3,103 matches
-
neliniștește peste măsură. Marele Inchizitor știe că mulțimile nu pot îndura povara libertății. Frica, în toate nuanțele ei, conferă suflu strigătului mulțimii care se predă în brațele puterii absolute: Ceea ce doreai tu cu ardoare era o dragoste liberă, iar nu extazul unui rob fascinat de puterea ce i-a vărăt pe veci frica în oase. Dar și de astă dată ai greșit socotindu-i pe oameni mai presus de ceea ce se arată a fi în realitate, cănd ei nu sunt decăt
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
time is out of joint, o face cu un fel de speranță sălbatică despre care se poate vorbi mai cu seamă la el. Căci nu astfel rostește Hamlet acele cuvinte și nu astfel le scrie Shakespeare. Beția iraționalului și vocația extazului abat de la contemplarea absurdului un spirit clarvăzător. Pentru Șestov, rațiunea este zadarnică, dar există ceva dincolo de rațiune. Pentru un spirit absurd, rațiunea este zadarnică și nu mâi există nimic dincolo de rațiune. Acest salt poate, cel puțin, să ne lămurească și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
după 1925 T. va publica versuri în periodice, încercând să transpună experiențe lăuntrice, revelații religioase într-o manieră cam confuză și bruscată de intensitatea arderilor spirituale, fiind unul din poeții reprezentativi ai gândirismului. Suire lăuntrică („Gândirea”, 1931) pare descrierea unui extaz, o furișare în imensitatea ființei interioare, unde eul prinde aripi și, într-o încordare supremă, ajunge „în vârful vremii”, iar aici are, vag, revelația divinității, „pe afunzimea lumii trecând în lung oftat”. Mai mult, compune, după canonul ortodox, Acatistul preacuviosului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
să-și descopere, la un moment dat, comoara din el! Doamne, ce bine este să fim singuri (ce frumoasă e singurătatea!) când suntem prinși (și ne lăsăm duși) de vraja și de miracolul ideilor! Este o fascinație unică, nemaipomenită! Este extazul și voluptatea posesiei ideii! Ne începem viața școlară cu citit-scrisul. Unii, le abandonează în tumultul preocupărilor și plăcerilor imediate; alții, le rămân fideli și le dedică (toată) viața. Abia atunci când am descoperit eternitatea, ne dăm seama că nu avem și
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
basarabene. Râsu-plânsul bacovian e ceea ce descoperă o existență de bâlci (râsul), mască a ceea ce ascundem (plânsul), dar care plâns ne ține în picioare! (Tandemul râs-plâns). Intuiția sigură a poetului îl ajută să transceandă drama condiției de limes printr-un adevărat extaz oximoronic, la nivelul sintaxei poetice, uneori gata să se înece în "sofisme", dar biruindu-le prin forța trăirii: "M-am reflectat adânc. Oglinda proptită / în perete, mă palpită ca pe un vas sanguin / buiestru / din palpitarea unui vis într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
biruindu-le prin forța trăirii: "M-am reflectat adânc. Oglinda proptită / în perete, mă palpită ca pe un vas sanguin / buiestru / din palpitarea unui vis într-o / pornire dezmembrată / din vremea nouă și ciudată de sfincși și măscărici;" (Ca un extaz). Împotriva "pornirii dezmembrate" biruie poezia lui Victor Teleucă. În poemul dramatic Decebal, disciplinat de paradigma clasică, deja poetul a încercat să depășească drama sfâșierii, sugerând găsirea unui punct de sprijin pentru bolovanul lui Sisif în vârful muntelui. Ca și stânca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
final, este „ în fapt”, crearea a ceea ce este „în sine”. “Bine, veți zice, și unde este legătura?” Desenul presupune studiu. Studiul presupune aplecare către natură. Studierea modelului se face prin educarea simțurilor (văz, auz, simț tactil) și intensificarea trăirilor ( bucurie, extaz, iubire). Ori modelul este același, așa cum am văzut mai sus, atât pentru mare cât și pentru mic. Atât pentru Cosmos, cât și pentru Pământ. Atât pentru cel de lângă mine, cât și pentru mine. Deci este o metodă de autocunoaștere. O
Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
mișcări punitive, trupul ei alunecase în brațele materne ale depărtării. Se întâmplă că, proaspăt întors din drumul cel de pe urmă, și Rică fu mult prea încântat de redescoperirea lumii pentru a-i regăsi imediat vechile cusururi. Așa că, înecați într-un extaz eterogen, cei doi se-mbrățișară mai mult a naufragiați în derivă decât a îndrăgostiți. Uitaseră până și că există conturi, spre a nu mai vorbi de reglarea lor. În acea rotire aberantă a lumii, băiatul apucase un acordeon găsit prin
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
exact cât era nevoie ca să nu degenereze în reprobabilul și binecunoscutul hybris monarhic. La apexul curbei extatice, în punctul de maximă instabilitate, trupul suveranei se încredința din ce în ce mai domestic unor prelungi rigidizări - redescoperite fidel cu mult mai târziu de Bernini în Extazul Sfintei Tereza de Avila; prin brațele meșterului, piatra înconjură astfel duios regina tocmai acolo, în toiul rătăcirii și abandonului de sine, cu o centură de siguranță inebranlabilă. Chiar și lucrările de maximă importanță se cer, totuși, relativizate în spirit ludic
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lipicios, oribilul pare mai de-ai casei în lumea de dincoace, pe când splendoarea, distantă, se ține în asimetrica rezervă a necondiționalului. Cu toată educația ei formală în istoria artei, Ondine nu fu inoportunată de asemenea reflecții în timpul reprezentației. Plutea în extazul revelațiilor mărunte; în statismul ei rafinat, origami - arta japoneză a obiectelor de hârtie îndoită - părea greoaie comparativ cu baletul unui banal șervețel de hârtie printre degele abile ale scamatorului impromptu. De-a lungul privirii ei fascinate, degetele cu pricina îi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Dumnezeu, n-a adormit întru Domnul pe scaunul său. Și eu m-am rugat lui Dumnezeu, cu multe lacrimi, să-mi arate în ce stare se află el. După ce m-am rugat multă vreme, într-o zi, am căzut în extaz și am văzut un bărbat frumos la chip, care m-a luat de mâna dreaptă și m-a dus într-un loc frumos și slăvit. Acolo mi-a arătat pe predicatorii credinței și pe dascălii Bisericii. Eu mă uitam de
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
III, București, 1986-1987; Svetlana Aleksievici, Războiul nu are chip de femeie, București, 1989; Aleksandr Soljenițân, Arhipelagul Gulag, II, București, 1998; Ivan Kotlearevskyi, Eneida, București, 2001 (în colaborare cu Aurel Covaci); Ivan Franko, Poezii alese, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Balotă, Extazele lui Balmont, RL, 1976, 18; Dan Grigorescu, Trei poeți chinezi, CNT, 1978, 20; Nicolae Balotă, Texte mirabile, RL, 1978, 47; Dan Grigorescu, Imants Ziedonis, CNT, 1981, 44; Irina Petraș, „Crângul de cimișir”, ST, 1982, 10; Viorel Sâmpetrean, „Eneida” ucraineană în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
prin ridicarea din nou, la alegorie (Lamentația VIII). La antipod se situează cei o sută de Psalmi publicați în 1997, dar scriși, probabil, de-a lungul întregii vieți, semne ale unei căutări cu momente de exaltare, de revoltă, de rar extaz, de continue întrebări legate de rostul ființei muritoare, în care Dumnezeu își oglindește chipul. Familia spirituală în care se situează poetul este hotărât cea patronată de Tudor Arghezi, unii psalmi părând chiar variațiuni pe tema argheziană a orgoliului creatorului: „Cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
practicanți pe preoții cultului lui Zamolxis, se aseamănă destul de mult cu practicile șamanice existente și astăzi În unele zone ale lumii. Un alt capitol este dedicat plantelor cu virtuți magice, În special mătrăguna, folosită În diferite practici magice, provocatoare de extazuri mistice, asemănătoare extazurilor șamanice. În continuare se face un studiu de dendromitologie, cu referire În special la brad arbore cosmic. Al treilea capitol are În vedere meteorologia magică, prezintă unele ritualuri de producere a ploii, precum și problema misteriosului personaj al
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
aruncat În suliți și străpuns. Este evident, deci, că sufletul se Îndrepta spre Zamolxis. Se Înțelege că după moarte, Începe existența fericită și doar sufletul Îl Întâlnește pe zeu. Această autonomie a sufletului și unele fenomene paranormale, cum ar fi: extazul, transa cataleptică, peregrinările sufletului, au dat de gândit grecilor care lau citat pe Zamolxis alături de alte personaje, printre care Orfeu, recunoscut prin prestigiul mantic si taumaturgic, adică experiențe extatice de tip „șamanic”. Orfeu coboară În infern după sufletul Euridicei, e
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
departe de corpul său; 3 pentru a conduce sufletul unui mort spre noua lui locuință”.1 Pentru a Întreprinde călătoriile extatice, șamanul are nevoie de costumația specifică, și trebuie să se folosească de un instrument, În mod special, toba. În timpul extazului este capabil să se transforme Într-un animal sălbatic și să lupte sub această Înfățișare. Ceea ce a relatat Herodot despre Zamolxis nu se inserează deloc În sistemul de mitologii și tehnici șamane. Dar faptul că unii cercetători antici l-au
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Înfățișare. Ceea ce a relatat Herodot despre Zamolxis nu se inserează deloc În sistemul de mitologii și tehnici șamane. Dar faptul că unii cercetători antici l-au asociat pe acesta cu unele personaje caracterizate prin calități deosebite: coborîre În infern, inițiere, extaz, transă șamanică, eshatologie arată că Zamolxis aparține acestui mediu religios și cultural propriu tracilor și populațiilor Înrudite balcanice. Cultul lui Zamolxis era centrat pe o experiență eshatologică pentru că era susceptibilă de a asigura o postexistență fericită inițiatului Într-o lume
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Există o paralelă frapantă cu călătoria șamanului În al șaptelea sau al nouălea cer, pentru a transmite lui Bai Ulgan rugămințile tribului și pentru a primi binecuvântarea zeului și asigurarea că va veghea la bunăstarea credincioșilor lui. Șamanul călătorește În extaz cu sufletul, dar Întâlnirea cu zeul se face În carne și oase. Se pare că acest rit a dăinuit până aproape de războaiele romane ale lui Decebal. Practica tragerii cu săgeți În nori aparține cultului lui Gebeleizis, care se pare că
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
că acest rit se desfășura rar, În timpul eclipselor de soare, 3. Preoții daco-geți, practicanți ai magiei Aceste elemente pe care le-am prezentat nu implică absența absolută a ideilor sau tehnicilor șamanice la geto-daci. Ca toți tracii, și geții cunoșteau extazul. Andrei Oișteanu, În lucrarea sa Mytos și logos, vorbește despre cea mai veche relatare a modului cum era folosită o plantă psihotropă de către traci. Pomponius Mela, În secolul I e.n., consemnează faptul că la traci, În timpul ospețelor „se aruncă În
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
preoții traco-misieni, care se abțin de la orice fel de aliment din carne, mulțumindu se cu miere, lapte, brânză și sunt numiți „kapnobatai”(cei care umblă prin fum. Aceste informații sunt probabil valabile și pentru geți și se referă „la un extaz provocat de fumul de cânepă, mijloc cunoscut atât de sciți, cât și de traci (... În acest caz, kapnobataii ar fi dansatorii și vrăjitorii misieni și geți care Întrebuințau fumul de cânepă pentru a provoca transe extatice.” Există unele argumente conform
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
geți care Întrebuințau fumul de cânepă pentru a provoca transe extatice.” Există unele argumente conform cărora preoții asceți geto-misieni, kapnobatai erau „adepți ai doctrinei zamolxiene”, iar fumigația cu cânepă sau altă plantă psihotropă, era unul din mijloacele de provocare a extazului. La ospețe participau doar bărbați care făceau fumigații cu cânepă, dar această practică nu era menită să aducă euforia,cum spune Herodot, ci extazul, transa mistică, o anume „furor religiosus”. Participarea este exclusiv masculină, Într-un templu al bărbaților, unde
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
zamolxiene”, iar fumigația cu cânepă sau altă plantă psihotropă, era unul din mijloacele de provocare a extazului. La ospețe participau doar bărbați care făceau fumigații cu cânepă, dar această practică nu era menită să aducă euforia,cum spune Herodot, ci extazul, transa mistică, o anume „furor religiosus”. Participarea este exclusiv masculină, Într-un templu al bărbaților, unde, În cadrul banchetelor rituale, Zamolxis și-a inițiat neofiții, persoane alese care au devenit apoi preoți, magicieni terapeuți, Într-o doctrină a cărei trăsătură esențială
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
ei se răsucesc În așa fel Încât a-i putea crede că un singur oscior nu le-a mai rămas pe loc. În sfârșit, ca și cum s-ar trezi, ei Își povestesc visele ca pe niște oracole.” Prezintă interes forma de extaz descrisă, intervalul prelungit de transă, valoarea oraculară a viselor care, foarte probabil, descriau călătoria sufletului magicianului, În timp ce corpul lui zăcea ca mort. Deasemeni se relatează faptul că atunci când cineva pierde un lucru sau se Îmbolnăvește sau vrea să se răzbune
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Deasemeni se relatează faptul că atunci când cineva pierde un lucru sau se Îmbolnăvește sau vrea să se răzbune pe un dușman, folosind vrăjile, recurge la acești incantatores. Toate aceste descrieri concordă cu ceea ce caracterizează șamanismul. În general, șamananul Își provoacă extazul fie pentru a urca la cer la zei, cu cereri, fie pentru a cauta un suflet bolnav, rătăcit. Referitor la aceste practici, Eliade susține că mai există unele note specifice, și anume: „o vocație mare poate să se manifeste printr-
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
magice. Dendromitologie românească Preoții geto-daci au fost adevărați specialiști În domeniul botanicii, folosindu-se de diferite plante pentru vindecarea bolilor. De asemenea, În cadrul ritualurilor ezoterice care aveau loc În ceremoniile magicoreligioase se serveau de plante narcotice și halucinogene, care provocau extazul și transa mistică. În cadrul acestui capitolul vom reveni asupra unora din plantele cunoscute pentru calitățile lor magice, folosite În ceremonii de magie precum și la descântece ori farmece de legare ori dezlegare. De asemenea, ne vom ocupa de un capitol de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]