2,389 matches
-
numele de Vasile și termenul de vasilefs 32. Elocventă pentru redarea însemnătății cârmuirii lui Vasile Lupu pe tărâm cultural este mărturia lăsată de Dimitrie Cantemir în a sa Descriere a Moldovei, cu referire la școala întemeiată de domn: „Moldova - spunea eruditul cărturar - a început să se trezească și să fie scoasă la lumină din întunericul adânc cu care o acoperise barbaria“33. Patronajul domniei asupra multor realizări culturale din epocă reiese destul de limpede din predoslovii și, în general, din tipăriturile apărute
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
I. Liprandi pentru istorie nu sunt rezultatul unei simple curiozități științifice sau al unei ambiții publicistice, ci reflectă convingerea sa în necesitatea interpretării trecutului și mai ales a anumitor perioade ale acestuia. El se apropie de istorie nu ca un erudit, deși formal apelează la izvoare, ci ca un militant, care știe să o manipuleze ca pe o eficientă armă de luptă politică. ȘTIINȚĂ, MIT ȘI AUTOBIOGRAFIE ÎN GÂNDIREA LUI KARL MARX Andi Mihalache Istoria științei nu este istoria descoperirii treptate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dar și la publicații din străinătate. Participă la numeroase reuniuni științifice în țară și peste hotare, organizează expoziții pe teme culturale, este cofondator al Cenaclului „G. Călinescu”. Versurile din Călătorie într-un cosmos interior (1988) aparțin unui spirit sensibil, rafinat, erudit, ce căutându-se pe sine își descoperă eul liric pendulând între oniric și real. Ca editor, L. se remarcă prin edițiile din scrierile lui Liviu Rebreanu: Opere alese (I-V, 1959-1961), o primă imagine de ansamblu a operei, ce include
LIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
într-o mănăstire din Dobrogea, îl va duce pe Dionisie la Constantinopol și apoi la Roma, unde își va afla și sfârșitul (între anii 540 și 545). A fost un mare învățat, cunoscător adânc al limbilor latină și greacă, un erudit care i-a impresionat prin cunoștințele sale pe romani. Acest „scit” cu maniere „întru totul romane” (cum îl va evoca prietenul său Cassiodorus, prim-ministru sub Theodoric și coleg „de cancelarie” cu Dionisie la școala mănăstirii Vivarium din Roma, unde
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
este - prin metrică, ton și ritm - adaptată spiritului limbii române și aduce sonorități coșbuciene și, uneori, blagiene, urmărind să reproducă mai ales atmosfera de intimitate și exultanță liniștită a originalului. Traducătorul a îmbogățit versiunea românească a poemului cu substanțiale și erudite note explicative, redactate în spiritul celor ce îi aparțin lui Opitz (citate din clasici, referiri livrești) și, prin conținutul lor, edificatoare în problema etnogenezei și a identității românilor. SCRIERI: Dimineața pe schele, București, 1949; Argeș, București, 1951; Pitești - o regiune
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
vă preciza că opțiunea mea pentru stilistica interogativă a acestui text de pornire e deliberată. Prefer să pun Întrebări, cu speranța unor deslușiri ulterioare - ale unor aspecte: chiar În dezbaterea noastră de azi -, decât să formulez verdicte finale sau concluzii erudite, generale, docte, dar pripite. Interogațiile se mai datorează și faptului - mă văd silit să recunosc - că nu dețin răspunsuri bine echilibrate la unele dintre Întrebările pe care vi le pun. S-ar putea Însă, la fel de bine, ca unele dintre răspunsurile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
incidental de ele, de regulă În ipostaze soft, fără sânge și fără teama că ne-am putea pierde viața? Nu suntem oare - au sugerat ei - complicii involuntari ai unui fenomen de eufemizare culturală și politică, transformând În realitate de bibliotecă, erudită, distantă, decantată - chiar unii o fac cu mijloacele metodologice ale istoriei orale - ceva ce a fost crâncen, atroce, tragic, adică aproape imposibil de suportat omenește? Mai este un aspect aici - spuneau ei. Datorită revoluției, adică unei conjuncturi istorice fericite, ei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sau să construim o memorie la fel de concretă și de palpabilă ca aceea a bunicilor noștri asupra a ceea ce s-a Întâmplat În urmă cu cincizeci de ani. Și atunci orice discuție despre trecut, fie că este vorba de abordări foarte erudite pe bază de analize istorice și de comentarii politologice, fie de micile povești Între prieteni la o cafenea, Într-un spațiu intim, toate aceste discuții despre trecut nu pot fi decât forme de a eufemiza acel trecut. Asta face parte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1971), conține cea mai împlinită imagine, elaborată la noi, a fenomenului renascentist urmărit în întreg perimetrul european. Cunoașterea literaturilor de mare circulație - engleză, germană, franceză și italiană - permite autoarei întemeierea aserțiunilor generale pe exemplificări convergente, convingătoare. Debutând cu un studiu erudit asupra umanismului, considerat o permanență născătoare de filosofii antropocentrice, cartea înfățișează varietatea și procesualitatea feluritelor lui întrupări, în capitole comparatiste despre poezie și artă, literatura platonizantă și cea burlescă, dezvoltate sub influența filosofiei umaniste, potrivnică păgubosului hybris. Metoda comparatistă a
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
de vaste studii analitico-explicative, ce dovedesc continuitatea preocupărilor de la umaniști la iluminiști, și de la aceștia la romantici. La îngemănarea secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, literatura se desprinde de istoriografie, apetența pentru raționalismul ortodox sporind curiozitatea de tip erudit. Model al culturii orale, cartea capătă treptat o autonomie ce va consolida literatura modernă. Separate și între ele, genurile își conturează treptat sferele proprii, iar cuvântul scris se detașează de elocința orală, afirmând domeniul creației estetice independente. Aceeași perseverentă definire
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
etc.), perspectiva („naivă”, mirată, lucid-critică ș.a.). Notele comune ale genului sunt, după F., echilibrul real-imaginar, gândire-simțire, realism-romantism, atonie-elan, dominanta demitizării (asupra mitizării), persistența „modelului” instituit de comparația lui Dinicu Golescu între realitățile din țară și cele din afara ei. Aplicată și erudită, cartea este ea însăși o călătorie antrenantă, spectaculoasă și pitorească. Scriitura artistă, evidentă încă din studiile anterioare, se răsfață aici în voie. Pastișa și parodia - uneori abia simțite în discursul eseistic și combinate cu stilul dezinvolt al specialistului - sunt expresive
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Gaston Leroux, Edgar Reichmann, Petru Dumitriu și Romano Franco Tagliati, a alcătuit volumul Al. Rosetti în evocări (1995). S-a impus în lumea literară cu deosebire prin activitatea de aproape o jumătate de secol ca redactor de revistă; un redactor erudit, discret, caracterizat de abnegație, tact, finețe, cu o memorie prodigioasă, „idealist până la exaltare” (Ioana Pârvulescu). „Ea a devenit - scrie Nicolae Manolescu - una cu hebdomadarul principal al Uniunii Scriitorilor. Spuneai «România literară», spuneai Andriana Fianu. Era, în felul ei, o instituție
FIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
aceea pe care o demonstrase deja, de exemplu, Ambrozie; interesul său pentru teologie fusese pregătit de speculația lui Ilarie și a scriitorilor orientali; în sfârșit, exegeza biblică a fost pentru Augustin la fel de importantă ca și pentru Ieronim, chiar dacă mai puțin erudită. De aceea, toate aceste caracterizări fac din Augustin o figură care se potrivește bine și pe bună dreptate cu aceea a „literatului” din secolul al patrulea în cursul căruia, de altfel, se desăvârșește întreaga sa formație culturală, așa cum, tocmai în preajma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
musica): aceste două opere trebuiau să facă parte dintr-o tratare mai amplă a celor șapte arte liberale cu titlul Discipline diverse (Disciplinarum libri); acest grup de tratate urmau să trimită și prin titlul lor la analoaga operă enciclopedică a eruditului roman Varron. Bibliografie esențială (acest criteriu, efectuarea unei selecții, chiar dacă restrânse, va fi respectat de noi întotdeauna când vom examina diversele probleme referitoare la Augustin). Ediții. Amintim întâi de toate marea ediție îngrijită de călugării benedictini ai congregației S. Mauro
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parvenit în două redactări: prima, mai accesibilă, trebuia să fie înțeleasă imediat; cea de-a doua este reelaborată și mai corectă din punct de vedere gramatical și literar. BIBLIOGRAFIE. Rânduiala Sfântului Benedict a constituit obiectul unei intense activități filologice și erudite. Îl trimitem pe cititorul interesat la indicațiile bibliografice care se găsesc în marile ediții comentate și doar amintim aici valoroasa ediție comentată, în șase volume, elaborată de A. de Vogüé în colaborare cu J. Neufville, în SChr 181-186, 1971-1972, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Atalaric, Teodatdus și Vitiges; stilul acestor epistole este deosebit de îngrijit și e conform cu demnitatea socială a destinatarului; se trece de la stilul de cancelarie la stilul căutat, cu multe artificii retorice; lui Cassiodor îi place să insereze în text și digresiuni erudite referitoare la politică sau la morală, la științe sau arte, conformându-se astfel acelui ideal enciclopedic care era în curs de consolidare în secolul al șaselea. Variae sunt un document de primă importanță pentru cunoașterea epocii lui Teodoric, chiar dacă au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștină. Întâi de toate, reia doctrina celor patru imperii (babilonieni, mezi, perși, greci) care apare în Cartea lui Daniel, adăugând cam mecanic Imperiul romanilor. Pe de altă parte, Iordanes nu povestește aceste perioade istorice dintr-un autentic impuls „științific” sau erudit: cititorul, crede el, văzând nenorocirile din trecut (și altele care amenință epoca prezentă) se va gândi să se „convertească”. Vremurile creștine, acelea în care s-a răspândit noua religie, nu sunt vremuri fericite, așa cum în mod simplist lăsase să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a pierdut. A mai alcătuit o Culegere a decretelor pontifilor Romei (Collectio decretorum pontificum Romanorum: așa-zisele Decretale), începând cu cele ale papei Siricius (384-399) până la Anastasius al II-lea (496-498). A mai scris, prin anii 525-526, câteva cărți erudite despre Paște și despre data acestei sărbători (Liber de Paschate, Argumenta Paschalia, Epistulae duae de ratione Paschae). BIBLIOGRAFIE Ediția: PL 67. 11. Grigorie cel Mare Ultimii ani ai vieții lui Cassiodor, care se retrăsese în mănăstirea sa situată la o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Spania, dar povestitorul rămâne întotdeauna loial față de dinastia domnitoare. Amintim și Istoria scurtă (Historiola) scrisă de Maxim, episcop de Saragoza între 599 și 614. O mare parte din informațiile privitoare la acești autori minori ne sunt furnizate de studiile erudite ale lui Isidor de Sevilia, mai precis de opera sa despre Bărbații vestiți. BIBLIOGRAFIE Ediția: MGH, Auct. Antiquiss., 11, 1: Chronica Minora 2, 1, 1893 (Th. Mommsen). 5. Isidor de Sevilia Fără îndoială, dintre toți scriitorii aceștia, cel mai important
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
catolicism... o societate pământească din care fuseseră eliminați, pe cât era posibil, dușmanii cetății cerești către care această societate, prin vocație, trebuie să-i conducă pe toți membrii săi”. a) Activitatea literară Așa cum am spus, Isidor a fost mai ales un erudit, însă erudiția sa nu are doar ținte gramaticale și științifice, ci și religioase pentru că el este un slujbaș neobosit al Bisericii și al propriei țări. Chiar în acest sumar examen al producției sale, trebuie să evităm distincția între opere sacre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
metoda aproape întotdeauna arbitrară a anticilor: în cultura latină cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor face legătura cu acesta, reprezentând ultima verigă dintr-o tradiție care numără mulți intermediari între scriitorul păgân și eruditul din Sevilia. Însă, lăsând la o parte metoda, pentru că nu-i putem cere în mod anacronic lui Isidor să folosească o metodă diferită de cea practicată în lumea antică, această operă e prețioasă și în zilele noastre pentru marea masă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fontaine și școlii sale, s-a ajuns la o evaluare, chiar dacă parțială încă, a figurii lui Isidor în ce are aceasta specific, pentru că trebuie să descoperim ce se află sub lista operelor episcopului de Sevilia și cum interpretează el materialul erudit pe care ni l-a transmis într-o cantitate atât de mare. De aceea, erudiția lui Isidor nu trebuie înțeleasă ca un simplu conglomerat de informații, ci trebuie văzută în raport cu viața și personalitatea autorului care, catolic dintotdeauna, asistă în vremea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în întâmpinarea necesităților Bisericii sale, având în vedere că aproape toate au fost comandate de persoane determinate cărora le-au fost și dedicate. Într-o evaluare a lui Isidor, este necesar, prin urmare, să ținem cont nu numai de perspectiva erudită ci și de cea pastorală. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 81-84; PLS 4, 1801-1976; Diferencias, Libro I, Les Belles Lettres, Paris 1992 (C. Codoñer); CChr.Lat 113, 1989 (De ecclesiasiticis officiis: Ch. M. Lawson); Synonimorum de lamentatione animae peccatricis libri duo, ed.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1996), Premiul Fundației „Cuvântul”, Premiul revistei „Convorbiri literare”, Marele Premiu Soros pentru roman (toate pentru Oameni și umbre, glasuri și tăceri, 1996), Premiul Național „Tudor Arghezi” - Târgu Jiu, Cărbunești, 1998 ș.a. Ca prozator, G. poate fi plasat între scriitorii livrești, erudiți, fanteziști și ludici, alături de alți autori pe care el însuși, în postură de critic, îi așază în „categoria debutanților tardivi și bine socotiți” (Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul de stilist
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
Viața românească”, „Arc” ș.a. Heinrich Heine, vestitor al timpurilor noi și Kogălniceanu (1960) sunt biografii care acordă o atenție particulară, cu recurs la citate din opere și la documente, evoluției intelectuale a celor două personalități. Conexiuni cu „Vrăjitorul” (1995), studiu erudit, dar totodată accesibil, despre receptarea operei lui Thomas Mann în România și despre raporturile dintre scriitorul german și spațiul românesc, este „un eseu de structură jurnalistică, pentru că știe să utilizeze, inteligent, elemente din senzaționalul gazetăresc, sporind interesul lucrării” (Z. Ornea
HANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]