2,039 matches
-
demersuri diverse în logică, filosofie, știință, ideologie etc. Dar aceasta înseamnă că trecerea nu are doar o natură logică; mai degrabă ea este de natură ontologică; și, de altfel, chiar contextele aristotelice în care se discută despre individual și universal, evocate mai devreme, conțin angajamente ontologice. Individualul ("individul") este, pentru Aristotel, substanța primă (prote ousia), singura ființare unitară și indivizibilă, ființarea-simplu-prezentă; am putea spune: faptul-de-a-fi-"acesta". Universalul nu este substanță nici măcar secundă: specie sau gen -, ci este însușire a substanței, o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
esențial intențională, neputând să ... gândească. Observăm însă, pe de altă parte, că sunt acceptate ca având un anumit sens expresii de felul: "este fără ființă", "nu este fără ființă", "fără ființă fiind", "este ființă", "nu este ființă" etc. Diferența ontologică evocată mai devreme ne ajută, într-o oarecare măsură, în a lămuri astfel de expresii, sau cel puțin în a înțelege cum sunt ele posibile ca formule "bine formate" ale rostirii judicative. Ea propune o distincție între ființă și ființare, dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică într-un orizont nou de constituire, ce nu poate fi decât non-judicativ, exigențele exprimate de gândirea ființei ar putea fi suspendate, poate chiar anulate. Dar acum trebuie să vedem dacă nu cumva, pornind de la unele presupoziiții ale experiementelor filosofice evocate, aceste angajamente se pot retrage chiar în orizont judicativ, adică tocmai în locul ce este sau măcar pare a fi "natural" pentru ele. În acest demers, integrat reducției judicative, trebuie să pornim de la constituția logică cea mai "durabilă", adică de la subiect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
viață omenească. De altfel, părtinirea, ordonarea și autorizarea, chiar dacă se exersează și în legătură cu fapte "pure" ale gândirii, așa cum a fost deja ilustrat, sunt proprii înseși unităților de viață omenească. Înainte însă de a opera reducția în acest "loc" judicativ, trebuie evocate câteva fapte semnificative ale gândirii "pure" (mai bine zis, autonome), din logică. Dialetheismul (dintre reprezentanți, Graham Priest), care are în spate o întreagă tradiție, așa numita logică paraconsistentă (un reprezentant recunoscut fiind Newton da Costa), "logica dinamică a contradictoriului" (Ștefan
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
direcții opuse. Solitar în Imperiul Sovietic ostil De astă dată vreau să sustrag din umbra amintirilor două episoade din acțiunile mele petrecute în ceea ce mi se pare că se aseamănă cu "noaptea unei lumi ce nu mai este". Dacă metafora evocată pare să fie enigmatică, iată-mă precizând că este vorba de experiențe acumulate în două incursiuni în epoca întunecoasă și de tristă memorie a Imperiului Sovietic, prima la Tbilisi și a doua la Așgabat. Însă, la fel ca în oricare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
epoca întunecoasă și de tristă memorie a Imperiului Sovietic, prima la Tbilisi și a doua la Așgabat. Însă, la fel ca în oricare act de recreare a unor momente trăite cu mult timp în urmă, vreau să precizez că cele evocate sunt în esență reale, în măsura în care memoria a conservat fidelă evenimente și detalii refulate sub povara anilor care s-au acumulat între timp. Primul episod readuce din subsolurile memoriei experiențe trăite cu ocazia participării mele la o conferință internațională organizată de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
presă, la noi și în străinatate, s-au repezit asupra biografiei sale, concentrându-se asupra păcatelor dictatorului care a reprimat cu mână forte insurgența socialist-comunistă din Chile și infracțiunile comise de administrația lui în domeniul drepturilor omului. Într-adevăr, păcatele evocate au fost adevărate, iar infracțiunile reproșate au fost reale, dar moștenirea lăsată de Pinochet țării sale nu se limitează numai la contabilizarea aspectelor negative, din anii lui la putere. Pinochet nu a fost numai un dictator sanguinar un dictator care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
epuizat lista tuturor obiectivelor de interes istoric, arheologic, estetic sau pur și simplu turistic pe lângă care am poposit un timp. Au fost și altele, dar aceste rânduri nu sunt menite să descrie locuri și monumente binecunoscute, căci au fost deja evocate și descrise în repetate rânduri cu mult talent de alți trecători prin Roma. Rostul rândurilor ce urmează este acela de a împărtăși cititorilor mei experiențe și trăiri personale percepute în această călătorie având semnificații inedite. Așa cum am considerat de datoria
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
din România ca "factori referiți în mod exclusiv la subiectul identificat" va reține ca o condiție sine qua non fizionomia culturală și experiența istorică memorizată a evreului emigrat din țările vecine. Dar înainte de a ne aventura în analiza propusă, trebuie evocat faptul care poate surprinde că s-au descoperit mărturii arheologice atestând o prezență evreiască, probabil efemeră pe aceste meleaguri încă de pe vremea Daciei Romane. Astfel, o monedă ebraică din bronz emisă de ultimul iudeu răzvrătit împotriva asupritorului roman, Shimon Bar
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ca luna cea mai secetoasă a anului ce este, oarecum paradoxal. Dar nu paradoxal ci explicabil, voi bârfi fluturii căci, deși fug ca dracu’ de tămâie, ca om sunt și eu supus uneori subiectivismului, reacționând la stimuli neașteptați: realii fluturi evocați deunăzi. Și de care ne e dor, de ei și de culorile lor, acum când totul e cenușiu: arbori desfrunziți ca și cerul, situați undeva Între antitezele albului zăpezii și negrului pământului umed, Între negentropie și entropie adică, ambele la fel de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acum, nu după ce Înflorește, păzindu-se astfel de noi, dar și socul pe care nu l paște nimeni, mai mult, e apărat de Însuși dracu’, ca lemn al lui, cum Îi spune poporul. Tot răul spre bine: dacă acela abia evocat nu și ar fi băgat coada În treburile timpuriei primăveri amânând nunta urzicilor, ce s’ar fi ales din șansele mele de a ajunge să prind votarea bugetului? „Radioalmanah“, 21 martie 1998, ora 18,07 26. O metaforă În fiece
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chestiune de viitor, va fi rezervată urmașilor noștri, desigur mai Înțelepți și, de asta, Încă mai nevinovați. Culmea, neștiind unde vor fi loviți, nu vor putea ridica un scut... Cât despre Natură, sper că nu-i ofensată de proverbul abia evocat. De fapt, Natura e doar aparent bătrână și asta În sensul nostru obișnuit, că timpul Îmbătrânește... De fapt ea e o mămică cât se poate de tânără, căci știe să dea timpul Îndărăt, adică să transforme entropia În negentropie, Întinerind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care evadează sistematic din cadrele lui pozitiviste. Eugen SIMION Preambul Timpul care bate-n stele Bate pulsul și în tine (Glossă, variante) Ideea depistării tuturor textelor eminesciene care implică direct sau indirect Ipoteștii a aparținut lui Petru Creția. În perspectiva evocată, cărturarul se adresa unei edituri bucureștene: volumul conține totalitatea textelor eminesciene referitoare la Ipotești. Locul Ipoteștilor în opera lui Eminescu, până acum neștiut în întinderea și adâncimea lui, este mai important, în cadrul operei literare, decât orice spațiu locuit vreodată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Biblioteca Universitară, așa că au rămas necunoscute marelui public. Nu-i o carte cu cine știe ce virtuți stilistice și însemnată valoare literară a scriiturii în sine. Dimpotrivă. Este, însă, doldora de informații variate și credibile, datorită faptului că provin de la contemporanii personalităților evocate, deci, sunt "la prima mână", ferite de inerentele distorsiuni ulterioare și de deformările folclorizante. Chiar dacă atenția autorului a fost atrasă mai ales de bizareriile comportamentale din perioada "întunecării" lui Eminescu, situațiile revelate devin importante pentru istoria literară fie și numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să nu fiu de acord. Politicianismul de oriunde și de oricând a recurs și recurge la rudimente ale limbii de lemn, care, însușite cu obediență de cei interesați, ajung să se ordoneze într-un sistem răspunzând perfect celor trei caracteristici evocate mai sus. C.M. Vulcu subliniază, cu perfectă îndreptățire: "cuvintele sunt definite de cei care dețin puterea, aceștia le privează voit de sensul pe care îl au, iar limba divorțează de realitate". Un exemplu de la noi: a fost pusă în circulație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ori, pricina a fost aceeași: onoarea Dulcineii. În poezia "Duelul", Topârceanu pune să se bată crâncen doi cocoși, " Dar n-au motiv de sfadă / Căci nu se știe a cui e vina / Misteru-nvăluie pricina / Deci: căutați găina!" Duelul de la Iași, evocat și-n cartea "Trăitori sau trecători prin Târgu' Iașului", este, de departe, unic prin toate cele ca-ntr-o joacă de-a râsul-plânsul. "Găina" n-are, de această dată, nici un amestec: era în joc onoarea... unui scriitor francez, Catule Mendes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
întâlnirea de comemorare a 60 de ani de la desființarea școlii noastre... și, mai ales, pentru a reînvia, cât de cât, amintirea ei... Sub cerul acela de toamnă, destul de blând, într-o liniște deasă, că-ți puteai număra bătăile inimii, evenimentul evocat, mă tulbură... în mare măsură, strângându-mi inima ca la o pasăre gâtuită... Era ceva copleșitor în tăcerea aceea, care, de fapt,ne stânjenea pe toți... Ne priveam îndelung... dar, nimeni pentru început, nu găsea cuvintele potrivite să rupă tăcerea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ocrotitoare (Gala, soția pictorului; Aia în cartea lui Mincu), obsesia sadomasochistă a insectelor respingătoare, aspirația halucinatorie a unui rol profetic al artistului care are o irezistibilă vocație cosmogonică marchează o scriitură care amestecă - și adesea contopește - solicitările „codrului sacru” poetic, evocat indirect în funcția lui inițiatică, prin cufundarea onirică într-un inconștient fragmentar ce nu se teme de „reziduurile” sale și de „pleavă”, cum ar spune Hillman („Lăzile mele de drum s-au umplut de cârpe și de amintiri”, constată Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de bază și a indemnizației de conducere cu 10% pe o perioadă de 3 luni. Autoarea excepției consideră că dispozițiile art. 13 alin. 4 din legea mai sus citată nu se aplică societăților comerciale, iar în sprijinul acestei susțineri este evocata Decizia Curții Constituționale nr. 82 din 29 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 27 noiembrie 1997. Prin această decizie s-a admis în parte excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. 3
DECIZIE nr. 71 din 11 mai 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea şi disciplina muncii în unităţile socialiste de stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124919_a_126248]
-
1997, competența Curții Constituționale a fost strict determinată, prevăzându-se expres, la art. 2 alin. (3), ca aceasta "nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului sau contrar Constituției". Prin decizia menționată, evocata că precedent, s-a statuat, de altfel, ca " art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 nu contravine în general normelor constituționale". b) În ceea ce privește constituționalitatea prevederilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 , Curtea observa, mai întâi
DECIZIE nr. 71 din 11 mai 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea şi disciplina muncii în unităţile socialiste de stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124919_a_126248]
-
reține că aplicarea sancțiunii, în cazul angajatului la o societate comercială, ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, consecință inacceptabilă și absurdă, din perspectiva principiilor generale ale răspunderii juridice. Soluția pronunțată prin Decizia nr. 82/1997 a Curții Constituționale nu poate fi evocata că precedent nici pe considerentele referitoare la importanța dispozițiilor cuprinse în contractele colective de muncă, singurele aplicabile în cazul raporturilor de muncă din cadrul societăților comerciale, atâta timp cât în contractele colective nu pot fi incluse clauze ce privesc situații de ordine publică
DECIZIE nr. 71 din 11 mai 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea şi disciplina muncii în unităţile socialiste de stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124919_a_126248]
-
la art. 114 alin. (1) din Constituție. Mai mult, reglementările Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare depășesc cu mult însuși domeniul legilor organice, înscriindu-se în categoria legilor constituționale, potrivit art. 72 din Constituție". În sprijinul acestor susțineri este evocata și o recentă decizie a Consiliului Constituțional al Franței, plecandu-se de la considerentul că reglementările cuprinse în art. 1, 6, 13, 114 și 148 din Constituția României sunt de inspirație europeană, în special franceză. Se arată că Președintele Republicii Franceze
DECIZIE nr. 113 din 20 iulie 1999 referitoare la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 1 iulie 1999. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124948_a_126277]
-
științifică A sosit vremea incertitudinilor, care a proclamat, de la prezidiul Congresului mondial de sociologie de la MontrØal, "sfîrșitul universalismelor disciplinare". Ambele demersuri se întîlnesc "natural" în miezul abordării interculturale, în care asumarea diversității și a perspectivelor plurale devenea opțiune imperativă. Merită evocat, în al doilea rînd, și impactul unor cauze de natură socială și politică, generate din necesități proiective la nivel social, precum reașezările identitare contemporane. Grăitoare devin, în registrul evocat, opozițiile dintre Europa unită și globalizare, pe de o parte, și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
care asumarea diversității și a perspectivelor plurale devenea opțiune imperativă. Merită evocat, în al doilea rînd, și impactul unor cauze de natură socială și politică, generate din necesități proiective la nivel social, precum reașezările identitare contemporane. Grăitoare devin, în registrul evocat, opozițiile dintre Europa unită și globalizare, pe de o parte, și tentația regionalizării sau regăsirea identităților pierdute, marginale, provinciale. Astfel, esențială se arată a fi cunoașterea imaginii de sine și a imaginii "celuilalt"; iar elaborarea oricărui proiect nu poate face
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
mentalităților). În acest orizont tematic se nasc întrebările cărora psihologia interculturală încearcă să le ofere răspuns: "Cine este celălalt?", " Care sînt limitele ignoranței proprii în cunoașterea alterității?", "îl putem cu adevărat înțelege pe celălalt?". într-un asemenea context se cuvin evocate și cauzele de natură pragmatică, legate de nevoia de optimizare organizațională. Din rațiuni care țin de eficacitatea instituțională, se dezvoltă "direcții" de studiu cu finalitate aplicativă (de exemplu, managementul intercultural, educația interculturală, comunicarea interculturală, consilierea interculturală etc.). Astfel, se valorifică
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]