2,688 matches
-
diferă ca factură de romane, consemnând același lirism al unor analize psihologice nuanțate, în care vocea naratorului este acoperită de senzațiile și stările personajelor. SCRIERI: Jocuri de apă, pref. G. Topîrceanu, București, 1938; Divorțul Marianei și alte schițe, București, 1941; Fascinație, București, 1943; Vijelie, București, 1947; ed. pref. Mariana Vartic, București, 1985. Repere bibliografice: G. Topîrceanu, Scrieri alese, II, București, 1971, 514-539; G.T. [G. Topîrceanu], Literatura feminină, IIȘ, 1936, 4; M. Sevastos, Literatură feminină, ALA, 1939, 946; N.I.P. [N.I. Popa], Sandra
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
IIȘ, 1936, 4; M. Sevastos, Literatură feminină, ALA, 1939, 946; N.I.P. [N.I. Popa], Sandra Cotovu, „Jocuri de apă”, IIȘ, 1939, 5; D.P. [Dan Petrașincu], Sandra Cotovu, VAA, 1941, 73; T. Păunescu-Ulmu, „Divorțul Marianei”, R, 1941, 3-6; George Putneanu, Sandra Cotovu, „Fascinație”, RFR, 1944, 1; Enache Puiu, O scriitoare puțin cunoscută, TMS, 1982, 3; Dicț. scriit. rom., I, 687-689. C.T.
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
mai treji ai „străinului”, amestecul de fast și putreziciune, vălmășagul de patimi, viclenii și cruzimi, orgolii, ambiții, ipocrizii, de intrigi și lupte pentru putere, adevăratul chip a ceea ce se ascunde „sub strălucirea purpurei bizantine”, acolo, în jurul tronului împărătesc, a cărui fascinație orbește, distruge. La Emanoil Bucuța, pretextul etnografic generează o poematizare fastuos calofilă (revărsare de detalii plastice, într-o cuprindere barocă, sinteză de reverie și ceremonial) a „spațiului” dobrogean (Fuga lui Șefki). E multă culoare și atmosferă balcanică, dar și, mai
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
de aluzia culturală, devenită obsesie cărturărească, cultivând - dincolo de pitoresc - „cuvintele cântătoare”. Caietele Princepelui se înfățișează, astfel, ca o autocontemplare a Operei, în efortul unei documentări specioase, favorizând inventivitatea lexicală. Și Ianus (1993), o carte neîncheiată, dezarticulată (apărută postum), dovedește aceeași fascinație picturală față de lumile crepusculare, combinând alchimia cuvintelor cu exotismul facil, clișeistic, și registrul elegiac cu cel violent-sarcastic. Răzbat în această narațiune la persoana întâi - mai degrabă jurnal al unui eu măcinat de incertitudini, privind dezabuzat-cinic spectacolul unei epoci dure, cuprinse
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
și timpului său, fiind implicat în relațiile complexe ale primului război mondial. O altă reușită portretistică ce vădește putere de introspecție este legată de figura lui Marcel Proust (Au bal avec Marcel Proust, 1928). Scriitorul evocat pare să iradieze o fascinație hoffmanniană. Comentariul unor scrisori vine să completeze imaginea unui însingurat, devorat de boală și dornic de afecțiune. Corespondența adnotată va constitui, de altfel, un eficient mijloc de evocare și în volume ca La Vie d’une amitié, Le Confesseur et
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
această perioadă au repus în circulație valori ale literaturii interbelice a căror importanță, în epocă, era minimalizată. Cea de-a doua etapă prinde contur îndată după 1970 și este marcată în principal de volumele Personalitatea literaturii române (1973), Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare (1981), Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale (1990). Se observă, de la început, ponderea acordată judecăților sintetizatoare, atât la nivel colectiv, cât și la nivel individual. Aprecierile se întemeiază pe factori de ordin estetic și urmăresc să afle
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
și scrisul cult, dintre particular și universal, dintre balcanism, românism și europenism. Liniile sugerate de Personalitatea..., în capitolele corespunzătoare, sunt dezvoltate în monografiile dedicate operei eminesciene și sadoveniene. În primul caz, sunt urmărite „arhetipuri și metafore fundamentale”, în al doilea - „fascinația tiparelor originare”. De fiecare dată se identifică un strat arhetipal și mitologic, dedus, în cazul lui Eminescu, spre exemplu, din câteva metafore esențiale: haosul, acvaticul, astralul, bolta, pădurea, muntele, geniul, privirea, erosul, tanaticul. Este reconstituit, de asemenea, „arhetipul poetului”, pentru
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
literare, București, 1967; Literatura română între 1900-1918, Iași, 1970; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1973; Personalitatea literaturii române, Iași, 1973; ed. 2, Iași, 1997; Ecran interior, cu un portret de Corneliu Baba, Iași, 1975; Între Ulysse și Don Quijote, Iași, 1978; Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare, București, 1981; Propilee. Cărți și destine, Iași, 1984; Nisipul, București, 1989; Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale, Iași, 1990; Amfiteatru cu poeți, Iași, 1995; Caietele privitorului tăcut, Iași, 2001; Perspective, Iași, 2001. Ediții: Calistrat Hogaș, Opere, pref.
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Ciopraga, „Între Ulysse și Don Quijote”, TR, 1978, 25; Gh. Grigurcu, „Între Ulysse și Don Quijote”, F, 1978, 11; C. Trandafir, „Între Ulysse și Don Quijote”, VR, 1978, 12; Ion Simuț, Constantin Ciopraga sau Echilibrul interpretării, ST, 1981, 10; Fănuș Băileșteanu, Critică și fascinație, RL, 1983, 3; Al. Dobrescu, Foiletonul și eseul, CL, 1985, 1; Gabriel Țepelea, Cărți și destine, RL, 1985, 12; Simion Bărbulescu, Profiluri literare contemporane, București, 1987, 187-206; Florin Manolescu, Despre Eminescu, LCF, 1992, 6; Dan Mănucă, Constantin Ciopraga - 80. Sensul
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
și apoi, folosind două sau chiar trei pulberi colorate, realizând forme simple. Era un joc, o etapă pregătitoare pentru lupta de zi cu zi cu animalele de pe Kyrall. Zerri rămăsese însă copil în multe privințe și se refugiase într-o fascinație eternă față de sculpturile în praf. Avea o cutie din lemn de arbore negru, împărțită în zece compartimente, pe care obișnuia să o așeze în fața ei și apoi, prin forța gândului, să ridice grăunțele minuscule de praf formând nori mici, de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi o greșeală. Problemele naratologiei care au fost puse de narațiunile la persoana întîi din literatura modernă au fost doar schițate în acest capitol și nu pot fi tratate exhaustiv în cadrul acestui studiu. Faptul că această formă narativă presupune o fascinație aparte nu numai pentru critic, ci și pentru autor este confirmat în cele din urmă, dar nu în ultimul rînd de gestul defensiv al lui Beckett din ultimul dintre romanele sale la persoana întîi. Aici experimentul cu această formă narativă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aspectele sale (scribul, intelectualul, călugărul), a constituit punctul de plecare în studiul medierilor, metafora centrală care a propulsat cercetarea. Ființele intermediare (omul în sine este, de fapt, o ființă esențialmente scindată, mediană) au atras întotdeauna atenția prin puterea lor de fascinație, care derivă din participarea la două lumi distincte, cu principii și moduri de funcționare diferite. A transmite un conținut dat de la o lume la alta necesită o logică aparte, o organizare complexă a mijloacelor ce vor putea face posibil acest
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
discursurile de factură socială sau politică. Cu precădere raportul identitate etnică/culturală globalizare este supus analizelor, interpretărilor și dezbaterilor în contexte din ce în ce mai variate. Deși ambele sunt concepte relativ noi în sociologie și utilizate adesea într-un mod necritic și ambiguu, fascinația pe care o exercită, mai ales în științele sociale este extrem de mare. Tema identității sociale, culturale, etnice este readusă în discuțiile academice sau publice (politice), cu precădere în țările central și est europene, angajate într-un proces de schimbare socială
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
El nu m-a putut îndrepta către chirurgie dar a reușit să mă facă un om ordonat, ordinea lucrurilor cotidiene devenind ordine în gândire. Opțiunea pentru chirurgie poate avea mai multe explicații: temperamentul activ, înclinat spre risc și decizii prompte, fascinația actului operator, sugestionarea și cupiditatea (s-o luăm ca excepție). Oricare ar fi motivația, chirurgul trebuie să întrunească mai multe calități: să fie un bun clinician și bun anatomist, să cunoască fiziologia și fiziopatologia, să aibă manualitate, calități de experimentator
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
cel mai mare rău ce ne-ar putea face dușmanul e să ne dea marfa lui nu ieftin, ci gratis."41 Astăzi, americanii nu primesc nimic gratis, dar mai ieftin, da. Piața americană a exercitat în ultimele decenii o adevărată fascinație pentru toți producătorii lumii. A fi prezent pe această piață reprezenta cel mai important test al performanței. Să nu uităm că, în 2006, veniturile taxabile ale cetățenilor americani se ridicau la 8 trilioane de dolari.42 Deci, nu aveam de-
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Atâta timp cât a funcționat, modelul a ilustrat influența Japoniei în zonă. La începutul anilor '90, au apărut elemente noi care nu favorizau neapărat modelul despre care am vorbit. Japonia a intrat într-o perioadă de criză prelungită și nu mai exercita fascinația de altădată. Între timp, se ridica masiv China, căreia, evident, nu-i convenea poziția rezervată de modelul nipon. În momentul când s-a pus în mișcare, China nu putea să nu vizeze statutul de lider regional. Care era însă foarte
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
sa”. Se înțelege că la Aristofan și Xenofon nu întâlnim un asemenea Socrate ironist. Mai ales la Aristofan care vede în Socrate un clevetitor! Locul în care vreau să ajung este marcat de prezența lui Alcibiade și de „teoria dublei fascinații” (Brès): Alcibiade crede că este pentru Socrate eromenos și, jucând rolul iubitului, se trezește sedus, la rându-i, de Socrate și este, acum, în raport cu Socrate, în postura de erastes. Iată dubla fascinație. Socrate, pe de o parte, nu și-a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de prezența lui Alcibiade și de „teoria dublei fascinații” (Brès): Alcibiade crede că este pentru Socrate eromenos și, jucând rolul iubitului, se trezește sedus, la rându-i, de Socrate și este, acum, în raport cu Socrate, în postura de erastes. Iată dubla fascinație. Socrate, pe de o parte, nu și-a ascuns niciodată pasiunea pentru Alcibiade, și-l atrage în protocolul pederastic când vremea e potrivită acestui fel de educație. Împotriva aparenței, Socrate vrea să se bucure de frumusețea tânărului, nu însă în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
loc de înșelăciune, de tragere pe sfoară sau prefăcătorie, ci, simplu, de ironie. Scena esențială din intervenția lui Alcibiade este cea a seducției, cu precizarea că nu Socrate vrea să-l seducă pe Alcibiade, ci invers, căci funcționa deja dubla fascinație (Socrate e mereu în situația „ironică” de a fi iubit fără să seducă). În scena seducției vedem cum se manifestă erosul socratic. Alcibiade povestește un episod din tinerețea sa (Socrate știa pe Alcibiade de copil și în 416 avea aproape
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cit., p. 65. Foarte interesant că Alcibiade, cu o noapte înainte de a muri, a visat că era îmbrăcat în haine de femeie și era coborât în pământ de curtezana Timandra („Cea-care-îl-onorează-pe-om”), nu de Diotima („Cea-care-îl-onorează-pe-zeu”). În alți termeni, „teoria dublei fascinații” spune că într-o iubire sunt două componente: fascinația („un amestec de admirație, de stupefacție, de spaimă și de venerație nesfârșită; proveniența trebuie căutată în forța de revelație a lucrurilor dumnezeiești pe care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
noapte înainte de a muri, a visat că era îmbrăcat în haine de femeie și era coborât în pământ de curtezana Timandra („Cea-care-îl-onorează-pe-om”), nu de Diotima („Cea-care-îl-onorează-pe-zeu”). În alți termeni, „teoria dublei fascinații” spune că într-o iubire sunt două componente: fascinația („un amestec de admirație, de stupefacție, de spaimă și de venerație nesfârșită; proveniența trebuie căutată în forța de revelație a lucrurilor dumnezeiești pe care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și dorința se echilibrează în mod fericit: în timp ce «fascinația» împiedică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dublei fascinații” spune că într-o iubire sunt două componente: fascinația („un amestec de admirație, de stupefacție, de spaimă și de venerație nesfârșită; proveniența trebuie căutată în forța de revelație a lucrurilor dumnezeiești pe care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și dorința se echilibrează în mod fericit: în timp ce «fascinația» împiedică dorința să cadă într-o familiaritate care generează dispreț, dorința împiedică «fascinația» să se transfere în frica pe care o încerci față de un despot”; cf. Georges Habra, Iubirea și senzualitatea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
componente: fascinația („un amestec de admirație, de stupefacție, de spaimă și de venerație nesfârșită; proveniența trebuie căutată în forța de revelație a lucrurilor dumnezeiești pe care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și dorința se echilibrează în mod fericit: în timp ce «fascinația» împiedică dorința să cadă într-o familiaritate care generează dispreț, dorința împiedică «fascinația» să se transfere în frica pe care o încerci față de un despot”; cf. Georges Habra, Iubirea și senzualitatea, Ed. Amarcord, Timișoara, 1994, pp. 78, 80. Și cum
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nesfârșită; proveniența trebuie căutată în forța de revelație a lucrurilor dumnezeiești pe care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și dorința se echilibrează în mod fericit: în timp ce «fascinația» împiedică dorința să cadă într-o familiaritate care generează dispreț, dorința împiedică «fascinația» să se transfere în frica pe care o încerci față de un despot”; cf. Georges Habra, Iubirea și senzualitatea, Ed. Amarcord, Timișoara, 1994, pp. 78, 80. Și cum altfel, apoi este citat Platon (urmat de Ioan Hrisostom). Cf. Banchetul, 216e. Cf.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de creativitate - ridicate și scăzute, atât în planul aptitudinilor speciale, cât și al celor medii -, s-au identificat un număr mare de trăsături cu o potențială relevanță (Barron și Harrington, 1981); printre ele se numără gândirea independentă, încrederea în sine, fascinația complexității, orientarea estetică și asumarea riscurilor. Speculațiile referitoare la creativitate și actualizarea de sine pot fi abordate și din perspectiva teoriei tradiționale a personalității. După Maslow (1968), curajul, îndrăzneala, independența, spontaneitatea, autoacceptarea, asociate cu alte trăsături, suscită dorința individului de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]