3,289 matches
-
scările văzduhului, în timp ce altul culege roua dimineții și parfumul florilor. Cel care urcă în văzduh va deveni în scurt timp o păstaie ce aleargă după soare. Sorele îi fură culoarea și se usucă. (Ascultă.) Firul de iarbă fură culoarea soarelui? Fânul? Dacă voi spuneți, eu aș spune mai degrabă lăcomia de a aduna ce-i mai presus de puterile tale. Când aduni prea mult te îmbolnăvești, simți așa, o slăbiciune și totuși te arunci și mai sus în văzduh până ce boala
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
și am părăsit localul. Și-a manifestat dorința s-o duc să se întâlnească cu cele două fete care erau la un mall, dar al cărui nume nu-l știa. O luăm de la început cu căutatul acului în carul cu fân. Fiind străine de oraș nu știau să dea explicațiile necesare, să le pot găsi ușor. Până la urmă am reușit să le descopăr în parcarea de la Mall Maritimo. Luându-mi la revedere de la toate trei, cu promisiunea de a ne reîntâlni
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
de catușele bolșevicilor... Stați aici, copii, ne-a invitat el, vă cunun eu», și-a plecat, zicea că se duce să ia patrafirul și cădelnița de tămâie. Eu cu Frida ne-am suit în pătuiag și ne-am culcat pe fân, fân dulce și moale care mirosea a aglice și-a viorele și-a parfum de fân și-a răcoare de luncă, și-a fericire, o dulce și dureroasă fericire... Frida se aciuase în sufletul meu și-o dulce sărutam pe
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
catușele bolșevicilor... Stați aici, copii, ne-a invitat el, vă cunun eu», și-a plecat, zicea că se duce să ia patrafirul și cădelnița de tămâie. Eu cu Frida ne-am suit în pătuiag și ne-am culcat pe fân, fân dulce și moale care mirosea a aglice și-a viorele și-a parfum de fân și-a răcoare de luncă, și-a fericire, o dulce și dureroasă fericire... Frida se aciuase în sufletul meu și-o dulce sărutam pe față
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
zicea că se duce să ia patrafirul și cădelnița de tămâie. Eu cu Frida ne-am suit în pătuiag și ne-am culcat pe fân, fân dulce și moale care mirosea a aglice și-a viorele și-a parfum de fân și-a răcoare de luncă, și-a fericire, o dulce și dureroasă fericire... Frida se aciuase în sufletul meu și-o dulce sărutam pe față și pe gâtul ei alb, îi desfăcusem cămașa și-i luam corpul milimetru cu milimetru
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
accentuează aspirațiile sale spre absolut, senin, dar și iubirea pentru natură. Răsăritul soarelui și l-ar dori pentru eternitate, fiindcă doar așa se va putea purifica în mod sublim: “ îmi doresc o casă din petale/ îmi doresc un pat din fân cosit/ îmi doresc să fac prin vers o cale/ îmi doresc un veșnic răsărit.” (Veșnic răsărit) Inimii sale poetul îi dă o definiție grăitoare. Astfel, ea este adăpostul senin în care iubirea se cuibărește: “ inima mea e o oază/ fără
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
SPRE TINE BATE Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Garofiță, garofiță, Îți sărut a ta guriță, Și petala ta de floare, Dimineața pe răcoare, Ziua în amiaza mare, Pe căpița de fân cosit, Până dă spre asfințit, Seara când răsare luna, Și s-o ținem așa întruna! Da iubire? Eu la tine mă gândesc, Și din gură așa-ți grăiesc: Ești voioasă, drăgăstoasă, Ai o față așa frumoasă, Și cu ochelarii de
INIMA SPRE TINE BATE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375410_a_376739]
-
cazat. Aveam câte o valiză, eu știu cu ce? Bijuterii, precis... De asta cumpărăm noi bijuterii, ca să putem pleca repede. Ne-a găzduit o țărăncuță; am dormit în paie, în pod. Asta mi-a rămas în memori: mirosul ăla de fân. A făcut o omletă pentru 20 de persoane, a spart, cred, toate proviziile de ouă din fermă. Și am ajuns la Lugoj! În două zile am ajuns la fratele lui mama, care trăia în Lugoj. Și acolo au ajuns și
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
că va trebui să ducă o luptă pe viață și moarte spre a deveni primar. El nu avea asemenea veleități. Era mai mult decât mulțumit cu noua sa viață înconjurată de mijloace tehnice lipsite de costuri suplimentare. Cu recolta de fân și laptele prelucrat, scutit de plata energiei electrice un capitol însemnat în bugetul său, a devenit repede independent acoperind toate datoriile bancare. La ce să-și mai bată capul cu administrarea întregului sat? Pe de altă parte știa că inovațiile
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
este foarte supărată că iubitul ei nu vrea să vorbească cu ea și orgolioasă, nici nu-l roagă. De necaz merge în livadă și roagă privighetoarea să-i spună dacă nu l-a văzut pe iubitul ei, poate acolo unde fânul a fost cosit și unde s-a dus cu caii la păscut. S-a apropiat de un râu repejor care i-a spus că iubitul ei și-a adăpat caii. „Na more răbaki” (Pescarii pe mare) are ca temă dragostea
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
o unghie. Se întinse. Auzi fâlfâit de aripi. Întoarse capul. Un cioroi, pe culmea șurii, privea cu interes coada lui Șușurel, care se mișca în stânga și în dreapta. Motănelul înțelese. Își făcu vânt și intră în pod. Apoi se ascunse în fânul uscat, „Of, of, of! nici nu te mai poți odihni în ograda asta! De unde s-or fi adunat toți tăntălăii ăștia?” Închise ochii și își vârî capul între lăbuțe. Aproape să adoarmă, când, deodată, auzi chițcăit de joacă în jurul său
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
se luminase bine. Tata s-a orientat și a tras atelajul pe o stradă unde mai erau și alți țărani veniți cu cereale sau alte produse agricole spre vânzare. A deshămat caii, i-a frecat bine cu un șomoiog de fân, i-a acoperit cu saci goi pentru a nu face aprindere la plămâni din cauză că erau uzi de transpirație și apoi a pus zăblăul cu grăunțe în capătul oiștiei să mănânce până v-a reuși el să vândă ceva din sacii
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
ajungeau la lacul Tatlaceag cale de vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din păi pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Acasa > Versuri > Visare > ZI DE VARĂ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Miroase-a fân cosit și-a vară În ziua-aceasta fără pată, Prin care timpul se strecoară Sfios și blând precum o fată. Se-aud tălăngi în muzici sacre Plutind eteric în ecouri, Livezile pustii și acre Se-ntind cu fețe de tablouri
ZI DE VARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372052_a_373381]
-
acre Se-ntind cu fețe de tablouri. Fântânile-și sclipesc magia Sub cumpene întortocheate, Înțelegând vrăjitoria, Vântul prin ele prinde-a bate. Din frunze nasul o să-și scoată Pădurea, cu uimire rară Că-n ziua-aceasta fără pată Miroase-a fân cosit și-a vară. Referință Bibliografică: ZI DE VARĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1422, Anul IV, 22 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ZI DE VARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372052_a_373381]
-
nevoie. Nu se rătăci, însă își dădu seama că e mult de mers și o va prinde noaptea. Grăbi pasul, dar în urma ei un fâșâit o făcu să întoarcă privirea. Uimirea era peste poate: o arătare, ca o plasă de fân venea după ea. Ea fugea, plasa fugea. De frică, a aruncat și lemne, și ciuperci. Alerga țipând, iar arătarea se ținea scai. Se făcuse întuneric, doar luna răsărise în calea Papelcuței, luminând poteca. Când aproape să fie prinsă, fata apucă
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
are, dar mâine, după ce se scoală și se spală, și după ce mănâncă o cutie de conservă din fasole cu carne de porc, are timp de toate. În raniță și în sacul legat la gură cu o sârmă de la baloții de fân, erau cutii de conserve să mănânce pe săturate, toți ai lui Mihai! Măcar o dată să se sature. A fost primit omenește și nimeni nu i-a cerut nimic, ba dimporivă, l-au adăpostit. „Până una alta, se gândea soldatul, m-
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
mâncare pentru trei zile. Eu m-am hotărât să dezertez, că nu vreau să mor pe aici. O fi bine, o fi rău? Asta-i hotărârea mea ! Când am pregătit furgoanele de marș, că așa se zice la căruțele de fân, într-un sac potrivit am pus în el câte ceva din ce-mi trebuie și l-am așezat la-ndemână, ascuns, ca să pot să-l ridic oricând. Aseară, pe la răsăritul lunii, când mărșăluiam, am fost atacați de bolșevici cu arme automate
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
Articolele Autorului Cînd mi-e urît de lume imaginez un sat Și mă ascund acolo cu toate ale mele, Un loc fără păcate, posibil și curat, Trăind cumva departe de orice fel de rele. Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn, Un pictor mînă care cu boi spre niște rame, Mai latră cîte-un cîine la propriul lui stăpîn Și-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame. În pacea ideală, atuncea, aș tot sta Fără să scot o vorbă, care-ar
IMINENTA EVADARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372503_a_373832]
-
arsurile din ele. Poamele tânjesc întruna Vor să le culeagă mâna, Crengile stau aplecate Se vor toate mângâiate... Coasa veche și bătrână Stă proptită într-o rână, Cu rugina se tot ceartă, Uneori, pare c-o iartă... Și atuncea strigă fânul, Cum striga Ion stăpânul... Umbra serii se arată, Dealul simplu îl îmbracă. Duhul păcii face scară, Peste toate se pogoară, Stelele și-aprind feștila Le-a cuprins pe toate mila... 1 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică
PE UN DEAL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372540_a_373869]
-
autoarea, ce se situează “pe verticala/ dintre/ țărână și cer”, ce viețuiește, acum, “între sacrul mister/ și profana secundă”, și se autodefinește “crâmpei/ din fărâma de-ntrebări/ a lumii”, resimte cum “în jur plutește/ un flux enigmatic”, aspiră “miros de fân/ edenic”, intuiește cum “o incantație/ cheamă/ ceva nedefinit”, cum “din rădăcini/ urcă/ aburi de taină”, i se pare că ascultă, îmbătată de atâtea miracole, cum “dincolo/ de ferestrele caselor/ se mai rostesc/ rugăciuni/ în limba sfântă/ pentru/ Orașul Cosmic”. Se
EUGEN DORCESCU, CALEA INIŢIATICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373033_a_374362]
-
1 - "JURĂMÂNTUL VĂDUVEI), de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1040 din 05 noiembrie 2013. „OAMENI DE NISIP”, roman-trilogie de IOANA STUPARU (Fragment din Vol. 1 - ”Jurământul văduvei”) VIII Ca pe ghimpi stătea Florica, lângă vatra focului, pe stratul de fân pe care născuse. I se părea un veac, până a treia zi, când i-or face ursitorile fetiței. Abia după aceea avea voie să se ridice de acolo. Se bucura că măcar fetița era sănătoasă și cuminte. Stăteau amândouă lângă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
moașă doar cu numele, s-a ambiționat și n-a vrut să vină. Citește mai mult „OAMENI DE NISIP”, roman-trilogie de IOANA STUPARU(Fragment din Vol. 1 - ”Jurământul văduvei”)VIIICa pe ghimpi stătea Florica, lângă vatra focului, pe stratul de fân pe care născuse. I se părea un veac, până a treia zi, când i-or face ursitorile fetiței. Abia după aceea avea voie să se ridice de acolo. Se bucura că măcar fetița era sănătoasă și cuminte. Stăteau amândouă lângă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
să ajung tocmai în Hârtop, urmând să mă întâlnesc cu Marian, pădurarul de canton și brigadierul Bencheș Ni- colae, să-mi delimiteze suprafața de pădure și să marcăm câteva lemne uscate. După ce trec de ultima casă, o tai drept prin fânul până la genunchi spre Cuculie. Deși aveam cizme, mă luase tremuratul, pentru că eram ud de rouă până la coapse. Pe cer nu se zărea nici urmă de nor. În plopișul de Su Dos fluierau niște mierle, iar mai sus întru-un vârf
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
gândurile Și n-am putut să le pronunț; Parcă tot timpul mi-a plouat în gură. Sub toată această presiune, Nu au mai ieșit curcubeie. Fluturii au adormit în petale de flori Și nici nu am mai simțit miros de fân. Macii mei dragi și roșii S-au amestecat cu vântul. Grâul a încolțit în spic; Doar cucul și-a strigat singurătatea. Soarele s-a jucat De-a v-ați ascunselea cu norii. Chiar dacă a plouat, mă întreb: Cum de nu
LA REVEDERE, VARA MEA RATATĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371194_a_372523]