1,210 matches
-
largă de domenii, întrucât ajută la fabricarea multor produse comerciale (precum cele farmaceutice, petrochimice și derivați ai lor, plastice și explozivi). De asemenea, chimia organică este o știință de legătură, fiind punctul de plecare pentru alte științe: chimia organometalică, biochimia, farmacologia, chimia polimerilor, știința materialelor, etc. Înainte de secolul al XIX-lea, chimiștii erau de părere că compușii obținuți din organismele vii aveau o așa-zisă „forță vitală”, care îi diferenția de compușii anorganici. Conform teoriilor vitalismului (sau a "teoriei forței vitale
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
împreună cu Nicolae Istrati și Anastasie Fătu, a pus bazele Grădinii Botanice din Iași. Iosif Szabo, împreună cu Jacob Czihak, a redactat "Heil und Nahrungsmittel Farbstoff, Nutz und Hausgerathe welche die Ost-Romanen Moldauer und Wallachen aus dem Pflanzenreiche Gewinnen", prima lucrare de farmacologie din literatura română. Iosif Szabo a fost un activ popularizator al științei, participând, alături de doctorul Constantin Vârnav, la editarea revistei "Povățuitorul sănătății și al economiei", considerată prima revistă de popularizare din România, precursoare a primei publicații medicale românești. Iosif Szabo
Iosif Szabo () [Corola-website/Science/307163_a_308492]
-
șef de lucrări (1920) la Clinica I Medicală a Universității din București. Dupa 1920 a fost prosector al spitalului Colțea și, între anii 1921-1927, medic primar al Spitalului Central Chișinău. În 1924 a fost numit profesor titular la Catedra de Farmacologie a Facultății de Medicină a Universității din Iași și ulterior (1927) profesor la Catedra de Terapeutică din Iași. În 1932 devine medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon”, post pe care îl va ocupa până la încetarea activității, spital în care va
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
interesat de numeroase aspecte ale bolilor cardiace și vasculare precum dinamica cardiacă și arterială în hipertensiunea arterială, în valvulopatii și insuficiența cardiacă sau modificările funcționale, electro- și vectocardiografice determinate de pneumopatiile cronice. A studiat, de asemenea, aspecte de farmacodinamie și farmacologie clinică ale diureticelor, digitalicelor, antihipertensivelor sau antianginoaselor. Profesorul Enescu a efectuat serviciul militar în 1912 la Regimentul 4 Roșiori. A participat ca medic militar la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918). A fost avansat
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
(n. 12 martie 1927, București) este un farmacolog român, membru corespondent (1992) al Academiei Române. este medic și farmacist, practician alopat și homeopat, profesor de farmacologie și membru corespondent (1992) al Academiei Române. Facultatea de Farmacie București (1949); Facultatea de Medicină București (1958); doctor în medicină (1965); cursuri de perfecționare în farmacologie la Praga, Bratislava (1963); specializare în farmacologie la Bruxelles (1965-1966); instruire în farmacologie în cadrul unui
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
membru corespondent (1992) al Academiei Române. este medic și farmacist, practician alopat și homeopat, profesor de farmacologie și membru corespondent (1992) al Academiei Române. Facultatea de Farmacie București (1949); Facultatea de Medicină București (1958); doctor în medicină (1965); cursuri de perfecționare în farmacologie la Praga, Bratislava (1963); specializare în farmacologie la Bruxelles (1965-1966); instruire în farmacologie în cadrul unui program de fellowship la Washington (1973). Rezidențiat la Spitalul Brâncovenesc și la Spitalul de Urgență, București (1947-1949); farmacist și șeful laboratorului clinic, Spitalul Militar din
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
și farmacist, practician alopat și homeopat, profesor de farmacologie și membru corespondent (1992) al Academiei Române. Facultatea de Farmacie București (1949); Facultatea de Medicină București (1958); doctor în medicină (1965); cursuri de perfecționare în farmacologie la Praga, Bratislava (1963); specializare în farmacologie la Bruxelles (1965-1966); instruire în farmacologie în cadrul unui program de fellowship la Washington (1973). Rezidențiat la Spitalul Brâncovenesc și la Spitalul de Urgență, București (1947-1949); farmacist și șeful laboratorului clinic, Spitalul Militar din Brașov (1950-1951); asistent universitar (1955-1963); conferențiar (1963-1967
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
profesor de farmacologie și membru corespondent (1992) al Academiei Române. Facultatea de Farmacie București (1949); Facultatea de Medicină București (1958); doctor în medicină (1965); cursuri de perfecționare în farmacologie la Praga, Bratislava (1963); specializare în farmacologie la Bruxelles (1965-1966); instruire în farmacologie în cadrul unui program de fellowship la Washington (1973). Rezidențiat la Spitalul Brâncovenesc și la Spitalul de Urgență, București (1947-1949); farmacist și șeful laboratorului clinic, Spitalul Militar din Brașov (1950-1951); asistent universitar (1955-1963); conferențiar (1963-1967), catedră de farmacologie, Facultatea de Medicină
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
1965-1966); instruire în farmacologie în cadrul unui program de fellowship la Washington (1973). Rezidențiat la Spitalul Brâncovenesc și la Spitalul de Urgență, București (1947-1949); farmacist și șeful laboratorului clinic, Spitalul Militar din Brașov (1950-1951); asistent universitar (1955-1963); conferențiar (1963-1967), catedră de farmacologie, Facultatea de Medicină, București; profesor asociat (1967-1973); profesor, catedră de farmacologie, Facultatea de Farmacie, București (1973-1997); medic specialist (1961); medic primar (1969); medic homeopat (1981); farmacolog clinician, Spitalul Colțea (1959-1963), Spitalul Brâncovenesc (1963-1983), Spitalul Constructorilor (1983-1992); decanul Facultății de Farmacie
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
1973). Rezidențiat la Spitalul Brâncovenesc și la Spitalul de Urgență, București (1947-1949); farmacist și șeful laboratorului clinic, Spitalul Militar din Brașov (1950-1951); asistent universitar (1955-1963); conferențiar (1963-1967), catedră de farmacologie, Facultatea de Medicină, București; profesor asociat (1967-1973); profesor, catedră de farmacologie, Facultatea de Farmacie, București (1973-1997); medic specialist (1961); medic primar (1969); medic homeopat (1981); farmacolog clinician, Spitalul Colțea (1959-1963), Spitalul Brâncovenesc (1963-1983), Spitalul Constructorilor (1983-1992); decanul Facultății de Farmacie București (1972-1981, 1990); directorul Institutului pentru Controlul de Stat al Medicamentelor
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
Internaționale de Sănătate în medicație (1973-1998); reprezentantul României în cadrul UN Comission on Narcotic Drugs (1973-1978); fondatorul primului comitet de etică în domeniul cercetării biomedicale din România, sub auspiciile Academiei de Stiinte Medicale (1992); fondatorul și șeful primului Serviciu Clinic de Farmacologie din România (1981-1992); autorul Proiectului de Ordonanță Guvernamentală și inițiatorul structurii organizaționale și a principiilor Agenției Naționale a Medicamentului (1989). Autorul unor concepte originale, precum farmacotoxicologia (1977), farmacoepidemiologia (1981) și farmacologia ecologică (1993); autorul "Metodologiei de introducere a unor medicamente
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
Medicale (1992); fondatorul și șeful primului Serviciu Clinic de Farmacologie din România (1981-1992); autorul Proiectului de Ordonanță Guvernamentală și inițiatorul structurii organizaționale și a principiilor Agenției Naționale a Medicamentului (1989). Autorul unor concepte originale, precum farmacotoxicologia (1977), farmacoepidemiologia (1981) și farmacologia ecologică (1993); autorul "Metodologiei de introducere a unor medicamente noi în terapeutică" (1979) și al "Ghidului de autorizare, înregistrare și supraveghere a medicamentelor" (1991), ambele aprobate că documente normative de către Ministerul Sănătății din România; autorul a 220 de lucrări științifice
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
a 12 patente de invenții. Autorul a 33 de cărți despre medicamente (autorul unic a 10 dintre ele, considerate premiere internaționale și coautor la alte 16, dintre care una este apărută în premieră internațională). Autorul primei cărți din lume despre farmacologia homeopata și fondatorul unei noi științe medicale cu acest nume. Vicepreședinte al Uniunii Societății Medicale de Stiinte (1973-1987); vicepreședinte (1973-1987) și președinte (1987-1999) al Societății de Farmacie; membru deplin (1991) și vicepreședinte (1991-1995) al Academiei de Stiinte Medicale; membru corespondent
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
Fundeni” Prof. Univ. Dr. Mircea Ciurea Catedra de Chirurgie Spitalul Universitar de Urgență Prof. Univ. Dr. Valeriu Atanasiu Catedra de Biochimie Medicală Prof. Univ. Dr. Virginia Ioan Catedra de Neurologie Spitalul Clinic „Fundeni” Prof. Univ. Dr. Ion Fulga Catedra de Farmacologie Prof. Univ. Dr. Mircea Popa Catedra de Microbiologie Conf. Univ. Dr. Codruț Sarafoleanu Catedra de O.R.L. Spitalul Clinic. „ Sf. Maria” Conf. Univ. Dr. Gabriel Becheanu Catedra de Anatomie patologică Spitalul Clinic “ Fundeni” Conf. Univ. Dr. Denisa Predețeanu Catedra de
Spitalul () [Corola-website/Science/306734_a_308063]
-
sau stiinte naturale (botanica, minerologie etc.) au existat de asemenea realizări, datorate în primul rând descoperirii Americii. Figuri eminente în matematici au fost: Sebastián Izquierdo, Juan Caramuel, Pedro Nunes, Omerique, Pedro Ciruelo, Juan de Rojas y Sarmiento, Rodrigo Zamorano, în farmacologie Andrés Laguna, în psihologie Juan Luis Vives și Juan Huarte de San Juan, iar în filozofie Francisco Suárez. S-au dezvoltat de asemenea, în special datorită descoperirii a noi popoare, dreptul natural și drepturile omului, cu personalități precum Bartolomé de
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
important de antioxidanți, afinele sunt fructe ce nu ar trebui sa lipsească din alimentația zilnică, indiferent că sunt consumate proaspete, congelate, sau sub formă de ceai. Frunzele și fructele - ("Folia et fructus vaccinii myrtillus" - expresii latine folosite mai ales în farmacologie). Frunzele și fructele de afin au proprietăți astringente datorită taninului. Au activitate antibacteriană, modificând favorabil flora patogenă intestinală, și antidiareică. Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută, enterocolită (colită de fermentație sau de putrefacție), parazitoze intestinale, infecții urinare
Afin () [Corola-website/Science/303259_a_304588]
-
tot restul vieții, ocupându-se și cu celebrele sale experiențe și cercetări în domeniul chimiei și medicinei. În 1609 se căsătorește cu Margarite van Ranst. În sfera preocupărilor sale, în afară de chimie, alchimie, medicină, au intrat multe alte domenii ca: fizică, farmacologie, botanică, teologie, metafizică, cosmologie, meteorologie, astrologie, magie. În ceea ce privește digestia, van Helmont observă că transformarea alimentelor are loc nu datorită căldurii, ci prezenței unor substanțe chimice, "fermenți", prefigurând astfel conceptul modern referitor la enzime. Van Helmont era tributar ideilor alchimice ale
Jan Baptista van Helmont () [Corola-website/Science/312522_a_313851]
-
Saint-Hilaire, este considerat întemeietorul teratologiei. S-a născut la Halle. A studiat medicina la universitatea din orașul natal. Printre marii săi profesori putem menționa: Johann Christian Reil și tatăl său, Philipp Friedrich Theodor Meckel. În afară de medicină (în special anatomie și farmacologie), Meckel mai studiat și câteva limbi străine ca: engleza, franceza, italiana, latina. În perioada 1801 - 1802, frecventează Universitatea din Göttingen unde, sub îndrumarea lui Johann Friedrich Blumenbach, studiază anatomie, antropologie și obstetrică. În 1802 își dă doctoratul la Halle cu
Johann Friedrich Meckel () [Corola-website/Science/312579_a_313908]
-
al cauzelor lor și a remediilor posibile. După ce a frecventat o școală de tip iezuit din orașul învecinat, Villefranche-sur-Saône, la 19 ani, Bernard merge la colegiul din Lyon, unde se pregătește și ca preparator pe lângă un farmacist. După studii de farmacologie, își încearcă norocul în domeniul dramaturgiei, reușind să scrie o piesă în cinci acte, "Arthur de Bretagne", pe care, în 1834, o prezintă la Paris, însoțită de o introducere a criticului literar Saint-Marc Girardin. Acesta îl sfătuiește să se reorienteze
Claude Bernard () [Corola-website/Science/312695_a_314024]
-
Claudius din Pergam (sau Galen, altă variantă: "Galenos") (n. 129 - d. 200 sau 216) a fost ultimul mare medic al Antichității. Considerat unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei, a avut o influență timp de peste un mileniu asupra medicii ebraice, creștine și musulmane. Galen s-a născut în Pergam. Tatăl său, un arhitect înstărit, apoi senator i-a dat prima educație inițiindu-l în filozofia aristotelică, matematică și științele
Galenus () [Corola-website/Science/312155_a_313484]
-
medicul împăratului Marcus Aurelius. În 166, Galenus se mai întoarce pentru o perioadă la Pergam, urmând ca în 169 să se întoarcă în capitala Imperiului Roman, unde va locui până la sfârșitul vieții. Galenus a fost unul dintre precursorii medicinei și farmacologiei moderne. Galen a efectuat mai multe operații îndrăznețe, cum ar fi asupra ochiului și creierului, operații ce vor fi reluate abia în zilele noastre, deci două milenii mai târziu! Astfel, în cazul cataractei, el introducea, în spatele cristalinului, un fel de
Galenus () [Corola-website/Science/312155_a_313484]
-
în celebrul său tratat "Canonul de medicină", devenită timp de secole lucrare de referință pentru medicina apuseană. Aici, bolile sunt descrise, clasificate și li se atribuie diverse tratamente. Tratatul expune o adevărată teorie a substanțelor medicamentoase, care stă la baza farmacologiei clinice de astăzi. Mai mult, pentru punctul său de vedere holistic, în care factorii fizici, fiziologici și ai medicației sunt văzuți global, Avicenna poate fi considerat precursorul terapiilor alternative. În lucrarea sa, "Shukuk 'ala alinusor" ("Indoieli în privința lui Galenus") din
Medicina islamică () [Corola-website/Science/312169_a_313498]
-
și obstetrică. Sunt sistematizate aici informații adunate de-a lungul a 50 de ani de studiu și practică medicală. Aici apar descrieri anatomice detaliate, o clasificare a bolilor, informații privind alimentația. Printre alte domenii medicale, mai putem enumera: oftalmologie, ortopedie, farmacologie și chirurgia, căreia i-a dedicat un amplu spațiu. Din rândurile acestui tratat reiese atenția deosebită pe care Abu Al-Qasim o acordă relației medic - pacient. Marele medic arab consideră că pacienții trebuie tratați și respectați indiferent de statutul lor social
Al-Zahrawi () [Corola-website/Science/312236_a_313565]
-
dezvoltare a asistenței ambulatorii ("outpatient treatment") precum și considerarea factorilor social în determinarea manifestărilor morbide au contribuit la recunoașterea afecțiunilor psihice ca boli de sine stătătoare. Întrucât psihiatria folosește datele rezultate din cercetările efectuate în domeniul neuroștiinței, psihologiei, biologiei, biochimiei și farmacologiei, ea poate fi considerată ca disciplină de trecere între neurologie și psihologie. Separarea psihiatriei de alte discipline medicale este în mare măsură arbitrar. Psihoterapeuții tratează în special pacienți cu nevroze și stări anxioase, în departamentele de medicină psihosomatică sunt tratați
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
București. A studiat interdependența dintre sistemul nervos somatic și cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală și în clinică, a adus contribuții la patogenia și tratamentul anginei pectorale. Precursor al teoriei sistemelor biologice și al biociberneticei, promotor al farmacologiei nespecifice. Membru de onoare (din 1938) al Academiei Române. Fiul unui profesor de la Facultatea de Drept din București, tânărul Daniel urmează liceul "Sf. Sava" din Capitală, devenind în 1900 student în medicină, tot în București. El se remarcă prin interesul pentru
Daniel Danielopolu () [Corola-website/Science/305712_a_307041]