4,787 matches
-
picătură de ploaie înaintea furtunii. Venea apoi și al treilea detaliu, urmat de altele care se adunau într-o ploaie bogată, care-i încetinea și îi îngreuna vorbitorului înaintarea prin evenimente. Împodobite cu florile aruncate peste ele, vechile morminte păreau familiare și vii, de parcă ar fi fost săpate cu o zi înainte. Și acesta era doar începutul. Pe măsură ce, în continuarea acestui început, veneau spre noi și casele vechi, și oamenii de demult, și viața epocilor trecute, dispărea punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Nu știu, domnule. Poate. Aici, precum vedeți, vindem numai cărți. Individul se apropie de tejghea, cu privirea rotindu-i-se mereu prin prăvălie și oprindu-se din cînd În cînd Într-a mea. Înfățișarea și atitudinea lui Îmi păreau vag familiare, deși n-aș fi știut să spun de unde. Ceva din el te făcea să te gîndești la una dintre figurile care apar pe cărțile de joc din anticariate sau de pe la ghicitori, un personaj evadat din miniaturile unui incunabul. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cuvinte mai literare, dar nu mai puțin imaginative, desenul minciunii. Ceva, totuși, s-ar câștiga. Cel puțin ar fi posibil să se procedeze la o primă alegere, grâu de o parte, neghină de alta, și să fie redați libertății, vieții familiare, descongestionând sediile instituțiilor, acei indivizi, în sfârșit reabilitați, care, fără ca aparatul să-i dezmintă, au răspuns Nu la întrebarea Ați votat în alb. În ceea ce-i privește pe ceilalți, cei care purtau pe conștiință vina infracțiunilor electorale, nu le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu-i e rușine să ne închidă ușa-n nas. Existau crize de nervi, copii plângând, bunici palizi de oboseală, bărbați exaltați cărora li se terminaseră țigările, femei istovite care încercau să facă un pic de ordine în disperatul haos familiar. Ocupanții uneia dintre mașini au încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte și injurii care s-a abătut asupra lor, Lași, oi negre, albicioși, țapi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
afară, așa că ne-am instalat pe băncile capitonate dinăuntru. Era cald de tot, o atmosferă înăbușitoare, tăiai fumul cu cuțitul. Strickland n-a venit, dar curând l-am văzut pe pictorul acela francez cu care juca uneori șah. Deveniserăm oarecum familiari, și s-a așezat la masa noastră. Stroeve l-a întrebat dacă l-a mai văzut pe Strickland. — E bolnav, ne-a spus el. Nu știați? — Da? — Chiar grav, după câte înțeleg. Stroeve se albi la față. — Dar de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
emoția care-l cuprinsese pe el. Am fost ciudat de impresionat. Parcă deodată aș fi fost transportat într-o lume în care se schimbaseră valorile. Stăteam acolo, pierdut, ca un străin într-o țară în care reacțiile omului față de lucrurile familiare sunt cu totul altele decât cele cu care e deprins. Stroeve încerca să-mi vorbească despre tablou, dar era incoerent, așa că am fost silit mai mult să ghicesc ceea ce voia să spună. Strickland rupsese toate legăturile care-l ținuseră până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
portrete. — Astea sunt toate, mi-a zis el în cele din urmă. Tare mi-ar plăcea să spun că am recunoscut din capul locului frumusețea și marea lor originalitate. Acum că am revăzut multe dintre ele și celelalte îmi sunt familiare din reproduceri, sunt uluit că la prima vedere am fost atât de grav dezamăgit. N-am simțit nimic din fiorul acela pe care numai arta ți-l poate da. Impresia pe care mi-au făcut-o tablourile lui Strickland era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dejunul pe iarbă mă mișca profund. Operele acestea mi se păreau ultimul cuvânt în materie de pictură. Nu voi descrie tablourile pe care mi le-a arătat Strickland. Descrierile de tablouri sunt întotdeauna plicticoase, și pe urmă acestea sunt acum familiare tuturor celor care se interesează de asemenea lucruri. Acum, când influența lui a afectat într-o măsură enormă arta modernă, când alții au bătut în lung și-n lat ținutul pe care l-a explorat el printre primii, tablourile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
perele avocado. De atunci încoace i-am văzut altfel, de parcă ar fi existat în ei un spirit și un mister pe care sunt mereu pe punctul de a-l prinde și care îmi scapă de-a pururi. Culorile erau cele familiare mie și totuși erau diferite. Aveau o semnificație aparte și nudurile de bărbați și femei erau foarte pământene, din lutul din care fuseseră create, dar pe de altă parte, aveau în același timp ceva divin. Vedeai omul în toată goliciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
goale, chiar dacă nimic nu va reuși să schimbe nimic. Dacă aș fi întrebat prin ce minune știu toate lucrurile pe care le voi povesti, aș răspunde că pur și simplu le știu, asta-i tot. Le știu pentru că îmi sunt familiare precum apusul sau răsăritul soarelui. Pentru că mi-am petrecut viața încercând să le aduc laolaltă și să le pun cap la cap, pentru a le face să vorbească, pentru a le auzi glasul. Odinioară asta era, într-un fel, meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu te-a crezut? Doar tu erai polițistul! — Și el era judecătorul... Am mai coborât o dată de-a lungul anilor, pentru a ajunge în același loc. Știu atât de bine drumul ăsta. E ca și cum te-ai întoarce într-un ținut familiar. XIV Josăphine mă căutase la trei zile după descoperirea corpului lui Belle de jour. Ancheta se învârtea în cerc. Jandarmii interogau în stânga și-n dreapta. Matziev își asculta cântecul. Mierck se-ntorsese la V., iar eu încercam să-nțeleg. Clămence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îndrept în direcția în care ei înșiși mergeau fără nici o tragere de inimă. Apoi, în sfârșit, am văzut casa. Casa noastră. Mi-am lovit cizmele de perete, mai puțin pentru a scutura zăpada decât pentru a face zgomot, un zgomot familiar ce ar fi anunțat că am venit, că sunt acolo, de partea cealaltă a peretelui, la doi pași, la numai câteva secunde. Zâmbeam imaginându-mi-o pe Clămence gândindu-se la mine. Am apăsat pe clanță și am împins ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
asudat, suferit? Persienele înclinate pe jumătate dădeau tuturor camerelor o umbră plăcută. Totul era pus în ordine, aranjat impecabil în așteptarea unui proprietar plecat în vacanță, care urma să se întoarcă dintr-o zi într-alta pentru a regăsi locul familiar. Cel mai curios e că nici un parfum nu plutea prin aer. O casă fără mirosuri e o casă moartă. Am rămas mult timp în această călătorie singulară, precum un intrus lipsit de jenă, dar care, fără să dea atenție acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fost Înconjurată pentru moment de fetele cu care făcuse cunoștință după-amiază, pe urmă a auzit vocea lui Sally repetând o listă de nume și s-a pomenit făcând reverențe În fața unui sextet de siluete alb-negre teribil de rigide și vag familiare. S-a auzit undeva numele Blaine, dar la Început ea n-a reușit să-l localizeze. A urmat un moment foarte confuz, foarte juvenil, de Înghionteli și bătăi stângace pe umăr, din pricina căruia fiecare s-a pomenit angajat În conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-ți facă toată seara cunoștință) trece din nou, săltăreață, rândul pășește Înapoi, grupulețele fac stânga-mprejur și se concentrează asupra colțurilor Îndepărtate ale sălii, deoarece la orizont apare Kaye, asudat și alarmat, croindu-și drum cu coatele către chipurile familiare. — Ascultă, bătrâne. Am o foarte bună... — Regret, Kaye, dar dansul ăsta sunt ocupat. Trebuie să iau partenera de la un tip. — Dar următorul? — Păi... ăăă... jur că m-am Înțelesc să-l Înlocuiesc. Vezi de mă găsește când fata are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fost aruncate În față lui Amory ca un sul de pergament derulat, iar În urma sacrificiului și speculând pe marginea lui se aflau cele două forțe fără răsuflare care-l ascultau: aura ca de borangic atârnată deasupra patului și forma aceea familiară de la fereastră. Sacrificiul, prin Însăși natura sa, era ceva arogant și impersonal; sacrificiul era o eternă Înfumurare. Nu plânge pentru mine, ci pentru pruncii tăi. Cam În felul ăsta - s-a gândit Amory - mi s-ar adresa Dumnezeu. Amory a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
virginitatea - vrea să-și repete luna de miere. Eu nu vreau să-mi retrăiesc inocența. Vreau să trăiesc plăcerea de a o mai pierde o dată. Î.: La ce faci aluzie? Dialogul acesta s-a contopit grotesc cu starea cea mai familiară a minții lui Amory - un amestec grotesc de dorințe, Îngrijorări, impresii exterioare și reacții fizice. One Hundred and Twenty-seventh Street sau One Hundred and Thirty-seventh Street... doi seamănă cu trei... ba nu, nu prea bine. Scaunul umed... hainele absorb umezeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fapt, am fost prieteni buni. - Era... un băiat fain. Ne Înțelegeam grozav. Amory și-a dat acum seama ce mult semăna tatăl cu fiul mort și și-a spus că avusese tot timpul senzația că trăsăturile bărbatul solid Îi sunt familiare. Jesse Ferrenby, băiatul care purtase la colegiu coroana la care aspirase el. Toate se Întâmplaseră atât de demult... Ce băiețași cu caș la gură fuseseră, cum mai munciseră pentru panglici albastre... Mașina a Încetinit la intrarea unei proprietăți Întinse, Împrejmuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
atât de puternic cu halterele deasupra capului, încât Will Smith însuși fu trecut de un fior de invidie. Noroc că nea Ovidiu, postat cuminte lângă el, îl tentase toată seara cu whisky-ul care-i displăcea atât de tare. Gustul familiar îl înduioșase pe agent, care, deși la început reticent, până în clipa apariției lui Mișu dăduse gata o sticlă și acum îi arăta lui Ovidiu poza câinelui lui, Lucky. - Lucky, Lucky! îndreptă el un damf de whisky spre fața palidă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și numele unui zeu germanic păgân (cunoscut în țările scandinave sub numele de Odin). . Ariosofismul era un curent ocult din cadrul mișcării naziste. . Club exclusivist destinat bărbaților din lumea bună. . Prescurtare de la Alexanderplatz, numele pieței unde era situat sediul Kripo. . Denumirea familiară în lb. germană pentru metroul berlinez. . Construită în sec. II î.H. în orașul antic grecesc cu același nume (azi Bergama, în Turcia), structura era de o opulență magnifică; părți din ea au fost excavate de arheologii germani în 1879
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și defăimări. Astfel încât primii, sprijinindu-se pe analize sintactice, concentrându-și atenția pe vocabular, luând ca martori turnurile gramaticale și ca dovezi descrierile de peisaje, propun ca loc de naștere Campania și ca loc de reședință Roma; judecând după stilul familiar al dedicației către Memmius, cutare exeget deduce o apartenență socială la casta cavalerilor, poate chiar la cea a patricienilor... Cei din a doua categorie, stoici și creștini mână-n mână, profită de ocazie și inventează o existență detracată, presupunând, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
deșertatului de soare stăpîn" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei. " O neistovit spectacol, calmă participare! Ești majorarea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizată, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești: străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletită de o alternată mărturisire... Ascultă, șoaptele defunctei Surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțială cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
putere de gât. Ceaiul de tei cu miere de albine și lămâie mi-a adus o oarecare stare de liniște. În jurul prânzului, am primit un telefon de la el... Inima îmi bătea cu putere ori de câte ori vedeam pe ecranul telefonului acel număr familiar. Doar am trăit o vreme împreună, jurându-ne credință și ajutor reciproc pentru o vreme îndelungată. - C e faci, „mamă”! acesta era apelativul folosit adesea la adresa mea. Foarte rar se întâmpla să-mi spună pe nume. N-am înțeles niciodată
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
repere istorice și poate sublinia de asemeni spiritualitatea locului. Un peisaj cu case poate fi însoțit de autenticitate stilistică, poate menține o tradiție artistică, concentrându-se asupra oricărui amănunt prezent. Iată, pe pildă, casa din pânză pictorului Gheorghe Petrașcu. Specificul familiar al clădirii boierești, zonele pline de verdeață, atmosferă calmă ne indică cu siguranță locul unde a fost pictată. Lirismul creației, dar și sobrietatea paletei conduc la o imagine sintetică, pătrunsă de noblețe dramatică și istorie. Cu totul altfel își construiește
CASE ÎN PICTURĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364378_a_365707]
-
magnetofon. Săndica era vecina din dreapta a profesorului de franceză, Mircea Trăistaru, care, auzind acordurile muzicale și tropotul pașilor dansatorilor, nu a întârziat să o invite pe fată la dans. Era prima dată când se aflau într-o situație așa de familiară. Se cunoșteau din vedere. În general, cei de la C.A.P. și cei de la școală se cunoșteau doar din vedere. Se întâlneau prin comună, la cooperativă sau la stația de autobuz când plecau spre oraș. Săndica, îmbujorată la față de emoție și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]