1,245 matches
-
Frankfurt, Oviedo, Málaga, Madrid și Udine. Susține cursuri și seminarii la Universitatea din București, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București, Universitatea de Vest și Universitatea „Tibiscus” din Timișoara. Redactor responsabil la o serie de lucrări fundamentale: "Dicționarul limbii române", "Dicționarul etimologic al limbii române", "Istoria limbii române", "Micul dicționar academic". Este inițiatorul și coordonatorul seriilor „Etymologica” și „Limba română” de la Editura Univers Enciclopedic. Din 1990, este directorul Biroului din România al Uniunii Latine. A fost, de asemenea, director al Pavilionului României
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
Vulcan, la o altitudine de 1621 m, și se cobora în Vulcan, Paroșeni, Valea Jiului. era izolată total. Se ajungea foarte greu aici pe cărări, pe marginea albiei Jiului. Denumirea de „Lainici” nu are origini clare. S-au emis diferite ipoteze etimologice, privind toponimia, dar au rămas incerte la nivel interpretativ. O interpretare etimologică a cuvântului „Lainici” îl consideră de origine grecească: în greaca veche, “lainos” înseamnă „de piatră”, în cazul nostru, „trecătoare prin munți de piatră”. Altă interpretare, mai plauzibilă, ar
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
Paroșeni, Valea Jiului. era izolată total. Se ajungea foarte greu aici pe cărări, pe marginea albiei Jiului. Denumirea de „Lainici” nu are origini clare. S-au emis diferite ipoteze etimologice, privind toponimia, dar au rămas incerte la nivel interpretativ. O interpretare etimologică a cuvântului „Lainici” îl consideră de origine grecească: în greaca veche, “lainos” înseamnă „de piatră”, în cazul nostru, „trecătoare prin munți de piatră”. Altă interpretare, mai plauzibilă, ar fi aceea că termenul ar deriva de la numele unui trib geto-dac, al
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
germani era privită cu ironie. Adesea , termenul era identificat cu „amant” care recită versuri sub fereastra iubitei. Astfel, în germană poetul serios este denumit „dichter”, fiind apreciat ca orice autor de operă literară de altă natură. Din punct de vedere etimologic „poet” provine din limba greacă („poietes” sau latină „poeta” = „cel care compune opere literare”). Până în secolul XVIII erau numiți poeți cei care compuneau versuri pentru opere muzicale, dar treptat aceștia vor fi numiți „libretiști”.
Poet () [Corola-website/Science/307764_a_309093]
-
studiază limba română, relațiile lingvistice româno-germane, chestiuni de etnonimie, de etimologie, precum și de evoluție a aspectului literar al limbii române. Este coautor al unor prestigioase ediții de text, pentru care a elaborat studii lingvistice amănunțite, s-a îngrijit de componenta etimologică a mai multor dicționare și a elaborat cîteva studii fundamentale asupra limbii din opera marilor clasici români. Pe lîngă cuprinderea de care a dat dovadă în abordarea temelor de lingvistică diacronică, a înțeles că studierea reală a istoriei limbii române
Vasile Arvinte () [Corola-website/Science/306936_a_308265]
-
și miros de sulf. Din „grupa marcasitelor” fac parte: Anduoit, Ferroselit, Frohbergit, Hastit, Iridarsenit, Kullerudit, Mattagamit și Omeiit. Marcasita are aceeași formulă chimică cu Pirita dar se deosebește prin structura cristalină, "pirita" cristalizându-se în cuburi. Din punct de vedere etimologic, termenul "marcasită" provine din limba arabă, respectiv limba maură „marqâshîtha” = „amnar, cremene” denumire care ar fi datorată culorii de bronz a mineralului cu luciu metalic și faptului că prin lovire cu o bucată de cremene sau oțel produce scântei. Marcasita
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
ul și extremismul caracterizează o politică intolerantă, nedemocratică, discriminantă, având frecvent caracterul de fanatism, naționalism, exercitat de unele grupări fundamentaliste. Originea etimologică a termenului de radical provine din limba latină („radix” = „rădăcină”) care de fapt exprimă tendența politici radicale de a realiza schimbări esențiale de la rădăcină. Acest termen exprimă nu numai hotărâre nestrămutată și consecvență, a atitudinii politice ci și conținutul direcției
Radicalism () [Corola-website/Science/308300_a_309629]
-
o serie de cantoane cu excepția cantonului Lucerna, din Elveția fiind cunoscută ca „Revoluția din iunie” (1830), care a dus la învingerea grupării conservatoare din Lucerna. In politologie se vorbește de o linie de demarcație neclară între democrație și extremism. Originea etimologică a termenului de extremism provine din latină „extremus” „extrem, ultimul”. Termenul desemnează idei sau acțiuni considerate extreme, exagerate, utopice, în cadrul politicii această ideologie este adoptată de grupările de margine, „grupările moderate” fiind în „centru”, pe când extremiștii pot fi de dreapta
Radicalism () [Corola-website/Science/308300_a_309629]
-
ușor de folosit în practică decît ortografiile care se abat mult de la relația regulată dintre pronunție și grafie. În schimb o ortografie fonemică trebuie să țină pasul cu evoluția pronunției limbii și deci necesită actualizări mai frecvente, în timp ce o ortografie etimologică este foarte stabilă și nu se modifică aproape deloc cu trecerea secolelor. Un alt dezavantaj al ortografiilor fonemice este că sînt greu de construit și aplicat în cazul limbilor care au dialecte diferite între ele din punct de vedere fonologic
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
fonem. În timp, este posibil ca limba vorbită să evolueze mai repede decît limba scrisă, caz în care literele alfabetului, în anumite limbi, să reprezinte foneme ale limbii într-un stadiu anterior al acesteia. O astfel de ortografie se numește „etimologică”, prin comparație cu ortografia inițială, fonologică. Un abjad este un sistem de scriere alfabetic, în care se notează însă numai consoanele. Istoric, primele sisteme de scriere au fost abjaduri. Ele se folosesc și azi pentru scrierea limbilor semitice. Abugida este
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
(în limba rusă: "шара́шка") era numele neoficial al laboratoarelor secrete de cercetare și experimentare în sistemul lagărelor de muncă ale Gulagului sovietic. Din punct de vedere etimologic, "șarașka" derivă dintr-o expresie argotică "шарашкина контора (șarașkina kontora)", care se poate traduce aproximativ prin "biroul în care se bat câmpii" sau "biroul în care se învârti în jurul cozii", prin care, în mod ironic, era caracterizată o organizarea slabă
Șarașka () [Corola-website/Science/303378_a_304707]
-
de plante sunt destul de numeroase, dar au o valoare lingvistică redusă, deoarece: Totuși Russu consideră că ele provin de la populația dacă din nordul Dunării, și anume din Dacia Romană și include cel puțin 10-15 dintre aceste denumiri în repertoriul lexical etimologic traco-dac (respectiv explicabile „total sau în parte, cu siguranță sau cu oarecare probabilitate, prin etimologii ce prezintă trăsături fonetice 'satem' traco-dace și un oarecare sens” ("L. t.-d.", ed. a II-a, 1967, p. 47)) din lucrarea "Limba traco-dacilor" (pp.
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
m” mic, înseamnă bărbat de onoare, cineva care merge mândru, cu capul sus și privirea înainte, pe când, cuvântul „Mafia”, scris cu „M” mare, avea să fie asociat, cu timpul, familiilor de crimă organizată, cunoscute și în prezent. De asemenea, originea etimologică a termenului are diferite izvoare. Cele mai demne de menționat ar fi a lui Novacco (1959) și Lo Monaco (1990). Primele organizații mafiote tradiționale au apărut în comunitățile sătești pe la începutul secolului al XVIII-lea, având ca arie de acoperire
Mafia (organizație) () [Corola-website/Science/302490_a_303819]
-
gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român și originea sa romană. Influențat de Școala Ardeleană, a fost unul dintre adepții latinismului și ai ortografiei etimologice, fapt pentru care a propus folosirea predilectă a cuvintelor de origine latină și evitarea cuvintelor de origine nelatină. Pe tărâm politic s-a numărat printre militanții pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind unul dintre cei zece secretari ai Adunării
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
absurdului și al revoltei, iar acest fapt se datorează celor două mituri conturate în eseuri: al asumării suferinței ("Mitul lui Sisif") și al salvării ("Omul revoltat"). Școala filozofică din care face parte, astfel, eseistul este cea a existențialismului, în sensul etimologic al cuvântului, sens pe care îl precizează și Ion Vitner în studiul "Albert Camus sau tragicul exilului": "Existență (ex-sistere) înseamnă, într-adevăr, «a fi situat în afară de», adică are sensul unei separări, al unei rupturi sau - cum traduce Camus - al unui
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
ierte păcatele și să fie bun cu el. Religia islamică interzice rugăciunea la Muhammmed, la alți profeți sau îngeri. Musulmanul se roagă doar la Dumnezeu. În afară celor cinci rugăciuni obligatorii, musulmanul poate să facă și alte rugăciuni opționale. Sensul etimologic al cuvântului este curățenie, purificare și a lăuda, a se înfrumuseța. Dania este un impozit perceput musulmanilor înstăriți și oferit persoanelor sărace. Dania rituală are o destinație precisă, așa cumse menționează în Coran: "Milosteniile - din danie- sunt numai pentru săraci
Stâlpii islamului () [Corola-website/Science/312611_a_313940]
-
anume dicționarul rus-român, alcătuit de Mihail Strilbițki (Iași, 1789). O lucrare lexicografică remarcabilă este "Lexiconul românesc-nemțesc" al lui Budai-Deleanu (1818), rămas în manuscris. Lucrarea se bazează pe un material extras din texte și cuprinde indicații de ordin gramatical, stilistic și etimologic. După "Dicționarul românesc, latinesc și unguresc", în două volume, elaborat „din orânduiala” episcopului Ioan Bob de un autor încă neidentificat și tipărit la Cluj (1822-1823), urmează lucrarea considerată drept început al lexicografiei române moderne, "Lexiconul de la Buda" (1825), dicționar român-latin-maghiar-german
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
Laurian și I.C. Massim (3 vol., 1871-1877), lucrare care se caracterizează prin latinism exagerat. După eșecul acestei încercări, Academia a încredințat sarcina de a elabora dicționarul limbii române lui B.P. Hașdeu. Acesta concepe un dicționar de proporții vaste, cu caracter etimologic, istoric, folcloric, dialectal și onomastic, intitulat "Etymologicum Magnum Romaniae", din care au apărut numai trei volume (1886-1893), cuprinzând litera A și parte din B; conducerea lucrării a fost apoi încredințată lui Al. Philippide și, în sfârșit, lui S. Pușcariu. Acesta
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
și parte din B; conducerea lucrării a fost apoi încredințată lui Al. Philippide și, în sfârșit, lui S. Pușcariu. Acesta a publicat, între 1906 și 1944, literele A-C și F-L din "Dicționarul limbii române", lucrare cu caracter istoric, etimologic, explicativ și normativ. Printre dicționarele limbii române lucrate în afara Academiei, mai importante sunt: "Dictionnaire d’étymologie daco-romane" al lui A. Cihac (2 vol., 1870, vol. 1; 1879, vol. 2), care constituie o replică dată exagerărilor latiniste; "Nouveau dictionnaire roumain-français" al
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
bilingv apărut la noi cu sensurile ilustrate prin citate din autori; "Dicționarul universal al limbii române" de Lazăr Șăineanu, apărut în 1896 și apoi în numeroase alte ediții; "Rumänisch-Deutsches Wörterbuch" al lui H. Tiktin (3 vol., 1895-1924), dicționar istoric și etimologic, bogat în explicații și citate ilustrative; "Etymologisches Wörterbuch" al lui S. Pușcariu (1905), dicționar etimologic al elementelor latine din limba română; "Dicționarul etimologic" al lui I.A. Candrea și O. Densusianu (1907-1914), cuprinzând elementele latine ale limbii române de la A
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
române" de Lazăr Șăineanu, apărut în 1896 și apoi în numeroase alte ediții; "Rumänisch-Deutsches Wörterbuch" al lui H. Tiktin (3 vol., 1895-1924), dicționar istoric și etimologic, bogat în explicații și citate ilustrative; "Etymologisches Wörterbuch" al lui S. Pușcariu (1905), dicționar etimologic al elementelor latine din limba română; "Dicționarul etimologic" al lui I.A. Candrea și O. Densusianu (1907-1914), cuprinzând elementele latine ale limbii române de la A la P; "Dicționarul limbii române din trecut și de astăzi" al lui I.A. Candrea
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
apoi în numeroase alte ediții; "Rumänisch-Deutsches Wörterbuch" al lui H. Tiktin (3 vol., 1895-1924), dicționar istoric și etimologic, bogat în explicații și citate ilustrative; "Etymologisches Wörterbuch" al lui S. Pușcariu (1905), dicționar etimologic al elementelor latine din limba română; "Dicționarul etimologic" al lui I.A. Candrea și O. Densusianu (1907-1914), cuprinzând elementele latine ale limbii române de la A la P; "Dicționarul limbii române din trecut și de astăzi" al lui I.A. Candrea (1931). În perioada 1948-1989, dicționarele românești au fost
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
Relații culturale româno grecești, Chișinău, 23 24 octombrie 2002. 30. Reforma învățămîntului superior în Germania. Obiective, conținuturi, perspective, protagoniști, conferința susținută la Centrul Cultural German Iași la data de 30 octombrie 2002. 31. Prezentarea volumului Raporturi lingvistice româno germane. Contribuții etimologic (Bacău, 2002) de Vasile Arvinte, la Centrul Cultural German din Iași, 11 martie 2003. 32. Traducerea textului biblic, între abordarea filologica și interpretarea confesionala, raport prezentat în deschiderea Simpozionului “Traducerea Bibliei în actualitate”, Institutul Teologic “Emanuel”, Oradea, 11 aprilie 2003
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
le"”, „"la"”, „"leș"”, „"du"”, ..., fuzioneză cu substantivul determinat, uneori pronuțându-se trunchiat. Câteva exemple: Creola haitiana posedă 10 timpuri verbale, care provin toate din diverse dialecte franceze. Secțiunea următoare da sensul fiecărui timp în franceză; ea examinează, de asemenea, originile lor etimologice. Verbul «"Pale"»<fr."parler" "a vorbi" va fi utilizat ca exemplu. «"Pale"» provine din fr. "parler", care, la rândul său, provine din cuvântul latinesc «"fabulare"». Consoanele [l] și [r] sunt amândouă lichide; anumite limbi, ca de exemplu coreeană, nu fac
Limba creolă haitiană () [Corola-website/Science/311873_a_313202]
-
între cele două sunete. Juxtapunerea celor două consoane lichide (cum este cazul în cuvântul «parler»), face destul de posibila o eliziune, eliminarea uneia dintre ele. Creola haitiana a pierdut și [-r] final al verbului «parler», poate pentru că, din punct de vedere etimologic, sunetul [é] (-er) nu este prea îndepărtat de sunetul [e,].
Limba creolă haitiană () [Corola-website/Science/311873_a_313202]