3,312 matches
-
să le facă altor semeni de-ai lor, nu-i venea să creadă că ființa umană poate decade în așa hal. Era un obicei în lagăr dacă cineva evada atunci rudele mai apropiate, prietenii, erau executați. Într-o noapte au evadat câțiva deținuți, iar a doua zi dimineață au fost aliniați toți cei din lagăr. În față au fost scoși opt deținuți care urmau să fie executați. Printre ei se afla și un copil cam de zece ani. Erau acolo ofițeri
LUMEA SUFERINZILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348413_a_349742]
-
parte ca un întreg. Ea reprezintă un sex slab, incapabil de a se adapta noilor condiții, când nevoită fiind, trebuie să facă față greutăților vieții, să combine viața personală cu cea profesională în mod armonios, să caute soluții pentru a evada dintr-un faliment emoțional iminent în care tocmai a fost lepădată. Bărbații au senzația iluzorie că o femeie este incapabilă de a se acomoda multitudinilor de probleme apărute fortuit, că ele nu știu să-și reorganizeze viața după standarde noi
BĂRBAŢII ŞI FEMEILE DIN SOCIETATEA DE AZI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348416_a_349745]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > OCROTIT Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 745 din 14 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului OCROTIT În zbateri de aripi ude înger oftând evadează din abis rebel prin fisuri nevăzute crevase trasate de timp îl prind deschizând porți să-l salvez să ascund în mine sămânță de amintire absorbita în inima să încapă cu tine aripi franțe de ghilotina țintuite secrete în lanțuri pe
OCROTIT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345160_a_346489]
-
uneori. Incepusem deja și la locul de muncă să consum alcool. Mă învârteam într-un anturaj din care nu puteam să scap. Lucrând ca tehnolog-normator al unei secții de sculărie dintr-o mare intreprindere timișoreană, mi-era foarte greu de evadat din acest anturaj. Reporter: De multe ori anturajul și prietenii sunt ca un sac de pietre în spatele nostru, mai ales prieteniile rele. O greutate de care nu putem scăpa. Petre Stanoievici: Așa este. Atunci când vă spuneam că luam acele pilule
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345089_a_346418]
-
trupește și sufletește. Deci, cei mai mulți au intrat în detenție având o educație moral creștină, unii o trăiau mai intens, alții mai puțin, dar în momentul în care au devenit conștienți că toate punțile cu exteriorul le sunt tăiate, ei au evadat în transcendent. Și, în ciuda ostracizării extreme la care erau supuși, și-au câștigat libertatea și fericirea, realizând ceea ce părea imposibil - izbânda în fața comunismului. În urma materialului consultat, a rezultat că, în ciuda tuturor eforturilor pe care sistemul comunist le-a făcut, de
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
desfăca în cuvânt și să iradieze în spații ale iubirii Cuvântul Însuși, ce se cerea împărtășit cu mulțimea, mereu aflată în nevoie ... Unde apărea El, aerul se coloră căpătând consistentă unui dar - respirând, în preajma lui Isus, Iubirea Însăși - inima, înviorata, evadă dincolo de porțile ferecate ale mărginirii, iar veșnicia își picura mireasma pe creștetele muritorilor ... Iubirea Însăși, obiectivata în spațiu al atingerii și al cuvântului care încurajează, transformă temerea în îndrăzneala, cenușă în flacăra; femeia bolnavă de doisprezece ani și-a propus
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
desfăca în cuvânt și să iradieze în spații ale iubirii Cuvântul Însuși, ce se cerea împărtășit cu mulțimea, mereu aflată în nevoie ...Unde apărea El, aerul se coloră căpătând consistentă unui dar - respirând, în preajma lui Isus, Iubirea Însăși - inima, înviorata, evadă dincolo de porțile ferecate ale mărginirii, iar veșnicia își picura mireasma pe creștetele muritorilor ...Iubirea Însăși, obiectivata în spațiu al atingerii și al cuvântului care încurajează, transformă temerea în îndrăzneala, cenușă în flacăra; femeia bolnavă de doisprezece ani și-a propus
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
CATIFEA (2) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 809 din 19 martie 2013 Toate Articolele Autorului 2. Avertisment Suntem prizonierii istoriei, forma politică a memoriei. Ca să fim liberi, pe deplin liberi, trebuie să uităm, s-o uităm! Adică, să evadăm. Și cea mai la îndemână formă de evadare este amintirea : evadarea în trecut. Trecutul tău sau unul imaginar. Am găsit : evadarea în trecutul meu imaginar ! Prin urmare, să-i dăm drumul ! Noi ? Păi, EU și AMINTIREA. Să ne "derulăm" pentru
DEŞERTUL DE CATIFEA (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345242_a_346571]
-
înțelegerea celorlalți. Doar atât? Nu.. Undeva în subconștient ți-ai programat etapele vieții ... n-ai uitat, niciodată, libertatea lipsită de griji a copilăriei, acel spirit ludic păstrat în parcul de distracții al inimii, te joci fericit în lumea ei magică..evadezi dornic de mirajul acelei oaze liniștite.. Se-ntâmplă, să se stingă luminile...se închid porțile ... cineva își face meseria cu exactitatea neclintită a orologiului.. Atât ... sau nu... ... pe foaia albă vorbele se scriu singure urmând cursul timpurilor.. Camelia Constantin Martie
DOAR..ATÂT.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345286_a_346615]
-
ce-nchide-n arbori comori de timp, un cheag de veșnicie de neînvins pe trepte de valori îl urcă-n Olimp. Maestru mai coboară ochii către sine căci lucrările lui urcate-n curcubee sunt bucuriile timpului ce vine când Vida evadează din idee. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Și statuile vorbesc, poezie de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 816, Anul III, 26 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile
ŞI STATUILE VORBESC, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345442_a_346771]
-
INSULA FERICIRII Încercăm cu toții să supraviețuim în secolul acesta a turbulentei creându-ne în imaginație mici insule unde evadam atunci cand nu mai putem face față uraganelor și cutremurelor care ne înconjoară. Acolo, pe insula noastră jucăm șotron chiar dacă nu ne mai țin balamalele, gângurim că bebelușii, ne așezăm pe tronul regelui fără să ne fie frică de pedepse, sărutam
CĂUTÂND INSULA FERICIRII / LOKING FOR THE ISLE OF HAPPINESS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345441_a_346770]
-
pierdem o ființă dragă, pe acel drumul spre...Infinit. Ce bine ar fi să pot să las frîu liber lacrimilor și să deschid fereastra sufletului lăsînd durerea să iasă din el! Când tristețea...doare iar gândul se zbate parcă să evadeze din mintea mea îndoliată, îi dăruiesc libertatea, lăsându-l să-mi povesteasă ceea ce simte... Toată durerea... o plâng pe o filă de caiet; înțelegătoare și duioasă ea îmi cuprinde tot amarul pe suprafața ei imaculată... Scrisul mă ajută să dau
DINCOLO DE...STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345471_a_346800]
-
dincolo de bariera ridicată de imaginație, indolența și indiferența adevărului creat de lumea celor mari, au împiedicat-o să crească în aspirațiile ei, și numai paginile răsfoite și cele scrise i-au deschis poarta spre visele care obosite de așteptare au evadat spre lumină. Au trebuit ani ca o coală albă și un creion să mă acuze de neîncrederea în mine, să-mi răscolească arhivele sufletului, să-mi contureze imaginar în albul imaculat al hârtiei, inocența sufletului, și chipuri care mi-au
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
noului leac, care avea să-mi vindece rânile care încă mai sângerau. Din cerneala sângelui mi-am plăsmuit un nou înveliș, departe de tot ce a încercat să-mi distrugă bucuria de a trăi, și astfel răul și fericirea au evadat din mine pe căai diferite: unul pierzându-se în tenebre spre uitare, celălalt plimbându-mă spre steaua mea. Unde aș fi putut să devin visul fetiței, dacă nu lângă steaua care i-a luminat copilăria? Tot ce îmi otrăvise existența
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
toți prichindeii din sat...mai înspre Reni pădurile interminabile de sălcii și plopi de la Buciumu, Racu sau Gărla Brăilei... și se-ntindeau departe către Isaccea, cu ghiolurile și smârcurile pline de papură și trestie cotrobăite de tot felul de haimanale, evadați din pușcării de drept comun sau condamnați politici ce sfârșeau în cele din urmă răpuși de iernile aprige sau de câinii instruiți ai milițienilor. Lascu era șeful de post, și el îi aducea în cătușe pe amărâți, păziți îndeaproape și
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
Acasa > Poeme > Antologie > "FUGA" DE BACH Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Fuga” de Bach Pe clapele unui pian de vremi uitat Alergau sunete gonite de păcat O melodie evadată din abis Trezea capelmaistru cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafii Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm în fuga din genuni Plutea
FUGA DE BACH de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377834_a_379163]
-
ne bucurăm! adaugă Solitarul eclatând din toată ființa-i. -Carpe diem! finaliză îndemnurile Patriarhul și imboldul său vivant contrastă pentru prima oară cu înfățișarea austeră și măreață dedusă și din statură, și din părelnica sa neclintire. Oricum, sufletul său adolescentin evadase acum printre ei și avea să se refugieze în sobrietatea-i la sfârșitul scurtei vacanțe. Doc se detașă de grup, le dădu tonul cu o voce baritonală tânără și caldă și intonară Gaudeamus igitur. Mult nu le-a trebuit cantemiriștilor
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
cu voioșie să mă joc îmi vine. O sută de zile pot uita de teme Chiar dacă-mi mai vine să rezolv probleme, Cărți de aventură poate voi citi Și-o să mă-ntâlnesc cu prietenii. La bunici la țară pot să evadez, Oriunde m-aș duce, am să mă distrez! Și cum mi-am făcut deja socoteala, Aș vrea doar să-mi spuneți: Când începe școala? Referință Bibliografică: A VENIT VACANȚA! / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2005, Anul
A VENIT VACANŢA! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377953_a_379282]
-
și Ingridei. Din echipaj n-au mai rămas decât timonierul și mecanicii din sala motoarelor. Nici polițiști n-au scăpat, în afară de Thomson, unchiul, și tu, pentru care mai dau un milion, așa că poți ieși când vrei! Ortiz a încercat să evadeze și a fost împușcat cu toți mexicanii lui. N-a mai rămas nimeni care să vă toarne, iar eu n-am niciun interes, cu toate că m-ați suspectat pe nedrept. Las ochii în jos. - Așa păreau lucrurile atunci! încerc să mă
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]
-
albastre... XXIII. AMFORĂ, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015. în zgomot de pânză albă se topesc munți înzăpeziți cărări printre nămeți îsi croiesc miei cântând evadare alpină ca într-o încleștare sublimă ai evadat din mine în ascunse peșteri cerești nopțile mi le împreună ca un șirag de mătănii ziua-ntreagă în arșița verii să te strig cu glas de câmpie verde cu tăcerea desei păduri a cărei taină doar mierla o știe n-
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
arzândți-am rămas amforă... XXIV. LA MAL, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015. cum eram atât de singur și ea purta porumbei în alai născuți din valuri de mare unde se înecasera toți inorogii evadați din nisipul castelelor mele cum ea se pierdea în zare și noaptea mi se făcea mare m-am însingurat într-o colibă de bătrân pescar ... Citește mai mult cum eram atât de singurși ea purta porumbei în alainăscuți din valuri
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
je t'aime comme ça liniștea ta zburdă pe pieptul meu urcăm scările în sarutări ieșim din metrou la suprafață pășim în spațiul verde copacii și-au unit crengile deasupra pașilor trecători in parc e atata liniste ca o iubire evadată din cotdian te cuprind în brațe și te întreb zâmbind ne tăvălim în iarbă? îmi pui degetul pe buze îmi schitezi o inimă pe chip și sărutul tău îmi dezvăluie o rană de iubire ... Citește mai mult îmbrățișarea noastrăa căpătat
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
fură câte o fărâmă de materie păstrează intact gândul se vede pe foile amintirilor fur și eu o mână de litere și le arunc pe propria frescă acum e toamnă m-am născut încă mă nasc din palmele tale am evadat dar întrebarea rămâne: de ce te simt mereu mai viu mai intens tăcerile noastre tăcerea ta mă bucură viul glasului venit zi de zi ca o răspântie a amiezii reumple văile golite de tine pline de El de răsăritul cu trei
TĂCERI TĂCERILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376388_a_377717]
-
Toate Articolele Autorului Curcubeu... Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu, O ploaie insistența, monotona și mi- e greu. Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlă De după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despica. Aș vrea să evadez, dar nu- mi cresc aripi Să zbor, sunt zăvorâta, cum să -nfiripi Scăparea, ridic privirea către cer, de ce, eu, Doamne? Știu c- am greșit și- n primăveri și- n toamne, Prea m- am iuțit, am blestemat, strigând Da' n clipă
CURCUBEU de DANIA BADEA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376516_a_377845]
-
IARBĂ Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului sunt răni ușoare întâlnirile greu de purtat ca plasele pescarilor de unde nici rechinii nu scapă dacă mă iubești adu-ți aminte că doar florile evadează când și când prin visele vreunui poem prin luminile risipitoare ale tristelor orașe da am inventat tristețea pentru că ne pliciseam în atâta frumusețe așa că de alergi ori de aștepți să treacă drumurile prin tine te poți pierde în cenușiul-pierde-ceruri ce
SFERE PIERDUTE ÎN IARBĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376550_a_377879]