15,723 matches
-
lui, se îndepărtaseră în pădure în fugă, ducând volumul cu ei. — Văile astea mișună de indivizi ciudați - i-am spus, încercând să-l liniștesc. Nu vă mai gândiți la cartea aceea, domnul meu; nu ați pierdut nimic important: era un fals, produs în Japonia. Pentru a profita de succesul romanelor mele în lumea întreagă, o întreprindere japoneză lipsită de scrupule difuzează cărți cu numele meu pe copertă: în realitate, sunt plagiate după autori japonezi puțin cunoscuți care, neavând succes, au sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi falsificat a fost falsificat: tablourile din muzee, lingourile de aur, biletele de autobuz. Contrarevoluția și revoluția se luptă între ele, falsificând totul; rezultatul e că nimeni nu mai poate fi sigur de ceea ce e adevărat și de ceea ce e fals, poliția politică simulează acțiuni revoluționare, iar revoluționarii se costumează în polițiști. — Și până la urmă cine câștigă? — E prea devreme să știm. Trebuie să vedem cine știe mai bine să se slujească de falsurile proprii și de falsurile altora: poliția sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceea ce e adevărat și de ceea ce e fals, poliția politică simulează acțiuni revoluționare, iar revoluționarii se costumează în polițiști. — Și până la urmă cine câștigă? — E prea devreme să știm. Trebuie să vedem cine știe mai bine să se slujească de falsurile proprii și de falsurile altora: poliția sau organizația noastră. Șoferul de taxi ciulește urechea. Îi faci un semn Corinnei, ca pentru a o împiedica să spună fraze imprudente. Dar ea: — Nu-ți fie frică. Ăsta e un fals taxi. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ceea ce e fals, poliția politică simulează acțiuni revoluționare, iar revoluționarii se costumează în polițiști. — Și până la urmă cine câștigă? — E prea devreme să știm. Trebuie să vedem cine știe mai bine să se slujească de falsurile proprii și de falsurile altora: poliția sau organizația noastră. Șoferul de taxi ciulește urechea. Îi faci un semn Corinnei, ca pentru a o împiedica să spună fraze imprudente. Dar ea: — Nu-ți fie frică. Ăsta e un fals taxi. Ce mă alarmează mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
noutăți. — Chiar și cărțile interzise? — Unde vrei să găsești cărțile interzise, dacă nu la închisoare? (Ai venit până aici în Ataguitania, ca să vânezi un falsificator de romane și te găsești prizonier al unui sistem în care orice act e un fals. Sau: erai hotărât să pătrunzi în păduri, preerii, platouri, cordiliere, pe urmele exploratorului Marana, pierdut în căutarea izvorului romanelor-fluviu, dar te izbești de zăbrelele societății-închisoare, extinsă pe întreaga planetă, limitând aventura între coridoarele sale meschine și mereu aceleași... Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
l-am interogat eu însumi. Nu era vorba de nebunie; poate numai de disperare; pariul cu femeia era pierdut de o bucată de vreme; ea era învingătoarea; lectura ei tot mai curioasă și nestăpânită reușea să descopere adevăruri ascunse în falsul cel mai nerușinat, și falsuri neatenuate în cuvintele ce se pretindeau cele mai adevărate. Ce-i mai rămânea iluzionistului nostru? Ca să nu rupă ultimul fir care-l mai lega de ea, continua să semene confuzie în titluri, nume de autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nu era vorba de nebunie; poate numai de disperare; pariul cu femeia era pierdut de o bucată de vreme; ea era învingătoarea; lectura ei tot mai curioasă și nestăpânită reușea să descopere adevăruri ascunse în falsul cel mai nerușinat, și falsuri neatenuate în cuvintele ce se pretindeau cele mai adevărate. Ce-i mai rămânea iluzionistului nostru? Ca să nu rupă ultimul fir care-l mai lega de ea, continua să semene confuzie în titluri, nume de autori, pseudonime, limbi, traduceri, ediții, coperți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lume, în realitate este de cele mai multe ori o înșelătorie, o invenție, o născocire." Ca un licean și-a dat atunci cu palma peste frunte, asta era, asta voia să descopere Mihail, dacă nu cumva "afacerea Cocoș" e o măsluire. Un fals, un joc, o păcăleală. Orice păcăleală se trage cuiva pentru ceva. În acest moment lucrurile priveau cu precădere Serviciul. Cine pe cine păcălește și mai ales de ce păcălește privea foarte îndeaproape rostul Serviciului. După felul în care era atacat guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al XV-lea. Aici, în mijlocul unui oraș, la câțiva centimetri de milioanele de oameni care se plimbă, muncesc sau mănâncă hotdogi, suntem complet izolați. Aici orice aduce a fereastră, cu domnișoaraperii de catifea sau broderie ori cu vitralii, e un fals. O oglindă. Și lumina din spatele vitraliilor provine de fapt de la mici becuri, care creează o atmosferă de penumbră perpetuă prin ferestrele înalte, arcuite ale fumoarului gotic. Încă mai căutăm moduri de evadare. Încă mai stăm în fața ușilor încuiate și țipăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nevesti-sii, o pietricică, poate că de chihlimbar, prinsă Într-o bentiță de argint. Chinezul de la casa de amanet l-a privit o clipă cu lupa și i l-a dat Înapoi. E fals, a zis el dând din umeri, un fals ieftin. A ieșit cu scandal, s-au Încăierat, s au Înjurat, fără Îndoială că și pe seama originii. Ceva mai târziu, când s-a lăsat noaptea, fierbinte și apăsătoare, cineva, nu-i limpede cine, a stropit cu benzină ușa casei de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la orfelinat Crăciunul nu fusese de fapt fericit, pentru că, dacă nu cunoști adevărul, nu poți să fii cu adevărat fericit. Atunci se gândea la Adam, care nu aflase ce Înseamnă Crăciunul. Ar fi vrut să nu fi cunoscut niciodată un fals Crăciun, cu pom fals și cu false daruri, cum fusese globul acela În care ningea și pe care Adam Îl iubea atât de mult. Tare-ar fi dorit să nu fi cunoscut niciodată Adam așa ceva. S-au oprit să privească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rece, dușmănoasă, nici nu mai reușea să țină cartea în mână, stingea repede lumina și își încălzea palmele intre coapse, apoi clipea scuturând întunericul: ce era adevărat dintre vorbele ce și le spuneau seara, ce era adevărat și ce era fals? Se încălzea greu și când ațipea se gândea că poate Elena este la spatele ei, adormită de mult, cu figura calmă, cu pistruii ei presărați pe nas și pe obraji și că nimic din întâmplările ultimelor zile nu era real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înfățișare. Iarna trecu greu, insuportabil, Carmina se împăcă târziu cu singurătatea nopților sale. Nu se ducea la Elena, se mulțumea s-o privească în timpul vizitelor pe care le făcea ea, însoțită mereu de Ștefan, apărătorul, vizite protocolare, pline de ceva fals, ea apărea mereu cu piese vestimentare noi, micile-mari câștiguri pe care încerca să le expună cu multă naturalețe. Carmina o studia înciudată, părea la fel de nevinovată și asta o scotea din minți. Prefăcuta, prefăcuta, murmura pentru sine și nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el. Sosi autobuzul în stație. Marcu se îndreptă către mulțimea celor care se îmbulzeau la scară. Sper să te mai văd pe la Alexe, îi spuse el înainte de-ai întoarce spatele dar deja în vorbele lui exista o notă de fals. Am să constat pe pielea mea, își spuse în gând bărbatul, în timp ce autobuzul sălta de-a lungul șoselei, am să văd dacă fata asta îi va relata profesorului spusele mele. Ce mi-o fi venit? Plictiseală, m-a luat gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lupta cu adversarii lui I.L.Caragiale, acuzat de plagiat de către C.A.Ionescu-Caion. Un popor întreg admiră pe Caragiale... Admirațiunea trece peste Carpați. Bunul lui nume trece peste hotarele neamului românesc. Și pe acest om să-l acuzi, sprijinit de falsuri, că operele sunt jafuri literare? Dar, asta însemnează a izbi în credința, în admirațiunea și în fala românilor! Și ce s-ar fi întâmplat dacă criticul impostor n-ar fi fost prins? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plublicitare, știi unde mă găsești. Îi Întinse o carte de vizită. Numărul acesta e de la atelier și nu de acasă. Acasă nu am telefon. Dacă vezi lumina arzând, poți urca. Ați mai putea rămâne cu noi, domnule Moduna, zise Petru fals dezamăgit de plecarea lui Flavius-Tiberius. Mă așteaptă ai mei la masă, Îmi pare rău. Rămâne pentru altă dată, zise Flavius-Tiberius, Încântat În sinea lui că Iolanda Îl tutuia. Sunteți de aici? se miră Petru. Auch hier werden Menschen geboren. Nasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era Însoțit de aura tulburătoare și dostoievskiană a epilepsiei, un certificat de autenticitate, un fel de AOC, de Trade Mark, de Marque déposée... Lângă Dostoievski Însă, orice ins cu pretenții creatoare devenea o simplă licență poetică, dacă nu chiar un fals adevărat. Cu geniul, orice s-ar spune, nu-i de glumit. Continua să povestească știind prea bine că nici o povestire nu putea Înlocui cel mai banal gest. Acela, bunăoară, de a-i atinge obrazul, fruntea, părul. La sâni și buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
torturilor. Ce nu știi e o mică ironie a sorții: Titel Petrescu a fost închis pentru o scrisoare plastografiată. Judecătorul de instrucție a constatat faptul și l-a adus la cunoștința lui Pătrășcanu. Ministrul Justiției l-a presat să acopere falsul probei. Ca, pe urmă, să fie acuzat el însuși că ar fi fost agent al Siguranței. Cum? Cu chitanțe falsificate. Dumnezeu nu doarme cu capul totdeauna pe-o mănăstire. Se mai trezește cînd și cînd, încearcă Șichy una din replicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
descrierile bine făcute după/ natură/. Multă glorie", cum zice Poetul. Petru Romoșan. Nu Russ a scris în dedicație? "Anei, pentru că este ca aurul: nu coclește, nu ruginește, nu îmbătrînește". Un lanț de greșeli de impresie. Și de ce am senzația de fals? Mă însoțește mereu senzația asta de fals, cînd îți primesc "declarațiile". Joci la două capete, Rusalin. Sîngele nu-i sînge. E vopsea pusă cu kilu: "Te-am pictat așa nu din inflamarea imaginarului, ci de la sine". "De la sinea mă-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum zice Poetul. Petru Romoșan. Nu Russ a scris în dedicație? "Anei, pentru că este ca aurul: nu coclește, nu ruginește, nu îmbătrînește". Un lanț de greșeli de impresie. Și de ce am senzația de fals? Mă însoțește mereu senzația asta de fals, cînd îți primesc "declarațiile". Joci la două capete, Rusalin. Sîngele nu-i sînge. E vopsea pusă cu kilu: "Te-am pictat așa nu din inflamarea imaginarului, ci de la sine". "De la sinea mă-sii! îl înjură vocea mea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vreo "javră". "Tovarășa Fericeanu, fă-mi legătura cu tovarășul Marandu". Un minimum de cod al presarului (să nu dezinformezi; să nu minți prin omisiune; să scrii despre orice subiect, fără să modifici subiectul) nu era respectat. De-asta suspectam de fals toată propaganda. Chiar ce era adevărat părea minciună sfruntată. "Mă Dana, a strigat după mine, în Piața Unirii, Cornel Șoitu. Ce-i cu b "Ora"? Cîntă în struna celor cu pîinea și cuțitul mai ceva ca "Flacăra -b Iașului"". "Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
improvizez buna dispoziție. Trag de ea așa cum aș trage de furtunul cu care ud, verile, grădina. Nici ninsoarea nu-mi mai pare măruntă și urîtă ca o mătreață. Hohotesc de una singură cînd îmi amintesc de drăciile lui Miron. De falsul necrolog, anunțînd "moartea de anacolut după o lungă și grea suferință a lui Vladimir Mistrie". A fost nu un ghimpe ca mine, ci o sulă (după o spusă de domeniu public) în coasta șefului. Un golan. Biroul și-l ornase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dispariție-eliberare, de rotund în rotund, de cerc în cerc, de nimic în cerc, de gol cu aură, de explozie solară. Și linia continuă de pe monitor trezi doctorul și asistentele din amorțeală, anunțând ceea ce așteptau de ceva vreme. Moartea definitivă a falsului Nilă Hagiu, pentru a se demonstra că cel adevărat a fost doar în amintire, în rest, o repetiție a unui Nilă Zadarnic. N u era nimic mai înspăimântător decât să vezi trenuri. Cum profesorii ne înșiruiseră pe noi, larvele clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui Georges Sheneve care fac de gardă! De câtă vreme? Mă repezii în bucătăria care nu era vizibilă din stradă. -Pregătesc căpșuni-mozarella-busuioc, zise Sigrid. E mai bun decât cel clasic cu roșii. -Perfect. Nu a observat că vocea îmi sun fals. Cu atât mai bine. Nu trebuia să-i spun că eram supravegheați. Această revelație va antrena și altele și, din vorbă în vorbă, voi fi nevoit să-i mărturisesc moartea lui Olaf. -Și dacă am cina în bucătărie? propusei eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
înflăcărare, dom’ Petrică, își pierde Dendé cumpătul, ia să văd și eu ce ai acolo, îi smulge din mîini Bulgarului cele două pînze frumos înrămate. Tonitza, Andreescu, spuneți voi, ia să văd și eu dacă cel puțin sînt semnate, zice, falsuri, gogomănie, începe să le ia în șuturi ca un apucat, să le izbească de pămînt pînă le face praf pe amîndouă, porcăriile astea nu le-aș agăța nici pe peretele unui closet, spune făcîndu-le în sfîrșit vînt în direcția grămezii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]