18,301 matches
-
anestezie" a ei, care purifica obiectele de orice semnificații indezirabile. Acest univers estetic și anesteziat este reprezentat perfect, crede Leach, urmînd o tradiție venerabila condusă întîi de oricine de Venturi și Baudrillard, de Las Vegas: tărîmul prin excelență al intoxicării estetice prin imensele billboarduri care te conduc în oraș și astfel în inima unui paradis artificial unde ți se promite evadarea din plictiseală cotidianului, exotism oniric și o supraexcitabilitatea senzorială. Las Vegasul e totuși un loc aparte, nu un oraș în
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
cu adevărat: un pictor atras de imagini, un estet pasionat, sau îndrăgostitul care inventează fără să vadă de fapt? Problema aceasta constituie, într-un fel, punctul de plecare al volumului lui Henri-Pierre Jeudy, care încearcă să deconstruiască ipoteza unei percepții estetice a corporalității. De ce s-a format cu atîta ușurință, și continuă să existe, stereotipul "corpului ca obiect de artă", se întreabă autorul, iar pentru a-și răspunde el evocă o istorie critică a modelului corporal în artă, raportînd-o subtil și
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
Să mai menționam încă două aspecte ale personalității Cellei Delavrancea, care, în scrisorile sale, ni se descoperă mai mult decît oriunde, în spectrul sau de "aristocratizare" recentă, dinamica și critica, al cărei blazon autentic (salvator) îl constituie vocația și conștiința estetică. Cu o bună intuiție, ea își îngroașă acele trăsături care-i scot mai bine în relief specificul. În carnavalul boieriei în care a ajuns a lua parte cu grație, mască să e cea de amazoana. O amazoană-artistă, care nu se
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
dintre Renașterea culminanta și Baroc; deși își intitulează chiar un capitol "Secolul manierist, Cinquecento" autoarea nu este convinsă de valabilitatea acestui perimetru temporal. După ce parcurge argumentele pro și contra periodizării - subliniind că nu este posibilă o suprapunere cronologică cu predominantă esteticii manieriste din alte domenii ale artei ci sunt doar preluări de elemente tehnice și de limbaj, de atitudini creatoare punctuale - ea conchide că "o perioadă manierista nu poate fi fixată în muzică" (p. 53) și că implicațiile sale caracterizează "doar
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
nu convinge. Este chemată la tribunal condiția umană însăși. Un filon de răutate funciară, de asemenea, împletit pe un fir de bunătate solară, comunicativa, indică cert o fire scindata, măi abrupt decât, de pildă, la Tudor Arghezi. Și cu efecte, estetic, măi disonante. Clientul său de ocazie, care i-a marcat destinul, Securitatea, se dovedea în același timp, un insațiabil consumator de imundicii. I s-a servit ceea ce poftea, în porții duble, succesul a fost de asemenea proporții, încât notele sale
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
putea spune), el ni se înfățișează că un supercritic, capabil să explice repede, exact, expresiv tot ce este legat de literatură, de la determinarea ei de către stilul de viață al epocii și până la cele mai fine mecanisme de producere a emoției estetice. Cu alte cuvinte, ar trebui să citim cartea că pe o ficțiune critică pentru a transforma lectură într-o delectare intelectuală. Din nefericire, însă, lipsiți - cum suntem - de spirit ludic, împovărați, până la deformare, de un vetust simt al răspunderii față de
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
așa ceva ajunge oricine, printr-o lectură competența? Dacă citești literatura că literatura, așa o citești, cu umor, cu o înțelegere integratoare, cu un sentiment al relativității valorilor. Înseamnă această că toți criticii literări sau toți cititorii cu o minimă educație estetică sunt postmoderniști? Multe dintre meritele atribuite de Mircea Cărtărescu generației sale sunt inventate. Exegetul consideră, de exemplu, că inițiativa unor critici că Ion Negoitescu sau Nicolae Manolescu de a scrie istorii ale literaturii ține de o prejudecată specific modernista, conform
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
fi aici faptul că în străinătate, unde s-a stabilit în 1945, ca azilant politic, a suferit enorm că nu poate reedita performanța din anii treizeci din țară, cărțile sale beletristice neîntrunind sufragiile. Ba chiar romanul Noaptea de Sînziene fiind, estetic vorbind, un eșec notabil, deși autorul continua să creadă că e capodopera sa. Memoria îl înșela pe autorul nostru și cînd notează "cu mare precizie" că în vara lui 1938, întîlnindu-se cu Cioran, ca doi noctambuli singuratici pe un bulevard
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
privit cu detașare și recompus într-un plan strict cultural, uneori chiar cu accente livrești, însă pictorul nu părăsește coerența reprezentării și o anumită acuratețe calofilă a acesteia spre a merge către expresiile efemere ori către activismul social și reconsiderările estetice ale plasticienilor opzeciști. Cu alte cuvinte, Ion Dumitriu acoperă un set de reflexe de natură spiritualist-metafizică, tipice pentru artiștii plastici din generația lui imediată, cu o filozofie a elaborării și cu o înțelegere a creației specifice spațiului literar al generației
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
cuvinte, Ion Dumitriu acoperă un set de reflexe de natură spiritualist-metafizică, tipice pentru artiștii plastici din generația lui imediată, cu o filozofie a elaborării și cu o înțelegere a creației specifice spațiului literar al generației ulterioare. Dar această situare filosofică, estetică și morală, nu este determinată din exterior, prin contaminări directe sau prin decizii de ordin programatic, ci este o problemă de construcție lăuntrică, evident consolidată prin cultură generală și prin educație specifică. Fără a fi un spirit teoretic și fără
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
deja între cele mai apropiate mie din opera scriitorului, însă abia ascultînd acea voce cu stranii inflexiuni de blîndețe și cruzime, cu discrete accente de compasiune și controlate stridențe de veritabilă răutate am înțeles ceea ce pentru mine constituie o marcă estetică și umană distinctivă a autorului. Și anume, neașteptata combinație de ironie, poate chiar cinism, și senină înțelegere a unui univers în care se află laolaltă enorme resurse de fericire și nefericire. Oricît de simplu ar părea, oricît de naivă realizarea
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
el (artistul-zeu)... Dacă face un gest, el va crea, el va proiecta în infinit o sumedenie de milioane de lumi". Admițînd, cu mai multă modestie, că un artist autentic creează o singură lume, lumea sa proprie, "concurînd-o" la modul idealității estetice pe cea dată, să admitem implicit "divorțul" său de cea din urmă. Artistul va suferi din pricina ei, în temeiul unei sensibilități în așa fel făurite, încît să nu i se poată întru totul supune, încît să n-o poată integral
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
pur și simplu), dar mi-am dat seama că nu am condiții: n-aveam lumină, creion, planșetă la-ndemînă, și-n plus mi-ar fi fost și frig doar în pijama". Situația limită a scrisului e nefăcutul, golul increatului în variantă estetică. Adică un neant egal, precum la Mallarmé, cu amețitoarea sumă inepuizabilă a potențialităților: " Niciodată nu vom ști ce-am fi scris atunci cînd nu scriem. E un gol misterios care mă atrage dintotdeauna. Și acum chiar scriind despre el, mă-nfior
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
inadaptare ia pînă la urmă înfățișarea părăsirii depline, forma vicioasă a unui expresionism însîngerat, catastrofic, de proporții continentale, denunțător de civilizații, criminal, în mijlocul unui decor mucezit, oglindă cruntă a vieții ce s-a iluzionat a se zbate în reflexul său estetic: " Noaptea părăsirea devine un viciu organic, secunde în care oamenii dispar, oase volatilizate în mari războaie invizibile, sînge transparent ca ferestrele unei atlantide decimate. STRĂZILE NOAPTEA ÎȚI PROVOACĂ UN GOL ÎN STOMAC. Firele tăcute întinse prin văzduh, firele legănate de
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
mai lasă chestia asta de pe capul meu" - îi jucau ochii în lacrimi." Saviana Stănescu afirmă că manuscrisele lui semănau cu "ierbarul unui savant îndrăgostit de natura umană sau al unui puber candid, bântuit de spasme erotice, eretice, nevrotice și, desigur estetice". Și așa mai departe. Acestor evocări li se adaugă lapidarele studii critice semnate de Alexandru Condeescu și Mircea Martin. Alexandru Condeescu caracterizează inspirat natura caietului-manuscris: "Din munca neostenită și înfrigurată a acestui "om-al-lenei", cum se definește cu încântare undeva, a
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine" (Pasărea tăiată). O altă imagine elocventă e cea a boului dintr-un abator. Irezistibil atrasă de detaliile înfățișării animalului jupuit, poeta se lasă pradă unui estetism crud, morbid. Dizgrațiosul se substanțializează estetic: "Boul jupuit atîrnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare,/ O lumină dinăuntru și-o lumină din afară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sînge/ Capul
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
ca de un asasin: "E trupul, desigur/ e fostul prieten/ și totuși/ mă feresc ca de ucigaș" (Nimic). Notificată fiind tristețea ca un "virus" distrugător ("Virus paralizînd/ toate sistemele de apărare" - Virus), trupul sfîrșește prin a deveni - exteriorizîndu-se - un obiect estetic: "capul mi-e poate/ cristal perfect/ craniul translucid/ ștergerea/ opacității ființei/ acum iarăși se vede/ în spatele meu/ obiectul/ l-am frînt/ l-am rîvnit" (ibidem). În pofida unor astfel de renegări ale feminității consacrate, Ștefania Plopeanu vădește și o seamă de
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
unele cazuri rămînînd la edițiile inițiale), ei merită a fi resuscitați pentru a reconstitui "atmosfera eminesciană". Ce înțelegem prin aceasta? Mai întîi climatul în care s-a manifestat geniul "poetului nepereche". Un climat ce ni se înfățișează pauper sub raport estetic, oscilînd între o mizantropie ironică, dedusă din Heine, și... naivitatea rimînd cu stihurile alegre ale bardului de la Mircești. Este în afara discuției uriașul salt, mutația, am putea spune, pe care o săvîrșește Eminescu în desfășurarea poeziei românești. Magia sa a fost
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării "marilor clasici", criticul și istoricul literar basarabean se arată foarte avizat asupra neajunsurilor estetice ale obiectului d-sale, capabil a-l amenda cu bun simț și umor: "A scris și Epistole (e vorba de Iacob Negruzzi), altă specie destul de frecventată în epocă, adresate lui Alecsandri, T. Maiorescu, A. Naum ș. a. Stilul e însă adeseori
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
oferă meritate aprecieri caustice: Deși uitat de dicționare, de enciclopedii și chiar de unele istorii ale literaturii, Ioan S. Nenițescu este probabil unicul junimist minor cunoscut și azi maselor. Lipsa aproape totală de har și - ca o desfidere a logicii estetice elementare - notorietatea de care se bucură peste secol fac din el o ciudățenie a literaturii. Paradoxala sa glorie (găsiți un alt sinonim dacă vă surprinde cumva cuvîntul glorie; și care ar fi echivalentul potrivit unui autor învățat pe de rost
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
străinătate sau accentul abuziv pus de media occidentale, în goana după senzațional, pe handicap și sărăcie) poate convinge sau irita cu aceeași forță. Această prezentare ar fi putut la fel de bine să poarte titlul Înapoi la Lovinescu sau despre mutația valorilor estetice, dezbatere ce poate primi un nou impuls din partea unor piese de teatru precum Viitorul e maculatură. Distanța dintre faptul divers cu toate implicațiile lui și actul artistic, dintre demonstrativ și dramatic, este încă o temă de actualitate. Tonul polemic al
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
Nu sînt o cunoscătoare a artei chineze, dar am rămas minute lungi în fața cîtorva dintre pînze, nu atît sau nu doar impresionată de frumusețea lor discretă, calmă și parcă depărtată, cît mai cu seamă derutată de întîlnirea cu un univers estetic și mental atît de diferit. Unul dintre tablouri, creat de Zhou Xian în 1867 și intitulat " O sută de flori", a fost inspirat de o compoziție mult mai veche, datînd din secolul al XVI lea, a unui artist pe nume
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
Pavel Șușară Piesa Lacuna a lui Eugen Ionescu, dincolo de miza estetică și de haloul ei metafizic, poate fi rezumată simplist într-o singură frază: dacă vrei să compromiți performanța, supune-o unei probe derizorii. În același rezumat sever, pentru cine nu-și mai amintește acțiunea, trebuie spus că subiectul piesei îl
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
Sade întrece cu mult orice fel de așteptare. Cîte un strop, din fiecare spectacol al său este picurat aici și conjurat să nască o esență a esențelor. Forța regizorului este oglindită în forța actorilor care-i urmează demersul artistic și estetic și care umplu cu carne scena. Silviu Purcărete a construit o lume, un cod teatral, în care personajele nu mai joacă povestea unui individ, ci povestea umanității. De Sade de Dick McCaw și Silviu Purcărete. Coproducție Nuova Scena - Arena del
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
Textul introductiv, Cap de afiș, face un tur de orizont al numărului. Despre o proză a lui Horia Gârbea, Millennium Digital Sex, sîntem avertizați hîtru: "Vă veți linge pe degete!" "Pictorialul următor este în stare să vă gîdile simțul dumneavoastră estetic" (s.m.). Fraza, pînă una-alta, ne irită simțul nostru sintactic. Tot ce v-ați închipuit (și dorit) în legătură cu sexul oral este detaliat expus în examenul pe care îl veți trece în articolul cu colți de vampir..." Ei, așa mai merge
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]