cade pe concentricitatea care înglobează erosul. Erosul, la rândul său, mijlocește refacerea unei unități, regăsirea unei stări de absolut către care ambele personaje tind de fapt318. În lumea sublimată a creației, comunicarea nu se mai produce ca în lumea obișnuită, prin cuvânt; îngerii comunică fără vorbe între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și conține în ea sâmburele începuturilor; ea ar putea fi punctul care se mișcă 322, cel întâi și singur, punct central, care din chaos face mumă, iară el devine Tatăl...323 Consubstanțialitatea ideală dintre natură, iubire și cosmos consființește absolutul erosului. Asumându-și în toată opera sa o componentă utopică, Eminescu face din Cezara o piesă reprezentativă: pentru că ea sublimează într-un tot o seamă de direcții bine marcate pe întreg traseul operei [...] și le dă o imagine de mare pregnanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de lumină clipocesc pe imaginile dispăruților Traian Chelariu, Mihail Iordache, Const. Ștefuriuc, Ioanid Romanescu, S. Baboi, I. Omescu, însoțite de neplăcute surprize de genul turnătoriilor la Securitate ale lui Lucian Valea, reproduse din dosarul obținut de la CNSAS. În ambele volume, erosul este la mare cinste, ceea ce n-are cum să ne mire în cazul unui exeget al lui Freud. Numai că eroinele cu pricina fiind, acum, gospodine la casa lor, lectura le-ar putea aduce, pe lângă șoapta gâdilitoarelor amintiri, niscaiva complicații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
seama că n-are rost să mă mai încred în imaginile literare. Totdeauna e necesar să le verifici consistența prin propria-ți experiență, să vrei să pipăi și să descrii materialitatea realului ce se manifestă într-o contiguitate perpetuă. Virginitate Erosul e considerat aici ca un soi de contaminare malefică. Un tânăr care cade-n plasa lui e îngrijit atent de parcă ar fi foarte bolnav, deoarece e incapabil să gândească sau să acționeze normal. Se crede că Erosul provoacă întunecarea minții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]