5,276 matches
-
resemnată care împrumută scrisului aerul unei procesiuni elegante. Didactic și prevenitor, autorul n-are ferment de controversă, adică imboldul de a încălca tabuurile, și nu are nici intrigă de sentiment, adică tensiunea aceea inițială din care ies frazele cu virtuți expresive. Paradoxul lui Creția e că scrie estetic, dar nu scrie expresiv, literele sale transmițînd distincții docte, nu impulsuri de viață. Ești de acord cu fiecare propoziție a lui, dar nici una nu ți se întipărește în minte. Luminile și umbrele sufletului
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
autorul n-are ferment de controversă, adică imboldul de a încălca tabuurile, și nu are nici intrigă de sentiment, adică tensiunea aceea inițială din care ies frazele cu virtuți expresive. Paradoxul lui Creția e că scrie estetic, dar nu scrie expresiv, literele sale transmițînd distincții docte, nu impulsuri de viață. Ești de acord cu fiecare propoziție a lui, dar nici una nu ți se întipărește în minte. Luminile și umbrele sufletului e exemplul tipic de tom calofil care nu lasă urme în
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
culminat odată cu prima geană de lumină printr-o apologie homerică a lui Thelonious Monk1. Vorbea nu doar cu o profundă voce de orgă, graseind, ci și cu mâinilei osoase și mari cum nu-mi amintesc să fi văzut altele mai expresive. Nici Carlos Fuentes și nici eu n-aveam să uităm în veci mirajul acelei nopți fără seamăn. După doisprezece ani l-am văzut pe Julio Cortázar în fața unei mulțimi întrun parc din Managua, fără alte arme decât vocea-i frumoasă
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
două variante: cea reală, trăită, și a doua, cea pe care Rovena i-o povestea prietenei din Elveția. Această variantă din urmă, din pricina frazelor pe care nu ajungea să le mai spună, dar pe care le gândea totuși, mult mai expresiv, și care ajungeau să se contopească mai bine cu povestirea, era mult diferită de prima. Nemulțumirea mea permanentă privitor la natura lui posesivă (m-ai făcut sclava ta, faci ce vrei din mine) nu-i convine. Spune că bărbații vanitoși
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
sunt, practic, inutilizabile într-o cercetare istorică obiectivă. În ce-l privește pe Said, el a împins orientalismul atât de departe, încât n-a mai rămas, din presupusele lui bune intenții, decât membrana puhavă a resentimentului. De-o remarcabilă forță expresivă sunt cele șapte studii ale secțiunii „Lost in Transition: Places and Memories”, de la descrierea căderii Franței în 1940 la refacerea atmosferei de incompetență militară, de confuzie politică creată de polarizarea societății între stânga și dreapta, ceea ce a dus la instabilitate
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
asemenea acea știință a revelării adevărului artistic la nivelul înțelegerii copilului ce va deveni, poate, muzicianul de mâine. Temperament în susținerea logică a adresării se poate distinge în cazul programului prezentat de Maria Diana Petrache, o sensibilă percepție a valorii expresive a sunetului în raport cu sensul muzical, la Iulian Ochescu, spre exemplu, se constituie în promisiuni dintre cele importante. Nu poți să nu observi, în toate momentele recitalului celor două clase, muzica enesciană a fost plasată la loc de firească prezență; alături de
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
iată, conspirația tăcerii se apropie de final. Andrei Terian e cel dintâi care s-a sesizat. În revista Cultura, acesta a publicat de curând un articol demolator, a cărui singură problemă stă, după părerea mea, în ton. Terian e prea expresiv, își ia fostul coleg de redacție peste picior cu prea mult entuziasm. Lasă impresia că l-a prins la cotitură și că n-are de gând să-i ierte nimic. Nu-i vorbă, criticul sibian are dreptate în tot ce
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
să spun, din capul locului, că polemica și pamfletul sunt specii care se învecinează literar și legitime deopotrivă. Ceea ce le opune nu este un capriciu subiectiv, ci o opțiune ideologică. Pamfletul a fost preferat de scriitori în măsura în care este literar mai expresiv decât polemica, întemeiată, ea, pe spirit critic. Impulsivitatea artistului se împacă greu cu logica. Sunt, desigur, și spirite critice tentate de pamflet. Partea proastă este că pamfletul pretinde talent literar. Dacă nu știi să scrii ca lumea, e mai bine
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
fără stridențe de atitudine. Nu l-am văzut niciodată supărat, dar nici euforic. Pe stradă sau pe culoarul facultății trage după sine un zîmbet perpetuu fără fluctuații faciale, genul de surîs ce pare dăltuit în faldurile fizionomiei, grație unui reflex expresiv devenit obișnuință. Vasile Morar parcă surîde unei icoane lăuntrice căreia numai el îi știe identitatea, impresia pe care o face fiind cea a unui iremediabil adolescent surprins în clipa degustării reveriilor intense. Profesorul are înfățișarea unui visător din licărul ochilor
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
gradație și comparație - exprimării nongramaticalizate a superlativului: prin intonație și lungiri de sunete (urââââât!), prin simplă repetiție (urât-urât!) sau prin construcții sintactice speciale, bazate pe substantivizare (o urâțenie de...), substantivizare și repetare prin genitiv (urâțenia urâțeniilor), combinarea cu un adverb expresiv provenit din substantiv (urât foc), cu diferite adverbe sau locuțiuni adverbiale de intensitate (urât din cale-afară), cu propoziția consecutivă (urât de nu se mai poate!) etc. Din aceeași categorie de mijloace stilistice face parte sintagma, lexicalizată prin uz, cel mai
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
întotdeauna la clișeele actualității, autorul încearcă să vadă și trăsăturile de mentalitate și consecințele lor comportamentale, reflectate de exagerare: „Dorința de a fi «cel mai cel» declanșează tot felul de comportamente și împinge la inițiative dintre cele mai neobișnuite”. Tiparul expresiv cel mai cel atrage și prezența altor superlative: „Modelul de vârf, cel mai cel, ăl mai al dracu’, are un procesor” (imidoresc.wordpress.com/2010); „Suuuuuuuper! e cea mai cea!!!” (concurs.infopro.ro). Amplificarea emfatic-ironică se manifestă, de altfel, și
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
deșertului, surprinsă totuși într-un moment de repaos, și Jean-Lorin Sterian în Tot mai mica Italie, cu o poveste remarcabilă despre o comunitate de italieni din satul Greci, comunitate aflată pe punctul de a se stinge cu tot cu universul atât de expresiv al tradițiilor, cu amintirile și romanțele lor, sau Vlad Ilicevici și Andrei Tănase cu Zmeii, un film plasat în Ankara, acolo unde copiii își încrucișează zmeiele deasupra zidurilor vechilor cetăți. Tonalitățile emotive pe care le reflectă chipurile copiilor și o
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
făcut-o la limita posibilă a unor dimensiuni corporale greu de imaginat în urmă cu câțiva ani, ...când apărea în acest rol, tot aici, la Staatsoper Wien, în compania fostei sale soții, soprana Angela Gheorghiu. O voce minunată de bariton, expresiv colorată timbral, este cea de care dispune Adrian Eröd în rolul Valentin. O soprană de serviciu în rolul Margaretei, un bas potrivit din punct de vedere scenic și nesatisfăcător în plan vocal, în rolul Mefisto, au completat distribuția acestui spectacol
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
bun cunoscător, s-a entuziasmat treptat. La sfârșitul spectacolului l-a ovaționat îndelung. Echipa actuală a cântăreților soliști este în bună parte cea care a realizat spectacolele de premieră în urmă cu un deceniu și jumătate. Își meține vigoarea, forța expresivă, așezarea stilistică în ansamblu; mă refer la bașii Franz-Josef Selig, Wolfgang Bankl, Ain Anger, la baritonul Falk Struckmann. În mod evident, cea mai spectaculoasă apariție este cea a celebrei mezzosoprane Waltraud Meier în marele rol al lui Kundry, caracterul complex
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
care am fost abandonează bagajul erudit de note și referințe. Fără îndoială, poetul pe care-l adăpostesc în mine a cerut cuvântul”. E o autoprezentare exactă, iar rezultatul este o carte intens evocatoare, care surprinde în liniile ei cele mai expresive conturul uman și scriitoricesc al unei victime a istoriei, în fond victorioasă dincolo de ea.
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
reușite eseuri sunt cele în care, renunțînd la morga jargonului țeapăn, scrie în tropi de limbă firească: „Supremația gestului“, „Nevoia de sustragere“ sau „Poezie și adevăr“. În ele eseistul scrie fluent și clar, dar fără virtuți literare, intenția de fi expresiv sfîrșind de obicei în pusee retorice cu alură emfatică: încarcă textul cu adjective frapante, a căror tușă groasă, obosind, devin inexpresive prin supralicitare. Și totuși autorul e viu în intuițiile sale, chiar dacă nu e personal în expresie, căci are proprietatea
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
a ticurilor dizgrațioase de morgă vetustă. Cine e personal nu poate recurge la barbarismul cazon al lui „personal, cred că...”. Un vademecum în marile teme ale filosofiei, scris de un spirit inteligent, cu vădite înclinații didactice, dar a cărui fluență expresivă e impersonală și emfatică - acesta e volumul Gînduri relative.
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
2003), după un scenariu semnat de Petre Sălcudeanu, autorul de romane polițiste, este construit în aceeași formulă exploratorie a periferiilor, de data aceasta cele carcerale. O întreagă umanitate delincvescentă se perindă prin fața camerei, iar regizorul are instinctul felinian al urâțeniei expresive, al contorsiunilor sufletești care gravează, precum aqua forte-le, un relief specific. Și aceste bolgii sunt frământate de spectrul delațiunii, al demonului politic, iar aparenta cale de evadare este iluzorie, o altă capcană pentru cel naiv. Ultimul film al lui
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
cu identificarea temelor și metaforelor obsedante, a oniricului și resorturilor mitice, dar și a țintei ascunse; intenția regizorului - scrie Oltița Cîntec - este să-i aducă pe actorii din echipă „la starea definitorie pictorilor naivi: un amestec de har și candoare expresivă, care dezarmează prin sinceritate, prin simplitatea și franchețea cu care este exprimat un mesaj profund”. Jocul dintre aparență și esență sau fraze precum „gîndesc vizual, întîi văd lucrurile” și „în teatru trebuie să vezi povestea și nu să o asculți
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
presus de orice dubiu. Cinematograful gol e o consecință a acestei pure plăceri de a face literatură în marginea literaturii. Cu timpul, cei mai mulți dintre critici și-o pierd. (Ritmul săptămânal, exersat ani de-a rândul, conduce, de obicei, la spleen expresiv. Intervine neîncrederea, apare blazarea.) Daniel Cristea-Enache însă rezistă bine. Pe el, publicistica nu l-a epuizat. Dimpotrivă. Fascinația paginii pline a rămas nealterată. De ce? Răspunsul se formulează de la sine. Pentru că, în chip esențial, Daniel Cristea-Enache e un publicist. Cronicile lui
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
ce se remarcă prin vivacitatea spectaculoasă a evoluției orchestrale, prin gradiția eficient condusă a tensiunilor. Lucrare de natură clasică, de puternică expresie emoțională, Concertul pentru violoncel și orchestră de Pascal Bentoiu găsește în Marin Cazacu personalitatea solistului de autentică forță expresivă; în plus, relația dirijorului Nicolae Moldoveanu cu muzicienii orchestrei a probat o dată în plus datele unei eficiențe operative pe durata unei întregi seri de muzică. Alte momente importante ale festivalului clujean? Voi evoca prezența unei puternice personalități a sfârșitului de
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
pian și orchestră din întreaga noastră literatură concertistică destinată acestui instrument; mă refer la cel semnat de Paul Constantinescu. A fost scris în urmă cu o jumătate de secol. Se îmbină aici prospețimea neofilită a temelor de inspirație folclorică, diversitatea expresivă a acestora, construcția echilibrată a ansamblului lucrării și nu în ultimul rând spectaculozitatea uimitoare a jocului pianistic. În compania Orchestrei Naționale Radio, a dirijorului Jin Wang, Dan Grigore transferă acestei lucrări forță expresivă și culoare, un aspect al cărui pitoresc
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
neofilită a temelor de inspirație folclorică, diversitatea expresivă a acestora, construcția echilibrată a ansamblului lucrării și nu în ultimul rând spectaculozitatea uimitoare a jocului pianistic. În compania Orchestrei Naționale Radio, a dirijorului Jin Wang, Dan Grigore transferă acestei lucrări forță expresivă și culoare, un aspect al cărui pitoresc devine structural, îmbogățindu-i sensul muzical poetic. Este o lucrare pe care, în urmă cu mai puțin de un an, Dan Grigore a prezentat- o cu enorm succes în Franța, alături de Orchestra Națională
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
în textele lui, ci spectacolul de limbă. Cum spuneam în altă cronică din România literară, Pandrea scrie formidabil și minte prodigios, numai că neajunsul denaturării poate fi neglijat, dată fiind delectarea intelectuală pe care ți-o provoacă tensiunea perorației. Fler expresiv, memorie spontană și temperament de scriitor, iată trăsăturile portretului său. Dar întîi de toate, temperamentul: o nerăbdare ahtiată care vrea să se manifeste imediat, și o permanentă agitație care îl face să se smucească mereu, scriind parcă sub impulsul unei
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
reverberînd reciproc, susținîndu-se în ceea ce poetul intuiește a fi un panteism? Nu afirma Sfîntul Augustin că Domnul este în afara și înăuntrul lucrurilor? Natura e un „instrument unic / în care poate fi citit Dumnezeu”. Paul Aretzu e fără îndoială cel mai expresiv poet religios pe care-l avem azi. Paul Aretzu, Cartea cu anluminură, Ed. Pămîntul, 2010, 72 pag.
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]