11,327 matches
-
sau își reîmprospătează imaginea, este oportun să împrumute din vechea identitate exemplele bune, reprezentările pozitive, pentru că nicio schimbare nu se face ex nihilo, ci presupune o repliere pe ceea ce ne este familiar. Iar un crâmpei de imagine pozitivă din trecut evocat la momentul oportun face pe jumătate scuzabil orice demers nepopular inerent unei schimbări. Pentru că, da, dincolo de cifre sunt întotdeauna oamenii, "natura impredictibilă a condiției umane și psihicul omului"108. Capitolul 4. Cultura organizațională: examenul de maturitate al brandului de angajator
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Cultura organizațională realitatea brandului Răspunsul la întrebarea "ce este cultura organizațională" nu este simplu. De pildă, Clyde Kluckhohn inventariază 163 de definiții ale conceptului pe baza unor criterii descriptive, istorice, normative, psihologice, genetice și structurale. De aceea, am ales să evocăm o definiție a culturii care ni se pare acoperitoare și care îi apaține lui Edgar Schein, unul dintre cei mai proeminenți reprezentanți ai domeniului. Schein problematizează cultura organizațională de o manieră socratică. Cultura pare ceva abstract, greu de atins, afirmă
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
manieră socratică. Cultura pare ceva abstract, greu de atins, afirmă Schein, dar forțele care derivă din cultură în diverse situații sociale și organizaționale sunt extrem de puternice 131. Pentru a ilustra impactul acestor forțe, Schein utilizează câteva exemple ilustrative. De pildă, evocă un caz de la începutul carierei sale, când a fost chemat să se ocupe de îmbunătățirea comunicării, a relațiilor personale și a luării deciziei la Digital Equipment Corporation (DEC). După mai multe întâlniri, a observat confruntări în grupul de lucru, sincope
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
care își asumă riscul, oferă feedback imediat, au o atitudine proactivă la influențele mediului extern. Agențiile de publicitate, băncile de investiții sau firmele de brokeraj subîntind o cultură de acest tip. Cultura de club este caracterizată prin securitate și stabilitate, evocând o viziune paternalistă despre organizație. Valorile atașate, pe lângă cele enunțate mai sus, sunt fidelitatea față de organizație, împărtășirea și asumarea misiunii, scopului și obiectivelor organizaționale. Sunt promovați oamenii din interior, iar ascensiunea ierarhică este, de regulă, lentă. Organizațiile care dezvoltă acest
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
valorile culturilor locale 171. Schein invocă relația cu natura, activitatea umană, natura umană, relația dintre om și timp, raportul adevăr-realitate. Trompennars vorbește despre relația cu natura și cu oamenii, universal-par-ticular, individualism-colectivism, afectivitate, difuz-specific, realizare-atribuire, relația cu timpul. Kluckholn și Strodtbeck evocă aceleași dimensiuni. În plus, Adler adaugă spațiul public-spațiul privat; Hall introduce spațiul personal și psihic, limbajul pe direcțiile context larg-context restrâns, prietenia (a se vedea matricea de mai jos, care ilustrează foarte bine multitudinea aspectelor pe care le implică cultura
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
fiind comunicarea internă (74%), formarea profesională (46%), site-ul (43%). Aceste rezultate argumentează în favoarea interesului pentru RSC, dar, în același timp, indică nevoia unei infuzii de interes și la nivelul companiilor românești. Din perspectiva analizei de față, este interesant de evocat cazul Nokia. Sintagma "scandalul Nokia" este deja consacrată în presa românească și internațională. Când unei companii i se asociază un astfel de substantiv, consecința este că se află în fața unei crize ce afectează o seamă dintre entitățile componente ale brandului
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
a dirija", iar leadership-ul "a influența, a ghida într-o anumită direcție, curs, acțiune, opinie"214. Literatura de specialitate abundă în cadre teoretice sau cercetări, experimente etc. care propun stiluri de leadership. Sunt însă câteva modele pe care le vom evoca tocmai pentru că ele reprezintă un sprijin real în construirea brandului de angajator și a culturii orientate spre EOC. De aceea, vom analiza modelul lider-participativ al lui Vroom, Yetton, Jago, leader-ship-ul tranzacțional și transformațional. Acest model este interesant pentru că propune reguli
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
sub "observație clinică", după ce, timp de mai bine de 6 ani, opera sa fusese pusă la index, Tudor Arghezi alege să utilizeze în articolul Edituri și tălmăciri 35 obișnuitul discurs de polemist, din păcate cu multe accente oportuniste. Astfel, el evocă epoca de dinainte de 1944 ca fiind, în materie de editare, monopolul "băieților de prăvălie lăcomiți". Arghezi lega calitatea traducerii de afinitatea de stil între traducătorul-scriitor și autor 36. În august 1954, "Veac nou" anunța închiderea anchetei, manifestându-și nemulțumirea că
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
Sibiu etc. Ziarul "Lupta națională", Societatea Carpați și biblioteca Armencea au ajutat pe refugiații din Transilvania. Erau extraordinare aceste manifestări de solidaritate națională ale unui oraș cosmopolit, așa cum era considerată Brăila. Remarcabile pagini din această carte a lui Toader Buculei evocă un trecut istoric deosebit. Fie că e vorba de participarea brăilenilor la Războiul de Independență din 1877, în care au murit 28 de ostași brăileni, fie prin fapte de bravură ca aceea a sergentului Vasile Stoica care cu prețul vieții
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
fel de proteste antiartă, în cadrul așa-numitei arte brute, prin care un Yves Klein, de exemplu, în Anthropométries, folosea ca "pensulă vie" femei nude, muiate în culoare albastră, care se rostogoleau pe o pânză. Ca și în cazul lui Malevici, evocat în legătură cu spectacolul lui Manuel Pelmuș, și în lucrarea lui Klein se atingeau limitele picturii și se denunțau mijloacele acesteia ca insuficiente, ajungân-du-se, atât pe plan social, cât și pe plan artistic, la nihilism. Și o serie de dansatori români de
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
lui, cu gaura înecată de o vegetație creață de păr alb. Sudoarea îmbătrânită din zăbunul lui, cusut cu desenuri de plapumă, într-o ștofă imprimată cu motive de șaluri, îmi păru mireasma bunătății, și împărechierea mi-a rămas până azi, evocându-mi, cu mirosul oilor și al căciulilor, făptura pierdută de mult în pulbere și cenușe a turcului Ali. Sînt douăzeci și patru de ani de atunci și mai am rămas dator și azi treizeci și cinci de bani bătrânului fost prizonier din luptele războiului
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
întrucît publicul e alcătuit exclusiv din manechine. La sfîrșitul concertului, dictatorul izbucnește în rîs, dar, spre spaima lui, manechinele încep să aplaude! Tîlcul parabolei este absolut limpede, iar trezirea la viață a manechinelor sună ca un avertisment. Universul totalitar este evocat și în alte proze. O stradă-n soare: două cordoane de "guarzi negri" (travestire de circumstanță a milițienilor autohtoni) se deplasează de la extremitățile unei străzi către mijlocul acesteia. Omul prins la mijloc, proaspăt evadat din închisoare, ar dori să se
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
propunea... Se apropiau astfel împreună, prin pași mărunți, de o coloană sonoră stabilă în linii generale și proteică în amănunte. După care treceau la scena următoare. Cei doi comunicau prin dialog direct, fără a se folosi de scriitură. Mai departe, evoc spusele unui martor la gestația spectacolului: "Dansatoarea și coregrafa Vava Ștefănescu a lucrat cu regizorul-scenarist încă înainte de începerea repetițiilor propriu-zise, ascultînd de sute de ori, iar și iar, muzicile "găsite" și imprimate de Ioan Pop. Extraordinar a fost faptul că
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
prezent, Pavel Chihaia n-a ostenit a-și continua activitatea literară, de cercetare și jurnalistică, ultima în special învederînd un caracteristic accent antitotalitar. Să urmărim acum Paginile de jurnal (1956-1957) pe care ni le oferă scriitorul. Nu pot a nu evoca iarăși, în marginea lor, propria-mi existență paralelă, de tînăr profund dezamăgit, ce intrase deja în conflict cu autoritățile comuniste, exmatriculat în mai multe rînduri sub o motivație politică, adîncit în lecturi de catacombă. Apoi sortit șomajului și, pe o
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
înfrângerea Eteriei și de teama represaliilor, a fugit din Iași și a ajuns tocmai în Elveția, unde a și publicat trei cărți în limba franceză. Cel puțin una dintre ele: Cours de littérature greque - Geneve, 1827, în care Rizu-Nerulos a evocat și învățământul grecesc din Moldova și Muntenia, a atras și atenția lui Goethe, ale cărui simpatii filo-elene sunt bine cunoscute, și care a și recenzat-o în revista sa Kunst und Altertum (anul 1829, p.329-341). În fine, tot cam
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
Ibrăileanu". Care sunt, așadar, trăsăturile de personaj conservator ale lui Constantin Călin? Mai întîi o îmbătrînire ușor stilizată, masca unei senectuți mereu subliniate, precum un suport al "seriozității" analizelor, o îndreptățire a moralităților: Am ajuns la o vîrstă care-mi evocă rămășițele zilelor. (...) Sunt hotărît să nu mă precipit, să-mi spun, după Boileau, Hatez-vous lentement, ca și cum termenul pentru Ťmarea trecereť ar fi departe. La Ťvîrsta a treiať, lupta cu timpul e lupta cu panica paralizantă de a nu prea mai
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
mod evident există o mare diferență între temperatura emoțională a autorului care, scriindu-și cartea își retrăiește viața și cea a cititorilor cărții, care nu cunosc nici unul dintre personajele evocate și își pot imagina cu greu clădirile, străzile și pădurile, evocate cu deplină familiaritate. În cazul lui Alexandru Paleologu, interesul pentru profesorul Artur Voitinovici era dat (și) de mica istorie a lui Mircea Eliade, povestită de Noica autorului. Ce ar putea stârni însă, unui cititor din afara Bistriței, interesul pentru profesorul Livius
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
unul spontan și incomplet, o însemnare zilnică mai mult sau mai puțin densă dar oricum conjuncturală, ci unul deliberat, organizat ca o mică epopee pentru uz propriu și este scris cu vădite intenții literare. El acoperă întreaga viață a autorului, evocă locurile nașterii și strămoșii, urmărește îndeaproape curgerea evenimentelor și construiește din aproape în aproape acel climat în care artistul s-a format și s-a individualizat. Organizat pe mai multe planuri, concepute, la rîndul lor, ca fluxuri narative, textul lui
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
acoperișul primeia se găsea o drăcovenie cu roți. Am întrebat ce e acolo, bunicul mi-a răspuns că e o tricicletă pentru mine, iar eu am insistat, într-o românească stâlcită: ,,Putu mine?!?!?! Putu mine?!?!?!" Până la stingerea ei, mama a evocat momentul acesta cu multă dragoste și cu haz. Și îmi mai amintesc încă un dar: pomul de Crăciun pe care l-am avut cu un an înainte de moartea tatei. Era împodobit cu mașini de pompieri, lanterne, pistoale, daimoni; era cel
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
în care nu a stat degeaba, publicând mai multe cărți de tot felul), prozatorul reiterează acestă experiență de transpunere a unui basm în (post)modernitate, prin publicarea cărții Greuceanu. Roman cu un polițist. De această dată, așa cum sugerează numele protagonistului evocat în chiar titlul romanului, la originea cărții se află unul dintre cele mai cunoscute basme populare românești. Ceea ce face Stelian Țurlea din basmul Greuceanu este cam ceea ce a făcut Martin Scorsese din filmele cu gangsteri produse în Hong Kong, atunci când a
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
însăși aspirantă la un rol politic major, devin o perspectivă pe deplin justificabilă. Cu excepția logicii basmului, pe canavaua căreia se țese intriga propriu-zisă a romanului, totul ține de o Românie cât se poate de reală, recognoscibilă, aflată sub ochii noștri. Evocând copilăria personajului său, Stelian Țurlea face o plină de pitoresc descriere a vieții din mahalalele românești dinainte de venirea comuniștilor la putere: "La noi lumea era așezată cum trebuie: care avea o cizmărie, care o sifonerie, care o frizerie, care vindea
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
limba, fiind cu deosebire simțitor la cântecele populare. împrejurarea în care s-a aflat G. Topîrceanu în țara vecină a fost, din păcate, una nefericită, și anume, cum spuneam, în calitate de prizonier de război în 1916-1918, experiență ce avea să fie evocată în amintirile din captivitate sub titlul cu evidente rezonanțe onomastice bulgărești Pirin-Planina, volum apărut în 1936. Cartea, lipsită de orice șovinism, povestește episoadele "tragice și comice", cum le numește autorul, ale celor 18 luni de prizonierat. Oameni cu brațe amputate
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
femeia, c-o tresărire de nemăsurată bucurie". După ce se descotorosesc de echipamentul militar, înfrigurați, drumeții se aciuiază lângă cuptor, primiți cu dragă inimă de soția lui Stancio și de bătrânul Dediu Manole, figura care sintetizează cel mai bine omenia, deseori evocată în cartea lui G. Topîrceanu. Gazdele fac în grabă pregătiri, bătrânul se duce la cârciumă să cumpere vin, tânăra femeie răstoarnă un scrob prea ardeiat pentru oaspetele român și scoate din cuptor o tavă de plăcintă (bánița), cu ceapă și
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
istorică ori socială cît de cît precisă, acțiunea se petrece într-un dezolant spațiu imaginar avînd mai degrabă aspectul unui decor de teatru expresionist și într-un timp aparținînd vag secolului XX, după cîteva indicii secundare de ordin material (este evocată fotografia unor piloți, este menționată existența unui aeroport, sînt folosite puști de vînătoare). Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
se va sfărîma, în libertate, în grupuri și singurătăți. Azi, de cîte ori se întîmplă să trec pe coridoarele pustii de la Uniunea Scriitorilor, am un sentiment ciudat. Libertatea a golit de viață acel sediu" - notează Octavian Paler în confesiunile sale, evocînd cea dintîi seară de după căderea regimului, petrecută la o agitată adunare în sediul Uniunii Scriitorilor din București. Voit sau mai degrabă nu, aceste fraze amintesc însă puternic de atmosfera stranie și apăsătoare din romanul apărut în 1985. Bună parte din
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]