1,625 matches
-
Poziție? - La câteva străzi de West End. Stați puțin. Să văd exact numele străzilor. Burke merse până în capătul aleii pentru a vedea indicatoarele străzilor și se gândi că putea aștepta sosirea întăririlor. Tocmai atunci începu să scadă adrenalina, lăsând locul euforiei. Nu s-a tras niciun foc. Pusese la pământ un adversar... Ce bine se simțise - aproape ca în urmă cu 12 ani, când reușise să-l placheze pe Chris Broderick, care țipase strident ca o femeie la contactul cu iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
premia. În februarie am devenit medic primar. Era ceva care plutea în aer de câtăva vreme. O meritam. Lucram în spitalul acesta de șaptesprezece ani. Fusesem asistent, apoi viceprimar, apoi prim-viceprimar. Acum comandam eu. M-am lăsat transportat de euforia altora, a mamei tale în primul rând și a colegilor care au organizat o petrecere în cinstea mea. Promovarea aceea îmi încorona viitorul, dar îl îngrădea în același timp. Abandonam pentru totdeauna visul de a merge într-o țară defavorizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cumpere numai lucruri practice, care să poată fi schimbate repede și puse în mașina de spălat. Dar după ce ne-am învârtit de mai multe ori, am apucat râzând rochița de tafta și am aruncat-o în cărucior. Și cu aceeași euforie am cules bluzițe, salopete din flotir, o acoperitoare pentru urechi din blăniță, un pește albastru de pus în cădiță pentru a măsura temperatura apei, o carte plutitoare, o morișcă din animale, pentru agățat la cărucior, o pereche de pantofiori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Până Începi să Înțelegi ceva, Îți expiră mandatul“. Sau: „Există un proverb bulgăresc: Un motan bătrân ține minte mai ales cum să miaune“. În apropierea lui Uri, mai mult decât În brațele Ninei, Fima se simțea mereu cuprins de o euforie senzuală, amețitoare. Uri trezea În el dorința arzătoare de a-l impresiona, de a-l ului pe acest bărbat minunat. De a-l Învinge În dispute. De-a simți mâna sa puternică strângându-i cotul. Nu reușea mereu să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lună și amintindu-i Ninei la cafea, ascuns În spatele ziarului, că era timpul să-i acorde lui Fima tratamentul periodic, ca să nu se usuce de tot. Dar această bănuială nu scădea cu nimic afecțiunea sa față de Uri, bucuria fizică și euforia care Îl cuprindeau Întotdeauna În prezența charismaticului său prieten. O dată la câteva săptămâni Nina se ivea pe neașteptate pe la zece-unsprezece dimineața, parca Fiatul prăfuit În fața micului bloc din Kiriat Yovel, cărând două sacoșe pline cu mâncare și articole de curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o revelație, momente pe lângă care el ar fi trecut total absent. Trebuia să-i confirme plăcerea, bucuria, să pretindă că ar fi simțit la fel cu W., ale cărui priviri deveneau cuvinte și, pe nepregătite, putea fi cuprins de o euforie copilărească. Lui Hans Saner îi rămânea de fiecare dată în minte doar o amintire vagă și o strădanie; până și la gigot și la vinurile grele nu putea să treacă mai departe de exclamația lui fără cuvinte. W., în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
despre cai și cum fusese singura mea experiență în materie de călărie. Se întâmplase la Exeter pe vremea când încă încercam să iau parte la viața de student de la propria mea facultate. Dar atât de repede am fost acaparată de euforia weekendurilor la Bristol cu noul meu grup de prieteni, că nu m-am mai preocupat. Ed se duse la mașină să-și aducă propriul costum de călărie. — De-abia aștept să-ți văd expresia când vom ajunge în vârf. Săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
literar la Londra. Îl simpatiza și avea Încredere În el, Încântat să scape de sordida povară a negocierilor financiare. — Când? Și unde? fură următoarele lui Întrebări. Vom da primul spectacol la Grădina de Iarnă din Southport, În ianuarie, veni răspunsul. Euforia lui Henry se mai desumflă. — Abia la anul? — Avem nevoie de timp. La o piesă nouă sunt multe de făcut, o să vedeți. — Și de ce la Southport? Nici nu sunt sigur că știu unde vine. — Este o stațiune pe malul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
timp după ce Își exprimase opiniile, plecă. Bucuria lui Henry fu ușor umbrită de această Întâlnire, dar, curând, Balestier și familia Compton sosiră Într-o stare de spirit exuberantă, iar după un pahar sau două de șampanie, balonul de săpun al euforiei Îl Învălui din nou. Le povesti despre nodurile În papură descoperite de Archer și despre aparenta lui indiferență față de primirea extatică, imitând maniera puțin pedantă și lipsită de umor a tânărului, iar ei râseră din toată inima. Necazul cu Archer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să o strige și să-i ceară să-i aducă apa caldă de Îndată ce era gata, dar nu se simțea câtuși de puțin ispitit să se dea jos din pat mai devreme și să strice programul obișnuit al casei. În parte, euforia pe care o trăia În clipa aceasta se datora faptului că știa că ziua pe care o avea dinainte Îi stătea În Întregime la dispoziție, fără obligații mondene sau Întreruperi, o zi În care putea lucra neîntrerupt și se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Calcanul, un monument imposibil de ignorat acelui profesor de latină și fost președinte al partidului de centru al orașului liber, neobositului apărător al fericitei Dorothea von Montau. El și pustnica gotă. Eforturile lui pentru sanctificarea ei. Monseniorul era cuprins de euforie de îndată ce cura ei de slăbire devenea tema abordată de noi. Cu mare ușurință se lăsa momit să abandoneze țarcul în care creșteau severele structuri sintactice ale limbii latine; era suficient să întrebi de acea Dorothea, sacră pentru el. Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alții își fixau părul cu apă cu zahăr. Fiecare arăta ca scos din cutie. Călugărul nostru cufundat în reculegere își lăsa mâinile să-i dispară în mânecile rasei și se uita în urma grupului cu o atitudine împietrită, de îndată ce, plini de euforie, de parcă mergeam să scoatem o comoară, porneam spre petrecerile dansante ale sfârșitului de săptămână. Mie îmi era ușor. Încă de timpuriu am fost un bun dansator. La festivitățile burgheze pe Zinglers Höhe ori în salonul pavoazat cu ghirlande al grădinii-restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi-a adus un week-end În mahalaua Devoto, exil dureros pentru domesticul cufăr și cutumiara cuartilla. Fără doar și poate că i-am făcut cu ou și cu oțet În forul meu interior. Dar de-acuma mi s-a risipit euforia: nu scap de nici o culoare de indivizii ăștia atât de urâți, care se bagă ca mărarul În ciorbă. Vă Întreb cu cea mai mare loialitate: considerați că sunt În primejdie? Presupunând că vei continua să turui până la Judecata de Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asta!), ceva minunat. Inima mi-a tresărit și un val de bucurie a trecut prin mine, un val așa de puternic, că aproape m-a dărâmat din picioare. Dintr-o dată m-am umplut de speranță, de bucurie și de fericire. Euforia pe care o simți când ai crezut că totul e pierdut și-apoi îți dai seama că totul o să fie bine. Știți la ce mă refer. Genul de euforie pe care îl simți o dată sau de două ori în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o dată m-am umplut de speranță, de bucurie și de fericire. Euforia pe care o simți când ai crezut că totul e pierdut și-apoi îți dai seama că totul o să fie bine. Știți la ce mă refer. Genul de euforie pe care îl simți o dată sau de două ori în viață. — Da, am spus, sigur că da. Adam s-a apropiat, i-a scuturat piciorușul lui Kate, apoi s-a așezat lângă mine, pe pat. Salteaua aproape că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca între patru pereți (de aer), chiar și când stai pe o bancă și privești cum se joacă și ce-și spun copiii foarte mici în parc, viteza asociațiilor, a combinațiilor, a emoțiilor încrucișate în fracțiuni de secundă produce o euforie atât de asemănătoare cu ceea ce se întâmplă, uneori, la masa de lucru, în fața foii de hârtie, a ecranului - pe jumătate în lumea reală, pe jumătate în lumea paralelă în care toate trăiesc cu adevărat, nu știu de ce-i spun unii
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
tine însuți pe care ardeai de nerăbdare să mi le împărtășești? Abia aștept să le aud. Am zâmbit. Fusesem agitat toată ziua, gândindu-mă ce ciudat va fi să iau din nou masa împreună cu cineva, dar acum mă cuprindea o euforie liniștitoare. — Nu am nici o revelație de împărtășit, am spus. — Deci ieri-noapte a fost doar o încercare subtilă de a mă suprinde în halatul de casă? — A fost doar un impuls, atâta tot. M-am gândit dintr-odată cât de ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mică, pentru că presiunea era slabă. Semnalul de Încetare a pericolului sună În momentul În care turnau ceaiul și apărură și ultimii șoferi. Binkie trecu dintr-o Încăpere În alta numărînd capetele. Atmosfera Începu să se-ncălzească. Era un fel de euforie a faptului că au supraviețuit, că au ajuns la capăt, că intraseră Într-un alt raid și-l dovediseră. Toți erau stropiți de sînge și plini de praf, imposibil de ostenți, după ce Își croiseră drum prin moloz și se aplecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chiar și față de copiii care au fost de necontrolat. Cel mai bun efect al acestui moment este că furia dumneavoastră scade până la nivelul cel mai mic imaginabil. Secretul e să reușiți să mențineți acest sentiment de seninătate și după ce trece euforia. —Mă scuzați, doamnă? Mă uit În sus, imaginându-mi că e rândul meu să-mi pun produsele pe banda rulantă. În loc de asta, fata de la casă mă informează că am stat la coadă Într-o zonă pentru cărucioare obișnuite, iar Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a coborît el la podea, și cu destulă blîndețe. Mă doare gîtul foarte tare - abia pot să-nghit. M-a strîns de gît Într-un fel aparte, ca un masor priceput. Chestia ciudată e că mă simt puțin cam exaltat. — Euforie post-traumatică, decretă Cabrera, folosindu-și În sfîrșit cum trebuie seminariile de psihologie. Oamenii care scapă din accidente de avion rîd adesea după eveniment. Își cheamă un taxi și se duc acasă. CÎnd ajunsese la apartament și mă găsise În balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la petrecere dacă ies cu tine în curte la zăpadă! Hai repede sus, să nu răcim, zău așa! Are dreptate. E încă iarnă. Vara mea e încă departe. Georgi e îmbujorată și de zăpadă, dar și de o stare de euforie care-i răz bate din glas. Și în mine plutește aceeași euforie, la urma urmei, de un alb copleșitor, doar că nici nu-mi place să recunosc starea asta și nici nu mi-o pot exprima. în mintea mea recunosc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sus, să nu răcim, zău așa! Are dreptate. E încă iarnă. Vara mea e încă departe. Georgi e îmbujorată și de zăpadă, dar și de o stare de euforie care-i răz bate din glas. Și în mine plutește aceeași euforie, la urma urmei, de un alb copleșitor, doar că nici nu-mi place să recunosc starea asta și nici nu mi-o pot exprima. în mintea mea recunosc, însă. Deși prefer vara și marea, astăzi sunt totuși fericită că e
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
glas vo ios, în timp ce mă ridic. Iar cu olimpiada, oi vedea atunci, după ziua ta, dacă mai am chef să mă duc... îmi pun ochelarii și-mi înhaț servieta, simțind, în timp ce mă scutur de zăpadă, că mă scutur totodată de euforia dinainte. Am redevenit o elevă oarecare, o elevă de liceu care a chiu lit de la ora de chimie cu colega ei de bancă și care visează bazaconii, ca toți liceenii. Nimic mai mult, nimic mai puțin, îmi spun, pipăindu mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și de ce, îi reveni dintr-odată foarte clar în minte o zi îndepărtată din vremea când era elevă și chiulise de la ore cu o colegă; alergaseră în curtea școlii și se aruncaseră în zăpadă. Erau fericite - doar atât își amintea: euforia acelor clipe. Oare cum o chema pe colega ei? De la care școală era? Nu-și mai amintea nici numele, nici chipul ei. își amintea doar, din ce în ce mai clar, cum se aruncase cu ea în zăpadă și cât de fericită se simțise
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
asta și, Întorcându-se la prima, o lua cu el seara În pat. Pentru ca, la lumina unei lanterne rusești, să se delecteze de unul singur, citind pe nerăsuflate din mai vechile-i istorii sălbatice. Iar după ce trupul Își trăia scurta euforie, sufletul Începea să se bucure: ceea ce scria el era nemaântâlnit, nimeni nu mersese În literatură atât de departe, el era cel care spunea pentru prima dată lucrurilor pe nume. Creator izolat, Își Închipuia că inventase un gen literar. Credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]