2,528 matches
-
toate filele istoriei cu sânge nevinovat. Ajuns în Țara Morții, am dat de niște barbari în uniformă și pistoale la brâu. Unul îmi zice: „Pentru tine sfârșitul sunt eu!”. L-am păcălit și am supraviețuit. • Lagăriul n-a fost o farsă ci un turn cu carne arsă! • Numai somnul rațiunii a putut naște un asemenea mecanism draconic care a tocat milioane de vieți neprihănite. • După Auschwitz, tot ce a urmat a fost un fel de surogat. • Cine a văzut odată acele
GÂNDURI REBELE (18) – AFORISME DIN ŢARA MORŢII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381297_a_382626]
-
scăpărătoare vervă, firi dificile, făcându-și din nonconformismul criant un panaș, inși care stârnesc râsul, bieți nefericiți, purtându-și la vedere crucea, chipuri atinse de umbrele ftiziei în floare, cătând parcă dincolo de clipă, spre sorocul funest ce se apropie. Glume, farse (crude, uneori), dueluri ale vorbelor de spirit, dar și jalnice răsuciri de destin ori întâmplări rău prevestitoare. Anecdoticul, în suvenirurile noctambulului de altădată, e învelit într-un pitoresc legănat între surâs și nostalgie. SCRIERI: Opale și rubine, București, 1904; Poemele
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
lirism, fie de obiectivizare, fie, în sfârșit, de o literatură încifrată ce frizează deseori absurdul, în teatrul lui pot fi remarcate apetențe pentru formule dramatice și mai diferite. De la piesele de factură polițistă la cele abstracționiste, de la dramele problematice la farse, de la parabole poetice la comedii cu subiect rural sau la satire virulente, nimic nu i-a rămas străin, autorul reușind în textele adunate în Sechestrul (1972, în colaborare cu Mircea Zaciu), Teatru (1972), Fântâna cu patru adevăruri (1980) să le
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
lui Ioan Caragea, „hospodar la Kara Iflak”, domnul fiind de față, însoțit de principalii dregători. O lovitură de stat pusă la cale de Marele Agă este dejucată, în final, prin vigilența slugarnică a Poetului Curții. Piesa-cadru are aspectul unei savuroase farse satirice, cu viguros mesaj democratic (și, în contextul vremurilor în care a fost scrisă, antitotalitar, anticeaușist, amintind, poate și prin recursul la recuzita „de epocă”, de Cântul al unsprezecelea din Levantul lui Mircea Cărtărescu, elaborat cam în același timp), iar
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
antitotalitar, anticeaușist, amintind, poate și prin recursul la recuzita „de epocă”, de Cântul al unsprezecelea din Levantul lui Mircea Cărtărescu, elaborat cam în același timp), iar „piesa din piesă” abordează, în registru grav, o problematică moral-filosofică perfect omoloagă celei din farsa în care e inserată. În alte texte autorul se înfățișează ca un dramaturg neoionescian, izbutind să nu fie strivit de ponderea uriașă a „modelului”, întrucât și acum asemănarea nu provine din deficit de originalitate, ci din afinitate structurală, asumată cu
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
autohtone, în care aproape orice se poate întâmpla. Dacă prima jumătate a narațiunii trimite direct la realitatea politică, spre final atmosfera amintește scenariile americane de spionaj, cu gangsteri, agenți acoperiți și mafioți locali, încât textul dobândește treptat un aer de farsă narativă, de parodiere a stilului romanului polițist. Semnificația politică rămâne însă, extinzându-și sugestiile, „internaționalizându-se”. Erotismul intens ocupă un loc important în prozele scurte din Natașa blues, dar o dimensiune nouă se insinuează în scrisul lui S., mizând pe confruntarea
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
casă), iar un volum de proză, Amintiri despre o vânătoare în Basarabia, a apărut la Odessa, în 1854. S.-C. a scris mai întâi în rusește, pentru că „în toată Rusia nu există - spunea - o tipografie română”, dar operele sale - vodeviluri, farse, comedii: Pariurile sau Femeia coace, iar dracul face și Creditorii, prelucrări după V. Alecsandri, Parvenitul, Mademoiselle Méphistophélès, Singurătatea unui holtei, Logodnicul superstițios sau Rotirea meselor, drame: Scotofil sau Victima pasiunii, Jocul sorții, Copiii condamnatului, Silven, legende: Zâna din Nipru, nuvele
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
-se după norma bunului-simț, și un tineret superficial, interesat numai de avere și de modă, sunt la S.-C. - ca la părintele său, Costache Stamati - ținta atacurilor în comedie (Parvenitul, Un unchi și trei nepoate, Trei bunici și un nepot). Farsa și vodevilul ridiculizează manii, absurdități, metehne, cum ar fi snobismul (Fricosul, Bacilul amorului, Cânofilul). Cam silite și artificial demonstrative, situațiile nu sunt lipsite de încărcătură comică, de altfel ca și limbajul, când nu e prea căutat și când scriitorul reușește
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
ludic-livrescă, ironică și burlescă, nu fără a dezvălui și o componentă nostalgică și sentimentală, ținută sub control de preeminența intelectului și a viziunii estete. Ilustrând pregnant fenomenul de amestec și destrămare a genurilor și speciilor literare, înlocuind gravitatea convențională cu farsa (farsă cu o gravitate subiacentă, neconvențională), literatura lui S. subminează deliberat iluzia reprezentării, demontând sau utilizând ironic convențiile tradițional puse în slujba acreditării iluziei, cultivă relativizarea viziunii, abandonează scrupulul privind adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
ironică și burlescă, nu fără a dezvălui și o componentă nostalgică și sentimentală, ținută sub control de preeminența intelectului și a viziunii estete. Ilustrând pregnant fenomenul de amestec și destrămare a genurilor și speciilor literare, înlocuind gravitatea convențională cu farsa (farsă cu o gravitate subiacentă, neconvențională), literatura lui S. subminează deliberat iluzia reprezentării, demontând sau utilizând ironic convențiile tradițional puse în slujba acreditării iluziei, cultivă relativizarea viziunii, abandonează scrupulul privind adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate fi
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
credibile, nu numai pitorești. Intriga și compoziția sunt mai puțin izbutite, fapt compensat de adevărul culorii locale și de abilitatea construirii scenice a unei idile. Întemeiată pe comicul de situații și de moravuri este Toane sau Vorbe de clacă (1874), farsă fără valoare deosebită, ca și Polipul unchiului (1875). Procedeele comice sunt, în genere, comune, ca, de pildă, denominarea personajelor: Frecățel, madam Clevetiță. Dialogurile sunt însă naturale și limpezi. Alte tentative sunt din domeniul dramei istorice: Bogdan Vodă (1876) și Gașpar
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
memoriilor lui Honigberger, acela care a trăit cincizeci de ani În Asia. Biobibliografietc "Biobibliografie" DME I-V - „Dosarul” Mircea Eliade, vol. I (1926-1938), Cu cărțile pe masă, vol. II (1928-1944), Elogii și acuze, vol. III (1928-1944), vol.IV (1929-1936), Jos farsa!, vol. VI (1944-1967), partea I Niet!, cuvânt Înainte și culegere de texte de Mircea Handoca, Editura Curtea Veche, București, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002 Eliade, Jurnal - Mircea Eliade, Jurnal, Humanitas, București, 1993, vol.I-II Eliade, Memorii - Mircea Eliade, Memorii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cuplete (unele în colaborare). Dintre scenariile TV - cum sunt Primul pas (1978) sau Mama (1988) -, unele vor fi tipărite în colecția Institutului de Cercetări Etnologice, ca piese de teatru pentru amatori. După 1989 compune, pe lângă scenarii de film și televiziune, farse radiofonice, teatru pentru copii, versuri pentru cuplete de muzical (Idolul și Ion Anapoda, adaptare după G. M. Zamfirescu), comedii (Furtul secolului, premiată de revista „Moftul român”). Pentru libretul la Divanul persian (muzical după Mihail Sadoveanu) este distins cu Premiul Uniunii
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
a traducerii. Liviu Rebreanu critică transpunerea „cât se poate de neromânească” făcută de H. St. Streitman la piesa Între culise de H. de Rothschild, apreciind însă versiunea lui Ovid Densusianu la Judecătorul din Zalamea de Calderón de la Barca, consideră că farsa Nevasta lui Cerceluș de Petre Locusteanu e „fără pretenții literare dramatice”, deși trădează „talentul considerabil al autorului”. Emil Gârleanu publică articolul Teatrul lui Vasile Alecsandri și proza poetică Zile de iarnă, dar și însemnări despre piese și actori, schițând, de
SCENA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289543_a_290872]
-
se mișcau convorbiriștii. Alte și alte chipuri sunt aduse în prim-plan, cu trăsăturile lor distincte, cu obiceiurile și cu pățaniile lor, cu poreclele care îi transformă, pe unii, în personaje. Sunt și secvențe aburite de tristețe, însă episoadele amuzante (farse, pozne, felurite năzbâtii) precumpănesc. E parcă o întrecere între șugubeți în „pururi vesela și animata societate a Junimii”, calambururile, poantele, șarjele cordiale sau corozive (nu toate debordând de umor) înlănțuindu-se ca într-un „carnaval”. În înmănuncherea de medalioane Mușchetarii
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
viața de iluzii”, între convenție și trăire autentică. Un actor se adresează publicului din sală, exprimându-și nedumeririle în legătură cu rolul pe care urmează să îl joace. Și ajunge la concluzia că e mai complicată „viața plăsmuită cu inspirația și fantezia”. Farsa radiofonică Săraca Rica! nu e decât o glumă ieftioară, cu oarecari nostime efecte de limbaj. Raky propune un dialog cu tentă umoristică între tineri însurăței. De fapt, nu este un dialog, ci o ciorovăială cu derapaje, cvasiionesciene, în absurd. „Pantomima
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
arte, șfichiuie obtuzitatea, agresivitatea neroadă a societății față de cei ce sunt altfel, ieșind din gregarismul turmei. A murit păpușa („Teatrul”, 1966), „bufonadă tristă”, se petrece la circ, unde se amestecă și lacrima, și hohotul de rîs. În Lada („Teatrul”, 1965), farsă cu elemente grotești, se înfruntă „viața” și „iluzia”, „realitatea” și „convenția”, în întruchiparea scenică. La o repetiție cu piesa Romeo și Julieta cei implicați în spectacolul ce se pregătește se pomenesc cu o ladă în care zac întinși, frumoși și
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
lui de masochist. Ca să retrăiască fiorul iubirii de altădată, el își obligă consoarta să îl părăsească din când în când. Pe scenă, unde e poftit să își suspine patimile, se simte mai bine ca acasă, între patru pereți. E o farsă pe care trăirea mimată o face realității fruste. O piesă ambițioasă, complexă în intenție, este Președintele, „mister social tragi-comic”. Imagistică expresionistă, luciditate tăioasă și umor absurd, scene improvizate, ca în comedia italiană medievală, flashuri de real și inserări în simbolic
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
a Editurii Eminescu, reunește, alături de piesa titulară, Hotelul astenicilor, Carambol, Curaj de vânzare (51%), Reprezentația (Regula jocului), Călătorie în doi. Autor de succes, Ș. atrăgea publicul anilor ’70-’80 îndeosebi prin ponderea comicului. Cele mai multe piese sunt comedii ușoare, de situații, farse, înveselitoare prin subiect, intrigă, prin vivacitatea dialogurilor și replici de efect. În Carambol, de pildă, un cuplu conjugal locuiește provizoriu la o tânără familie amică. Sică și Mihaela s-au căsătorit clandestin și când mama ei apare intempestiv în ascunzătoarea
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
Carambol, de pildă, un cuplu conjugal locuiește provizoriu la o tânără familie amică. Sică și Mihaela s-au căsătorit clandestin și când mama ei apare intempestiv în ascunzătoarea însurățeilor, aceștia fac tot posibilul ca soacra să nu își identifice ginerele. Farsa ce se creează nu face însă decât să îi acopere pe necurajoși de ridicul. „Gengis Han”, cum o numește Sică pe mama Mihaelei, le știe taina, îi fusese dezvăluită de găzduitorul idilei lor. În final, totul se sfârșește, desigur, cu
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
Don Juan apocalipticul (1984), marcând o direcție distinctă în teatrul românesc postbelic. Autorul cultivă cu precădere drama parabolică, sprijinită de schelăria subtilă a speculației, pornind de la pretexte istorice, cazurile grotesc-ambigue fiind transpuse în haina derutantă a tragediei cinice sau a farsei atroce. În centru se află analiza sistemelor politice opresive și a figurii tiranului, de unde și articularea parabolelor în jurul topoilor închiderii. Metaforele recluziunii forțate antrenează o întreagă ambianță a claustrofobiei: de la obsesia spațiului și timpului închis (temniță, buncăr, noapte) până la predilecția
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Mona pleacă, însoțită de Grig, protectorul ei, iar profesorul nu o va mai revedea decât în imaginație, în mirajul visului, „pentru că nici o stea nu se întoarce niciodată din drumul ei”. În Ultima oră, piesă reprezentată postum, în 1946, caracterul de farsă e anulat prin deschiderea spre social. Dintr-o neatenție, un articol despre Alexandru cel Mare al unui profesor de istorie, Alexandru Andronic, în loc să apară în revista de specialitate pentru care fusese scris, e publicat într-o gazetă de șantaj, lucrată
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
poetul trebuie să aibă geniu și geniul este, se spune în cărți, nefericit prin definiție. Or, colegul lor nu arată deloc a fi nefericit și nici nu lasă impresia că trece prin crize mistice. E, dimpotrivă, vital, zeflemitor, pus pe farse, îi place să tachineze în buna tradiție caragialiană, este bine hrănit și dovedește un mare apetit pentru bunurile lumești, în fine, în dragoste nu pare a fi o victimă. Mai mult, se poartă tiranic, face exces de autoritatea lui de
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
de ierarhie pe care le aduce instaurarea comunismului. Naivitatea și buna-credință, uneori stupefiante, se ciocnesc de versatilitatea și ipocrizia socială, într-o frescă unde moravurile au trăsături vii. Câteva piese, de mici dimensiuni, frizează anecdoticul și aduc un final de farsă, construit din desfășurări ce rămân eliptice. Un personaj așteaptă înfrigurat apariția unei amante necunoscute, în care își descoperă, buimăcit, soția (Leul), un prizonier de război, întorcându-se în satul distrus, devine oaspetele propriei soții, căsătorită în răstimp cu șeful de
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
naturii. Din secțiunea a doua, Vânători moderni, în care sunt înșirate aceleași povestiri terminate în poantă, reține atenția Salmi de ciori, unde scriitorul promite reconstituirea unei anecdote folosite și de Al. O. Teodoreanu într-o schiță omonimă: este relatată o farsă de proporții, nu tocmai benignă, în care un ins crede că e ospătat cu salmi de sitar, dar de fapt i se servește cioară gătită după faimoasa rețetă franțuzească de preparare a vânatului cu pene. Mai dezvoltată, cea de-a
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]