1,988 matches
-
printre vise, colțuri de stea și spini-doar spinii au mai rămas din minunații trandafiri!? îmi scrijelează în tălpi -în numele iubirii, Numele Tău. Nefiresc, sunt fericită! chiar dacă mângâierile Tale, de demult, s-au transformat în lacrimi ce izvorăsc din fiecare fărâma a ființei mele, mă strivesc fără milă și îmi înneacă speranța că Te voi regăsi- singurul sentiment care îmi mai pâlpâie în suflet, într-o mare de tristețe. Nefiresc, sunt fericită! chiar și așa, orbecăind prin întuneric precum un fluture
...PENTRU CĂ TE IUBESC, SUNT FERICITĂ!... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372208_a_373537]
-
a avut niciodată o viață tumultoasă, ci numai o viață încărcată de tristețe. Unul din cei trei copii ai familiei Stepa, Tatiana, ca și cum ar fi venit pe lume plină de datorii față de soartă, a plătit din prima, până în ultima clipă, fărâmă cu fărâmă din viața, sănătatea și fericirea ei. Mama, olteancă din Gorj fusese dată slugă de la zece ani, iar tatăl ei, moldovean de la Roman, a fost copil de regiment. Amândoi au plecat într-o zi, pribegi și sărmani, în Valea Jiului
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
niciodată o viață tumultoasă, ci numai o viață încărcată de tristețe. Unul din cei trei copii ai familiei Stepa, Tatiana, ca și cum ar fi venit pe lume plină de datorii față de soartă, a plătit din prima, până în ultima clipă, fărâmă cu fărâmă din viața, sănătatea și fericirea ei. Mama, olteancă din Gorj fusese dată slugă de la zece ani, iar tatăl ei, moldovean de la Roman, a fost copil de regiment. Amândoi au plecat într-o zi, pribegi și sărmani, în Valea Jiului, așa zisa
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. Ochii tăi cu jocuri și cu iz lunatic, îmi ațâță focuri și fior simpatic. Surâs necontenit picură din tine; ce flăcări ți-a menit sângele prin vine? Obrajii în contur freamătă visare; fărâmă de jar pur arde-n sărutare. Și patimi păgâne culege-o dorire, și-o rugă anume, fără învoire. Ochii tăi cu jocuri freamătă visare; îmi ațâță doruri, grabă-n sărutare. Citește mai mult Ochii tăi cu jocuriși cu iz lunatic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
jocuri freamătă visare; îmi ațâță doruri, grabă-n sărutare. Citește mai mult Ochii tăi cu jocuriși cu iz lunatic,îmi ațâță focuriși fior simpatic.Surâs necontenit picură din tine;ce flăcări ți-a menitsângele prin vine? Obrajii în conturfreamătă visare;fărâmă de jar purarde-n sărutare. Și patimi păgâneculege-o dorire,și-o rugă anume,fără învoire.Ochii tăi cu jocurifreamătă visare;îmi ațâță doruri,grabă-n sărutare.... XVII. ȘI TRECE TIMPUL, de George Pena , publicat în Ediția nr. 1909 din 23 martie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
elita peste hotare, Români de-ai noștri, cei mai de soi. CÂT vă mai puteți bate joc de noi?! Mulți au votat noul președinte, Azi n-avem bani nici de un dinte! Se-omoară semeni-n strada mare, Pentru o fărâmă de mâncare... În timp ce vă plimbați și răsfățați, Oamenii, sunt tot mai disperați. Votând, am sperat că ne-o fi bine, Nu mai avem bani nici de pâine! V-am votat, de v-ar fi votat boala... Să ne luați de la
V-AM VOTAT!!! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376235_a_377564]
-
măsura desfășurării firului epic, autorul își amintește, cu multă exactitate, dar și cu o anumită candoare, și de jocurile copilăriei petrecute la țară - sărmane improvizații, ca și viața lor mereu bântuită de nevoi, din care cu greu puteau să rupă fărâma lor de bucurie (pag. 22), de “făcutul lemnelor” pentru foc (pag. 18), de cosit, de clacă (“Furca”!), de miturile și eresurile locale. Sunt pagini memorabile, de aspect monografic, despre o lume care parcă s-ar grăbi să alunece-n uitare
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
Speranța - o floare de lotus matură,Deschisă în faldurii inimii meleSe zbate întruna, să urce o treaptăPe scara ce duce,-anevoie, spre stele.Doar eu și speranța și rugul sihastruDorim învierea în stropi de albastru.Pseudonim literar - Bonnie Mihali... III. FĂRÂME DE NIMICNICIE, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. În amintirile-mi nevinovate Se zbate marea-n jucăușe valuri, Întinderea-i albastră se destramă În ochii mei, ca într-o ramă, Și-n urmele ce
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
a adăsta pe azurii lăicere. Neptun, al mării zeu, tridentu-nalță Spre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgaz De-a pune apei un zăgaz, Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii, yahturi, vâsle - mici chibrituri, Fărâme albe de nimicnicie Se-ntorc la mama veșnicie... Seduse sunt de ale vieții rituri. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult În amintirile-mi nevinovateSe zbate marea-n jucăușe valuri,Întinderea-i albastră se destramăîn ochii mei, ca într-o
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
inimă dorințaDe-a adăsta pe azurii lăicere.Neptun, al mării zeu, tridentu-nalțăSpre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgazDe-a pune apei un zăgaz,Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii, yahturi, vâsle - mici chibrituri,Fărâme albe de nimicnicieSe-ntorc la mama veșnicie...Seduse sunt de ale vieții rituri.Pseudonim literar - Bonnie Mihali... IV. MĂ-NTORC SPRE TINE, DOAMNE!, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. Mă-ntorc spre Tine, Doamne
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
că aici, în Bercul copilăriei mele, pe Continit, la bătrânele stâne cele deodată cu timpul, în îndulcitele vii de pe Coasta Mare, ori acolo sus, pe Dâlmă, prin covorul adormitor de cimbrișor și colilii, am ascuns fiecare din noi câte o fărâmă din copilărie. Poate că tocmai de aceea acum, în toamna vieții, lăcrimatul nostru suflet mai picură din când în când pe tremurata-i geană, o boabă de aducere aminte pentru locul în care cândva, demult, am trăit un timp îndulcit
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
consens cu Iubirea este o adevărată înțelepciune, deși se spune că poți să iubești la orice vârstă. Prin afirmații și negații repetate, implicite sau explicite, se produc efecte contrare care dau naștere unei formulări aforistice: „Dacă orice geniu are o fărâmă de nebunie, nu orice nebunie are o fărâmă de genialitate”. Și din acest buchet parfumat de gânduri, nu putea lipsi Poezia: „Poezia deschide fereastra cerului și vindecă efemeritatea”. Despre Suflet s-ar putea scrie tomuri întregi, dar Alexandra Mihalache a
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
se spune că poți să iubești la orice vârstă. Prin afirmații și negații repetate, implicite sau explicite, se produc efecte contrare care dau naștere unei formulări aforistice: „Dacă orice geniu are o fărâmă de nebunie, nu orice nebunie are o fărâmă de genialitate”. Și din acest buchet parfumat de gânduri, nu putea lipsi Poezia: „Poezia deschide fereastra cerului și vindecă efemeritatea”. Despre Suflet s-ar putea scrie tomuri întregi, dar Alexandra Mihalache a ales să sintetizeze în câteva fraze, rolul lui
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
Toate Articolele Autorului Eu nu știu fără tine cum se cântă când se așază-n portativ diezi de râs înalt și nu știu cum cuvântă glasul iubirii... Zborul mi-l retezi de-mi iei nemărginirea ta albastră și-mi lași doar o fărâmă de apus să-mi îmblânzească cerul din fereastră. Și nu știu fără tine cât s-a spus din gândul alb al iernii fără nume, din cel al verii, încă auriu, din cel lăsat pe margine de lume să pârguiască roade
DEPENDENŢĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374759_a_376088]
-
DIN PETALELE SUFLETULUI MEU”. Poetei îi revine meritul de a merge mai departe, de a continua cu succes demersul debutului său editorial. Legătura între cele două volume o face chiar ea, cochetând, cum mărturisește, cu gândurile personale: În tristețea mea, fărâmă de lumină-n singurătate V-am dăruit ,,Din petalele sufletului meu’’ o carte În ea am pus bucăți, fâșii din gândurile mele Cu versuri de dor v-am înfășat nopțile cu ele. După ce a cules și împărțit petale din sufletul
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
slujirea onestă a cetățeanului, dacă o îngrijorătoare parte din ea privește asumarea și profesionalismul din perspective inversabile după cum se exercită asupra ei atracția de la centrul activ și gravitațional politic?! Unde se află, pe aceste coordonate, imparțialitatea presei rupte într-o fărâmă pentru păsărele și un dumicat pentru papagali și vulpi? Ce se poate spune, dacă s-a învățat mai tot neamul să ceară în felul următor: „dacă îi dai mamii, tatii, lui frate-miu, soră-mi, vreau și eu, dacă nu
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
din 11 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului ți-am pregătit din nou șiraguri de cristale să te împobobesc în seara magnoliilor dar s-a dezlănțuit izvorul de sub pleoape și-am pierdut conturul obrajilor privindu-ți nuditatea m-am dus în fărâme de torturi plăcute unduirile tale suave îmbată nebăutul și-adoarme nedormitul primește floarea de lotus amanet la sărut și culcă-ți umbra pe braț de caldă lună plină să nu dispari cu enigma sufletului prinsă în palme de lucrător în
CADOU de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371691_a_373020]
-
să mă duci. Am obosit să simt cum timpul trece Și-mi picură în vene din licoarea-i rece, Iar fiecare trandafir, de tine-mi amintește, Dar în eter, mireasma lui se risipește. Am obosit să caut steaua noastră, Printre fărâme de corali, din mare-albastră, Să caut urma aștrilor căzuți, În valurile mării, demult pierduți. Aș vrea să cred iubite, că în inima ta, Un loc și pentru mine ai avea, Dar tu mă uiți cu fiecare asfințit , Iar trandafirii tăi
AM OBOSIT SĂ CRED de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371706_a_373035]
-
să trec, ușor către o zare Pe care o cunosc demult, de când mă știu a fi, Dar până-n acea clipă, eternă căutare M-aduce-n zori de zori în genele de zi, Ce trec și mă petrec, pe mine, simpla și așa, Fărâma de fărâma, suflare de suspin Și știu că nu contează ce cred că-i viața mea, Când totul împrejuru-mi e simplu, doar destin Ori poate chiar eu n-am știut și nici nu știu De ce-i atâta infinit pustiu În
FINAL DE CĂUTARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371709_a_373038]
-
ușor către o zare Pe care o cunosc demult, de când mă știu a fi, Dar până-n acea clipă, eternă căutare M-aduce-n zori de zori în genele de zi, Ce trec și mă petrec, pe mine, simpla și așa, Fărâma de fărâma, suflare de suspin Și știu că nu contează ce cred că-i viața mea, Când totul împrejuru-mi e simplu, doar destin Ori poate chiar eu n-am știut și nici nu știu De ce-i atâta infinit pustiu În marele și
FINAL DE CĂUTARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371709_a_373038]
-
dintr-o dată, neinteresantă. Ia uite ce avem noi aici!... exclamă un altul, în timp ce pe față i se lățea un rânjet oribil. - Ohooo, ce boboc de fată! De unde ai apărut, prințeso? Alexandra cotrobăi orbește prin labirinturile minții sperând să găsească o fărâmă de curaj și diplomație, pentru a stăvili cumva torentul destinului, care amenința să o târe cu sine în cele mai negre tenebre. Cu o privire scurtă, evaluă situația. Era disperată! Pericolul iminent, după ce îi furase mințile câteva clipe, o determină
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
concretizat și în Biserică (comunitatea de credincioși condusă de paroh, nu clădirea, care trebuie sfințită spre a rămâne curată spiritului creștin adică Duhului Sfânt. Dacă rog pe Dumnezeu să mă ajute atunci când nu mă învrednicesc nici să duc la gură fărâma cu care M-a miluit deși nu o merit, este o insultă. Dumnezeu nu este sluga, nici măcar a Duhului Sfânt. Dumnezeu este Tatăl Nostru din Ceruri. Cred că nici un copil din lume nu ar îndrăzni să ordone Tatălui său „dă-
REPLICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375721_a_377050]
-
mare grabă poteci întortocheate, Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flămând, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat cu daltă fină pe cioburi de smarald. Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere, Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-
AI VREA... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375747_a_377076]
-
continuarea muncii începute. Când vasul de sub centrifugă se umplea de miere, venea bunica să schimbe vasul, iar mierea din vasul plin o turna, cu polonicul, în niște butoiașe pregătite pentru recolta de miere. Trebuia ca mierea proaspătă să se așeze, fărâmele de ceară, mai ușoare fiind, să se ridice la suprafață în butoiașe, apoi să fie strânse de la suprafață cu un linguroi mare. Deși plăcută și îndelung așteptată, era destul de grea munca asta de scos mierea de la atâția stupi. De abia
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
de oameni? De ce să-i luăm ca modele în viața noastră? Mai avem nevoie de veterani, eroi și martiri? Tuturor celor mai mult sau mai puțin sceptici, celor care au uitat că sunt români și au pierdut cea mai mică fărâmă de patriotism le readucem aminte că cea mai mare și nobilă misiune de pe pământ este aceea de slujire a omului, iar cea de-a doua misiune, la fel de măreață, este aceea de slujire a patriei și a neamului, sub arme. Există
VETERANUL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379204_a_380533]