65,670 matches
-
fiecare pagină”. Ea “scrie incorect, fără stil, și totuși criticul se vede silit a-l lăuda... în aceeași măsură cu, de pildă, simțul preciziei analitice, atât îl servește de bine să pătrundă în miezul glorios al operei”. Stilul e o expresie a epocii: “Din Filimon și chiar H. P.-Bengescu se va putea afla totdeauna cum trăia, dar și cum vorbea «protipendada» Bucureștiului de la 1820 sau la haute volé de la 1935”. Se referă la oralitatea urbană a mai tuturor personajelor. “Așadar
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Este tiparul omenesc al turpitudinii, care se află lipit de acela al parvenirii plebeului incult, după cum acesta e vecin la rândul lui cu al celeilalte parveniri - a plebeului cult”. Spre a fixa și mai exact profilul lui Ion al Glanetașului, expresie a ascensiunii materiale țărănești, însuflețit de o mare voință și energie, Vladimir Streinu simte nevoia să se raporteze la personaje ale lui Balzac, Zola și Reymont. Tipul opus (ca într-un diptic) este al eroului caracterizat prin moleșirea energiei vitale
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
accentul căzând mereu pe forța analitică a autoarei, pe îndrăzneala ei în sondarea psihologiilor celor mai obscure: “Niciodată un condei românesc n-a înțepat colțuri sufletești mai ferite de lumina inteligenței, mai întunecate și totodată mai vii”. În Logodnicul, ca expresie a morbidității și a unei “cumplite violențe morale”, ajunge să identifice un adevărat paradox pe care-și întemeiază cam exagerata apreciere: “Căci în definitiv, cine a mai scris la noi un roman ca Logdnicul, atât de imoral fără a fi
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
în sensul literal sau metaforic al cuvîntului - la persoana I-a a singularului. Scopul Prefeței la ediția a II-a este de a afirma, înainte de toate, că Estetica nu a fost numai o lucrare de informare și sinteză, ci și expresia unei concepții estetice proprii: „Lucrare de informație, de integrare și de analiză, Estetica se dezvoltă din fundamentul unei înțelegeri a artei care leagă între ele părțile și conferă expresie întregului”. Vianu recunoștea că latura de concepție a Esteticii nu era
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
a fost numai o lucrare de informare și sinteză, ci și expresia unei concepții estetice proprii: „Lucrare de informație, de integrare și de analiză, Estetica se dezvoltă din fundamentul unei înțelegeri a artei care leagă între ele părțile și conferă expresie întregului”. Vianu recunoștea că latura de concepție a Esteticii nu era evidentă, nu se impunea de la sine cititorilor, și că vina pentru acest lucru îi revenea, parțial, chiar lui: „Desigur, cele două nevoi care se satisfăceau în construcția edificiului, nevoia
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
de a informa și aceea de a promova o concepție despre artă, n-au fost deopotrivă subliniate, nici de acei care au binevoit să se ocupe în scris de această lucrare și, poate, nici de autorul ei”. Prefața... este deci expresia unei duble năzuințe a autorului: aceea de a conferi esteticii statutul unei științe, asemenea „oricăreia dintre științele naturii și ale spiritului” („m-am hotărît să public o lucrare științifică și nu un manifest” ) și de a formula în același timp
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
munci, atinsă parțial și, din cînd în cînd, de orice lucrător destoinic, dar cu plenitudine neîmpărțită abia de marii artiști”. Adevărul este că afirmația lui Vianu din Prefața... din 1939, după care ideea artei ca formă perfectă a muncii reprezintă expresia principală a filozofiei artei din Estetica, că această idee se află în centrul tratatului, nu are acoperire în textul acestuia. Numai așa se explică de ce nici un recenzent, chiar autorii celor mai elogioase cronici (P. Comarnescu, Edgar Papu, Al. Dima - ultimii
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
impus de realități sociale ale timpului”. Geneza ei se află în filozofia politică și socială a lui Vianu. Încă În 1937, în comunicarea Asupra ideii de perfecțiune în artă, Vianu leagă reacția față de separarea artei de muncă - separare a cărei expresie filozofică a fost estetica lui Kant - de „noua prețuire acordată muncii în civilizația noastră”; în Prefața la ediția a II-a gînditorul se referă la „civilizația modernă a muncii”. Vianu numea civilizațiile țărilor occidentale dezvoltate „civilizații activiste”, iar în prefața
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
ei nefiind trăirea vieții, ci cunoașterea ei. Proiectul este deci mai presus de toate o apărare a ideii de sistem ca forma cea mai înaltă de „stăpînire a imediatității vieții prin mediațiunea formelor inteligenței”. Proiectul de prefață reprezintă una din expresiile cele mai categorice ale raționalismului lui Tudor Vianu. Într-acestea, necesitatea sistemului în estetică decurge, afirmă Vianu, din natura specifică a acestei discipline și anume din faptul, că în vreme ce alte științe își dobîndesc obiectul, ca totalitate, abia la sfîrșitul cercetării
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
amenințare a morții, care, inconștient, făceau sistemul antisemit să funcționeze. Se reflectă durerea și pe chipul „evreului imaginar”? La această întrebare nu ne mai ajută zicători și proverbe, ci mai degrabă desene și picturi în care diverși artiști au accentuat expresia suferinței, a tragismului acestui neam. Este interesant că, deși atât de veche, de cunoscută și de aparte, durerea „evreiască” nu i-a impresionat pe oamenii simpli în aceeași măsură ca presupusa lor frică, sau viclenie, sau mizerie fizică etc. Suferința
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
vorbea despre ,,gâlgâirea de metafore feroce în neprevăzutul lor”, de imaginile ,,parcă bolborosite cu furie de un oracol al nenorocului”. Sorin Alexandrescu disocia ,,serii metaforice-tip: vâscozitatea, bezna, otrava, cariile bântuind lemnul, mișcările inverse în natură” etc. Modul favorit de expresie al poetului rămâne, în mare, un fel de povestire liniștită, neliniară și liberă, trecând de la un element semnificativ la altul: ,,Cimitirul la noi e un pogon comun/ Înconjurat cu gard de piatră,/ Să nu se molipsească pământul rămas viu/ În
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
desigur că pentru publicul românesc totul s-a redus la acțiune, la faptele personajelor. Or, în teatrul japonez o trăire dramatică se exprimă printr-un gest, printr-o anumită poziție a corpului, a capului, a mâinilor, prin mimica feței și expresia ochilor, lucru pe care cronicarul nostru l-a ignorat cu desăvârșire. Diferența de stil este însă recunoscută, deși obiecția rămâne: „Poate că „dramele” astea sunt foarte gustate la japonezi, la noi însă scenele astea nu sunt drame. Personajele acestea sunt
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
în același timp), Chemarea lui Matei, însă dorința de complexitate a lăsat aici mai mult loc pentru pasaje stufoase și fără pregnanță și încă ceva, ce în celălalt e mult estompat, o tendință de idealizare a experiențelor, care, tradusă în expresie literară arată uneori ca albumele de pension. Spuneam mai devreme că a fi un bun creator de personaje e o calitate a unui prozator, mai ales, romancier. Este nu numai o calitate, ci și o condiție ca autorul să fie
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
anonime. Metafore comune, peste sentimente indubitabil profunde, lexicul poetic nutrit din masa vocabularului, iată: “Mai stăruie sfidarea/ poemul se lichefiază/ frigul își ucide sângele/ femeia își așteaptă iubitul/ devenit vânător de iluzii.” Alteori anxietățile parcă ar vrea să capete o expresie ceva mai inedită, distinctă, deși repetiția omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare, fără ieșire și fără chef. Alteori, absurdul e mesajul
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
când în când își aducea aminte de instructor, îi pretindea să mai repete fraza insinuând că nu-i înțelesese adâncimile, Ioviță i-o repeta flatat în timp ce eu notam într-un carnet enormitățile emise de instructor. Alcătuisem o prețioasă colecție de expresii idioate, de aberații logice, de cogitații primitive, colecția mea pe care, din păcate am aruncat-o cu ușurătate odată cu plecarea mea de la Nucet - când își sfârșea rechizitoriul Ioviță se ridica, își pipăia decent prohabul, mai arunca asupra noastră - a lui
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Dina Hrenciuc Românul a trecut de la poezie la proză De câte ori trebuie să completez un formular tipizat, mi se spune (sau aud eu ecouri) următorul lucru: Hai, scrie poezia! Dintre toate expresiile de argou, sau familiare, față de aceasta tresar. Poate că am reușit să cunosc destui poeți, ca să-mi fac o imagine de ansamblu. Nu știu exact nici de cât timp circulă expresia, plină de lehamite și simpatică compasiune: ăsta?... ăsta e
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
eu ecouri) următorul lucru: Hai, scrie poezia! Dintre toate expresiile de argou, sau familiare, față de aceasta tresar. Poate că am reușit să cunosc destui poeți, ca să-mi fac o imagine de ansamblu. Nu știu exact nici de cât timp circulă expresia, plină de lehamite și simpatică compasiune: ăsta?... ăsta e poet. Aș fi interesată să aflu, de pildă, dacă e de dinainte sau de după evenimentele din decembrie ’89. O să fiu bănuită că fac legături psiho-socio-maniacale cu, de pildă, apariția intempestivă a
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
tata în fața catedralei” /.../ dar nu mai e vremea / să-ți scoți pieptul alb la lumină / pe străzile fără iarbă / crește o lume critică / mai bine în neștire să mergi / cu capul în pânze de heliu”), distanța dintre trăire și posibilitatea expresiei, regizată de “arbitri” constrângători, insinuează sentimentul inautenticității și cere tăcerea: “aici sunt vorbele / dincoace e inima / între acestea un arbitru amabil / îți cere mereu să repeți / poveștile lui preferate // uite că tac” . Sau, și mai direct: “la poarta infernului / semnătura
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Leonorei romantice, și a acelei “donna angelicata / a profesorului călinescu”. Dacă “(a) auzit ficțiunea lătrând pe băncile goale / și labele ei păroase frământând noaptea”, aceste e un semnal al spaimei de golul existențial și nu o programată anulare a realului, expresia dramatică a sentimentului deteriorării ființei ce nu mai poate găsi decât o contrapondere fragilă în nevinovatele... “jucării / puse la dispoziția criticilor literari” și se expune ca “o umbrelă reparată” unei “ploi ironice de zâmbete”. Libertatea asocierilor de imagini rămâne în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
să se descurce între op.cit., ed. cit., loc.cit., id. și ibid. Editura Humanitas Educațional vine în întîmpinarea tuturor celor care au probleme cu folosirea corectă a formulelor latinești și eline, cu un concis și util Dicționar de cuvinte și expresii. Latura didactică a prezentului dicționar este evidentă, în primul rînd prin selecție și în al doilea rînd prin structură. Cititorul are la dispoziție originalul grec sau latin, traducerea, cîteva repere gramaticale esențiale și un context românesc în care să observe
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
moralia de Andrei Pleșu. (În paranteză fie spus, dat fiind că este citată în bibliografie, sintagma minima moralia n-ar fi stricat să fie inclusă în dicționar). Față de alte lucrări de gen apărute de-a lungul anilor, care cuprind doar expresiile grecești și latinești, eventual comentate, dicționarul alcătuit de Cristina Popescu și Ecaterina Crețu are în plus un util capitol de abrevieri latinești, de la cele frecvent utilizate, ca a.c., anni curentis: "(la data de...) a anului în curs", pînă la unele
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
antrenați pentru întîlnirea cu eroii noilor basme, cu încercările, cruzimile și gingășiile lor cu tot. Oricum, un lucru este cert: vechii eroi au devenit obiecte de muzeu, copilăria și-a schimbat repertoriul. Cristina Popescu, Ecaterina Crețu, Dicționar de cuvinte și expresii latinești și eline în contexte literare românești. Abrevieri latinești, Editura Humanitas Educațional, București, 164 pag. Solomon Marcus, Jocul ca libertate, Colecția "Ludica", Editura Scripta, București, 2003, 288 pag. Ilinca, Andrei și Călin Mihăilescu, Don Global suit pe cal, Ilustrații de
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
obligat să reconstituie climatul epocii de teroare și de neînduplecare. Trăsătura inedită a perioadei era acapararea totală a esteticului de către ideologie. Amenințările vizau direct miezul creației, se răsfrângeau implicit asupra persoanei artistului, dacă încerca să rămână fidel principiului libertății de expresie. Anumite slăbiciuni nu pot fi însă nicidecum scuzate sau justificate. Ca alternativă nu se schița atunci decât protestul anarhic, cu un curaj al disperării, care era urmat de tăierea capului și cufundarea în tăcere, privat de cele mai mărunte drepturi
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
Gabriela Ursachi Lumea avea un aspect comun al ei în mijlocul căruia căzusem ca o eroare" constată personajul narator din Întîmplări în irealitatea imediată cu acea liniște vecină cu perplexitatea care drapează, în doar cîteva cute ale simplității de expresie, cele mai complexe și contrariante dileme existențiale. Este stilul stăpînit, expurgat de lamento-uri și clișee patetice al lui M. Blecher, de la a cărui moarte se împlinesc, la sfîrșitul acestei luni, 65 de ani. Născut la 8 septembrie 1909 în
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
bun... - Ești domn peste ce ai și ce-ai, domnește asupra ta. Ești un monarh absolut ? - Oh da... Sunt acel monarh care veghează cu atențe tiranică asupra lucrurilor și ființelor sale; pentru ca ele să nu se abată de la formele de expresie care le sunt specifice... Diversitatea lor este grandoarea domniei mele. Iar libertatea lor de exprimare îmi e apoteoză. - Spune despre mariajele tale. - Se întîmplă să te înșeli chiar și cînd e vorba să îț alegi viciul. Mulț nu-l nimeresc
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]