1,413 matches
-
păstreze tradițiile mitologice imemoriale. - Bunăoară? întrebă, zâmbind amuzat. - Bunăoară, alături de îngeri și îngeri păzitori, puteri, arhangheli, serafimi, heruvimi. Ființe prin excelentă intermediare. - Intermediare între conștient și inconștient. - Evident. Dar, și între natură și om, între om și divinitate, rațiune și eros, feminin și masculin, întuneric și lumină, materie și spirit... Se trezi că râde și se ridică în capul oaselor. Câteva clipe privi cu atenție în jurul lui, apoi șopti, pronunțând rar cuvintele: - Ajungem deci la vechea mea pasiune: filozofia. Oare vom
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
arde o țigară, aplicată sistématiquement. Tu chiar n-ai nici o vină în povestea asta, Iordana? Poate că ai una: nenorocitele de romane ultime. Doar Fluturel ți-a spus, la o lansare de carte, că mergi pe o linie subțire-subțire, între eros și porno. Ai luat-o drept una dintre afirmațiile lui de Iago, dar o fi fost Iago? Rusalin le-a citit (cum îți scrie) și te-a confundat cu senzuala Marlène. Culege roadele strategiei ficționale atunci. Scrisul la persoana întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și iubesc. Fac orice pentru ea, îi spală și lenjeria, mare cît o husă de mașină. Ioana le "lucrează" ca pe obiecte sexuale dezirabile. Își bate joc de sufletele și de trupurile lor. Le minte cu farmecul legăturilor primejdioase, al erosului clandestin. Și totul în vitrină de casă mare, casă de lume bună, cu mobilă stil (care stil?). Ioana are indulgență pentru scene de sex ca o adevărată patroană de bordel. Nu-s bordeluri de lux? Dar sînt saloane, cercuri, apartamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai de jos. Mă obsedează amorul ca sentiment, ca purificare de eu, dincolo de zgura nediferențiatoare a cărnii. Mă excită comuniunea În idei, altfel rămân insensibil la orice atracție. Aș vrea să acced la acel pattern de sentiment, În zona tiparelor erosului, să mă cufund În apa germinală“, i-am răspuns și, pe măsură ce vorbeam, simțeam distanța crescândă dintre eul meu autentic și exteriorizarea În discurs. Odată pornit, acesta mă trăgea spre casa retoricii, obligându-mă să mă Înscriu În dimensiunile consacrate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oricărui contact direct. Apoi, de la „simpatia pentru Mefisto“, se ajunge la o demonie a lecturii și scrisului. Educația sentimentală, erotica sunt asimilate tot fausticului. Am mai amintit Înainte probele la care se supune pe parcurs: Înotul (la limita rezistenței fizice), erosul, muntele, textul Însuși. Totul pe viață și pe moarte, contribuind esențial la constituirea eului propriu. Cred că aici trebuie căutat sensul adevărat al autenticității la Marin Mincu, ca o sublimare „textuală“ a faptului primar de viață. În sfârșit, tonul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
era decît un mecanism de deturnare a acesteia, de reprimare a dorinței din interior. Apărea din neputința de a iubi pe cineva, tatăl, șeful etc. De acum înainte, îl considerăm ca pe un al doilea factor dinamic, autonom și ireductibil. Erosul nu descinde dintr-un model mimetic, tot așa cum Mimesisul nu-și are originea în modelul erotic, constatăm noi421. Orice ființă încearcă să-și rezolve conflictele care se ivesc din aceasta: conflicte între dorințele multiple ale libidoului și conflicte între libido
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
are în contrapartidă regresiunea dorințelor de în-drăgostire. Pînă la urmă, imitația ia locul dragostei. Plăcerea de a fi cu cineva este abandonată pentru satisfacția de a deveni ca el. Oricunde și oricînd imperativul psihologiei maselor este acesta: ceea ce a început Erosul va fi terminat de Mimesis. Mi-e teamă de explicațiile pe care vi le voi prezenta sprijinindu-mă pe această formulă vă vor decepționa. Ele lasă cu totul în urmă condițiile istorice și economice ale maselor. Ele neglijează apartenența acestora
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cred că este o întîmplare dacă, în epocile de panică intensă datorată catastrofelor sau epidemiilor, oamenii revoltați de demisia autorităților neputincioase să facă față, se lasă cuprinși de marele suflu al orgiilor. Ieșirea din identificare este atît de totală încît Erosul ocupă tot locul vacant. Istoria ciumei în Evul Mediu este exemplară. Dorința de a trăi se exacerbează la cei care fug de grămezile de hoituri, de locurile contaminate. Pofta de a se bucura de viață încearcă să se satisfacă în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
447. Acesta ar fi tabloul oferit de o mulțime închegată. Toți membrii ei îl iubesc pe șef, iar fiecare se identifică cu vecinul său. Să reținem această asimetrie în distribuția atașamentului. Fiecare dorință este rezervată de preferință unuia dintre termeni: Erosul pentru șef, Mimesisul pentru mulțime. Șeful se iubește și este iubit, mulțimea îl iubește și îl imită în loc să se iubească. Acesta este cazul general. Singura excepție este mulțimea catolică, deci religioasă. Chiar dacă creștinul îl iubește pe Hristos și se identifică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dezvoltarea unei ființe obișnuite"488. Să nu credeți totuși că este vorba de o ființă primară, cu gîndire simplă și viață interioară săracă. Aici se află linia de demarcație pe care am căutat-o. Ea presupune că la ființa divizată Erosul și Mimesisul se disting și se opun. În caz de conflict, ultimul cuvînt îl are Mimesisul. Dimpotrivă, la omul total domnește o armonie. Mimesisul va respecta întotdeauna suveranitatea Erosului și veghează să evite orice exces sau ieșire din măsură. Iată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe care am căutat-o. Ea presupune că la ființa divizată Erosul și Mimesisul se disting și se opun. În caz de conflict, ultimul cuvînt îl are Mimesisul. Dimpotrivă, la omul total domnește o armonie. Mimesisul va respecta întotdeauna suveranitatea Erosului și veghează să evite orice exces sau ieșire din măsură. Iată de ce un astfel de om nu poate să se aștepte ca o mulțime să i se supună decît pe măsura dragostei primite de la ea. Avem însă un pas greu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
decît ceea ce este american, englezesc sau german și devin cetățeni fictivi ai Marii Britanii, ai Statelor Unite sau ai Germaniei. Rezumînd, vom spune că fiecare copil își petrece o parte a vieții între două familii: una, indigenă pentru el, în care predomină Erosul, dragostea; cealaltă, cumsecade, întemeiată pe identificarea cu un grup, cu o persoană, cu o scară de valori sociale, cu ideea despre acestea. Bineînțeles, nu totul este fictiv în cea de a doua; ca în orice roman, apar materiale din experiența
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a fost femeie...” Geniu pustiu Temă romantică prin excelență, cu o largă circulație în literatura universală, iubirea ocupă un loc primordial în creația eminesciană. Fie că este vorba despre poezie, despre proză sau despre teatru, opera eminesciană stă sub semnul Erosului în ipostaza sa de cale supremă prin care se poate realiza comunicarea cu tainele sufletului, de experiență în absolut și întru absolut. Concepută ca un permanent mediator între nivelele cosmicului, dragostea înseamnă, în viziunea eminesciană, pasiune originară și spiritualizare, cunoaștere
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
întru absolut. Concepută ca un permanent mediator între nivelele cosmicului, dragostea înseamnă, în viziunea eminesciană, pasiune originară și spiritualizare, cunoaștere în planul cugetării sensibile și în planul creației, înscriere în ritmul sacru al ciclurilor cosmice. Aflată în strânsă legătură cu Erosul, feminitatea este unul dintre principalele elemente ale mitologiei eminesciene care primește alte conotații decât cele pe care predecesorii lui Eminescu i le acordaseră. Ea se confundă cu principiul iubirii, cu legea de a fi însăși și este acaparatoare asemenea unei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
La aniversară este o schiță plină de grație în care scriitorul insistă mai curând pe comedia dragostei adolescentine decât pe sentimentul erotic propriu zis. Atributul esențial al feminității este aici puritatea, iar sentimentul erotic este prezent într-o formă latentă. Erosul înseamnă în La aniversară un amestec rafinat de ludic și ingenuu pe care îl presupune vârsta eroilor. Cu toate acestea putem ghici în personajul feminin, adolescenta Elis, o feminitate plină de senzualitate, ascunsă încă de frăgezimea vârstei: „Luna lumina fața
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
-o din lanțurile ei nevăzute [...]” Iubirea dintre Dionis și Maria reprezintă o ipostază selenară, serafică a eroticii eminesciene. Este acea „dragoste de păsări albe care străbat eternitatea și se întâlnesc în dreptul unei stele” despre care vorbea Arghezi referindu-se la erosul eminescian. Este o dragoste din care dispare orice nuanță senzuală. Maria este simbolul feminității purificate. Ea este un înger blond care apare în două ipostaze complementare - una angelică, proiecție a idealurilor madonice ale lui Dionis, cealaltă, casnică, ispititoare nu în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
profund spiritualizat. „Atât de puternic este acest sentiment la eroul eminescian, încât în planurile lui metafizice de ascensiune nu părăsește niciodată gândul de a fi însoțit. Fără îngerul blond, existența paradisiacă ar fi dezolantă.” „Fără ea, ar fi raiul pustiu.” Erosul se împlinește în Sărmanul Dionis numai în planul oniric. Femeia este cea care „declanșează deopotrivă visul treaz și colorează, senzual, visul nocturn, fiind deopotrivă, provocatoare de beatitudine aeriană, în care sensibilitatea vibrează cu o intensitate ce trece de la registrul elementarității
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
înger trandafiriu”, „un geniu al durerii” care îi inspiră un straniu erotism. Pentru Toma, femeia este un centru al lumii, o ființă divinizată prin intermediul căreia are revelația propriei profunzimi sufletești, prin care se regăsește pe sine într-o altă durată. Erosul este, în Geniu pustiu, ca și în alte opere eminesciene, modalitatea prin care se produce un fel de iluminare interioară a eroului. Poesis este o „natură catilinară”. Rolul ei este însă mai mult unul metaforic, ea fiind o imagine suavă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
explicite nu sunt numite. Eroul holbanian, spre deosebire de cel al lui Blecher spre exemplu, se confruntă mai mult cu ideea de moarte și nu cu moartea în sine. Tanathosul planează asupra existenței personajelor în fiecare clipă, sugerând tot mai mult destrămarea Erosului: „Ideea morții a devenit pentru mine un tic.” (p. 192). Decorul în care ia naștere conflictul romanului este unul în deplină concordanță cu latura spirituală a textului. Infinitul sufletesc este asociat de către scriitor cu spațiul marin; marea devine un simbol
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ipostaze metaforice cu sursa în versul lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, în folclor sau mărturisind lecturi din Baudelaire, Shakespeare, Goethe. O amprentă distinctă are poezia sa erotică, în care sentimentul este rar mărturisit direct, rămânând mai mult implicit. Erosul constituie puntea de legătură a înțelegerii și a acceptării orgolioase a vieții, chiar cu prețul tristeții: „Și ochii nimănui, adânci văpăi,/ Cu ochii tăi frumoși nu se măsoară,/ Chiar îngerii pălesc sub ochii tăi/ Când sunt spălați de-o lacrimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
Decembrie, 1972, pare să regăsească o ultimă evadare, în iubire, care este, însă, o altă iubire, deconstrucție a celei originare: cea de sfârșit. Astfel încât, s-ar putea spune că acest volum este "o abordare metafizică panteistă a iubirii, în care erosul se intensifică cu sacralizarea prin moarte a unui univers ritual. Ceea ce este tulburător, acum, vine din atmosfera intens onirică, de basm vegetal, amintind vag ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cobori./ Tu vino numai când răsare/ Înlăcrimatul soare de octombrie,/ din oul văruit cu nouri,/ Clocit în calde veșnicii,/ Pândește cumpăna din care/ Se lasă-n jos cuminte-/ Atunci/ Poți, chip de om purtând,/ Să vii!" (Așteaptă să vină octombrie). Erosul profund este redat în Cuplu, unde nunta apare ca laitmotiv al reîntregirii ființei, tema constituind-o mitul androginului, transpus în registru liric: "Oh, numai noi cunoaștem dorul,/ De-a ne putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sfânt era mare amea rugă,/ La simpla apropiere a lui,/ haita de animale să fugă." (O aripă de vrabie). Iată cum vârsta plină de bucurie a copilăriei, surplusul de viață, sunt înlocuite la Ileana Mălăncioiu de moarte, precum și de un eros de tip macabru, ambele devenind temele fundamentale ale creației acesteia, teme care se împletesc, în aproape toate volumele, în linia unui expresionism întunecat. Deconstruind și Ileana Mălăncioiu, parțial, canonul paradigmatic, și impunându-l pe cel individual, "cele două volume controversate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
strat. Grosso modo vorbind, pentru Alina-Iuliana Popescu, reconstrucția înseamnă drumul parcurs de metaforă, de la primul volum de poezie al Anei Blandiana și până la ultimul. Pentru Ana Blandiana, natura e zona de interes cea mai mare, așa cum, pe de altă parte, erosul e lucru curios și trecut neobservat aproape inexistent în lirica sa, tot timpul amânat, estompat, respins. Poeta cultivă un soi de "naturism" nemaiîntâlnit în lirica românească, apropiat viziunii animiste asupra lumii, declanșator de elegii transfiguratoare. Pasiunile sunt eliberate sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În prima jumătate a secolului trecut după Încercarea de conciliere a forței vitale cu aceea rațională, efectuată de Henri Bergson, fascinația răului nu mai poate fi ștearsă de nimic. Retrași În reprezentarea artistică și alungați, cel puțin aparent, din realitate, erosul și thanatosul devin ambasdorii legitimi ai naturii umane după ce ideea divinității ei va fi fost respinsă În ciuda tuturor recursurilor. Experiența nemijlocită va fi de acum valorizată indiferent de ceea ce conține ea. Pentru că, În artă, nu contează ce spui ci cum
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]