2,317 matches
-
întunericul, balena încă se mai zărea în partea de sub vînt. Drept care, pînzele fură din nou terțarolate și totul se petrecu întocmai ca noaptea trecută, cu deosebirea că zgomotul ciocanelor și scîrțîitul tocilei răsunară pînă-n zori, căci oamenii lucrară la lumina felinarelor, pentru a pregăti cu grijă ambarcațiunile de rezervă și pentru a-și ascuți armele cele noi. între timp, dulgherul îi meșteri lui Ahab un alt picior, din chila sfărîmată a ambarcațiunii sale. Iar Ahab, întocmai ca noaptea trecută, rămase parcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aug.) „La gara Huedin Între linii Seara Întâmpină trenurile voinice, Iar vântul Încurcat printre traverse nu știu ce tot caută și tot zice. Câteva mașini pe linii mai Îndepărtate respiră Încet și rar; lângă primele șine se mișcă un copilandru cu un felinar. (Ă). Vine aici de undeva din sat și aduce mereu de mâncare pentru tatăl său, mecanic Încercat, pe o locomotivă neagră și mare” (A.E. BACONSKY. - În gara Huedin Între linii În: Flacăra II, nr. 40 (92), 8 oct. 1949
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
s-a petrecut ceva neobișnuit: N-am aprins lumina în odaie. M-am dus direct la bucătărioară și m-am oprit brusc după câțiva pași. Era ceva în neregulă. Plutea ceva în aer, un miros. Jaluzelele erau lăsate, iar razele felinarelor de pe stradă se strecurau pe la margini, luminând vag încăperea. Am rămas pe loc și am ascultat. Mirosul din aer era un parfum, un parfum greu și grețos. Nu se auzea nici un zgomot, absolut nici unul. Apoi ochii mi s-au obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și de o reflecție existențială aparte, în esența lor, genuine. SCRIERI: Aripă în lumină, pref. Gheorghe Vodă, Chișinău, 1976; Sâmbătă spre duminică, Chișinău, 1983; Formula de politețe, Chișinău, 1985; Duminici lucrătoare, Chișinău, 1988; Răspuns și răspundere, Chișinău, 1989; Papucei cu felinare, Chișinău, 1989; De ce tocmai mâine-poimâine?, Chișinău, 1990; La desfrunzirea brăduților, Chișinău, 1991; Umbra ca martor, Chișinău, 1991; Șoimul de aur, Chișinău, 1991; Iluzia necesară, pref. Ioanid Romanescu, Iași, 1993; ed. București, 1998; Puntea de acces, Chișinău, 1993; Întrebarea de sine
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
a întâmplat, nici măcar la Moscova...“ După plecarea lui, am umblat mult timp pe străzi, pe o zăpadă care cădea în granule mărunte, cenușii și șfichiuitoare. Spre seară, vremea s-a mai îmblânzit și fulgi adevărați se vedeau zburând în haloul felinarelor. Copiii se înghesuiau în fața vitrinelor, unde niște păpuși automate, cu înfățișare de moș Crăciun, scoteau din saci daruri frumos legate cu panglici. În catedrală, ca o replică mai demnă și așadar nemișcată, regii magi de lângă iesle își întindeau și ei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
halou de lumină spălăcită pe cer. Am mers, pierzând treptat ecoul conversației oamenilor din secolele viitoare, nemaiauzind decât ploaia. Am recunoscut casa lui Vinner după ornamentele din fier forjat de pe grilaj. Bezna era întreruptă de fâșii albăstrui de lumină în dreptul felinarelor. Alternanța asta de lumină crudă și frunziș întunecat îmi transforma venirea într-un ciudat negativ al primei vizite, din ajun, în lumina soarelui matinal. Repetiția era atât de exactă încât avea să-mi dea răgazul să observ scurte pauze de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rusesc, dintr-odată mai perceptibil. Paznicul apucă de zgardă câinele și dispăru în fundul grădinii. Șirul întrerupt al lămpilor de-a lungul aleii se stinse, iar chipul lui Vinner nu mai era acum luminat decât de valul albăstrui ce venea dinspre felinar. Încercă să zâmbească, vru să vorbească... Și tăcu, auzind printr-o fereastră deschisă vocea soției sale, care-i certa blând pe copii. Mi-am spus atunci numele pe care-l purtam în momentul când ne cunoscuserăm. Am amintit sosirea cuplului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
curriculumului. 2.1. Semnificațiile integrăriitc "2.1. Semnificațiile integrării" „E noapte. Când ajunge în fața ușii de la intrare, A. își dă seama că nu are cheile... Se întoarce pe drumul pe care a venit spre casă și se oprește în dreptul primului felinar, căutând disperat pe trotuar. B., care era în trecere, îl întreabă: «Ce s-a întâmplat? Pot să te ajut cu ceva?». A. răspunde: «Mi-am pierdut cheile de la casă undeva pe drum și acum le caut...». Mirat, B. întreabă: «Și
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
era în trecere, îl întreabă: «Ce s-a întâmplat? Pot să te ajut cu ceva?». A. răspunde: «Mi-am pierdut cheile de la casă undeva pe drum și acum le caut...». Mirat, B. întreabă: «Și de ce le cauți tocmai aici, sub felinar?». A. răspunde cu calm: «Pentru că e singurul loc în care e lumină...».” După ce am încercat să investigăm fundamentele epistemologice, sociale și, parțial, pe cele pedagogice ale abordării integrate a curriculumului, apare necesitatea lămuririi procesului de integrare în sine. În cele
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
încă trei ani în lumea fantasmelor. A debutat ca poet, în „Jurnalul” (1895), cu versuri simboliste (Cântec de toamnă) aflate sub zodia citadinismului și a evadării. Aglomerarea citadină îl neurastenizează pe poet, care vede, „prin ceață”, „copaci goi” luminați de felinare anemice. Câte o fată veștejită cântă la clavir, iar poetul o admiră cum stă așezată pe o bancă într-un parc. Percepe lumea impresionist, culorile sunt impure, amestecate, de regulă luate de pe marginea paletei. El era, la 1895-1900, un prebacovian
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
București, 1930, Pătimirile și măreția maeștrilor, București, 1946 (în colaborare cu Iozefina Baltazar); Jacob Wassermann, Cazul Maurizius, I-II, București, 1930; Selma Lagerlöf, Jerusalem, București, [1931]; Ludwig Renn, Măcelul, București, [1931]; Franz Werfel, Cazul judecătorului Sebastian, București, [1931]; Else Jerusalem, Felinarul roșu. Cărăbușul sfânt, I-II, București, [1934]; D. H. Lawrence, Fii și amanți, București, [1935]; H. Mann, Ura, București, [1935], Vânătoarea dragostei, București, 1935 (în colaborare cu Isaiia Răcăciuni); Alia Rachmanova, Fabrica de oameni noi, București, [1936]; Pearl S. Buck
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
a ascuns în bezna unui coteț. între dinți ținea o bucată de jar iar când a început să gâjâie din gâtlej, dintr-o dată în cerul gurii i-a înviat jăraticul. Chipul băiatului se lumina drăcește, plutind în întuneric ca un felinar. Până și plictiseala prânzului Neculai o suporta în altfel decât noi : mânca hâlpav și nu se sătura nicicând. Pesemne porțiile pe care i le hărăzea bunica nu erau pe măsura lui. Noi, în schimb, numai cu multe sclifoseli izbuteam să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu mâinile sub cap, procurorul încerca să lege probele pe care le adunase peste zi. Absorbit de pământ, mortul zăcea cu fața în jos cu fluierele picioarelor ieșite dintr-o glugă de strujeni. în loc de lumânare, la căpătâiul lui fumega un felinar întreținut de „goarza comunală”, un omuleț chior, cu tuleie pe marginea fălcilor, care, plin de respect, se recomandă : „Octav, să trăiți !” Tânăr și plin de grăsimi tremurătoare, medicul legist arăta plictisit. Fuma cu nerăbdare și, după ce termină treaba, exclamă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nimic în gură. Moșul nu avea glas să se mai mire. Ca un trior, molfăi înainte și-napoi. Grăbit să nu piardă rândul, după ce-și reveni, moșul zise : „Iar eu văd de-un timp pe malul apei, noaptea, niște felinare aprinse. Sunt cinci și umblă cam de pe la miezul nopții până către ziuă. Cum vin din toate părțile, s-adună la locul unde a pierit as’ toamnă vaca lui Maftei, stau la cislă și se împrăștie în imaș. Se mai adună
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
toate părțile, parc-ar fi cătat suflet de om. „Ș-apú, zic eu de la o vreme, ce am cu voi, hâtu- vă așa și pe dincolo !” Sting lamba și mă culc. Și-ndată ce am adormit, numai văd că întră două felinare în casă, mă apucă, unul de picioare și altul de cap, și-ncep a mă zgâlțâi. „Ce-ai cu noi, zice, de ce ne sudui ?”, ș-odată mă astrucă sub laviță de m-am sculat cu scândurile în cap. Ptiu ! Am
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina iar apele făceau vârteje cu spumă. Grinzile de stejar ale stăvilarului gemeau și se îndoiau. Zarea era tulbure și, cufundat în apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
îndoiau. Zarea era tulbure și, cufundat în apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o negură. - Vin copacii... urlă un glas. Privirile se încordau asupra umbrei ce se apropia greoi. Repeziți de vârtej, pe sticla felinarului se scurgeau picuri de apă. Fețele jăruite ale oamenilor se răsuceau de spaimă. - Dacă rupe opustul îneacă toate casele, răcni cu groază același glas. Du-te și scoală oamenii ! Răzbubuind în adâncimi, apa năvalnică suna sub grinzi. Șuruitul ploii sosea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai tare. Morarul cercă să îndrepte trunchiul de-a lungul sforului, să-l poată scăpa prin strungă; dacă puterea copacului ar fi venit de-a curmezișul, izbitura ar fi rupt opustul și l-ar fi prăvălit în ape. în grindă felinarul începu a scârțâi. Lăsându-se cu totul în prăjină, omul împingea cât îi stătea în puteri. Simțea că i se rup vinele iar picioarele i se înfundă în puntea de stejar. Ploaia îi răcorea fruntea și trupul scotea aburi. O
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se frânse. Grinzile opustului vuiră și întreg stăvilarul păru că a pornit din loc. Chiar în acea clipă, din noapte, se iscară umbre. - Funiile ! răcni năprasnic, de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de grinda pe care se zbătea felinarul. Sprinteni, oamenii legară șfacurile. înotând ca niște monștri scufundați, copacii porniră către mal. Șuvoiul se limpezi iar opustul venea cu scrâșnete la loc. Apele băteau năvalnic dar cu puteri slăbite. Prinși între plavii, prin spumă se apropiau din nou copaci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din nou copaci. Bulboanele îi roteau în loc și-i slobozeau drept către opust. De sus, țăranii sprijineau crengile în cațe și în căngi, mânându- le încet din argea. în bubuitura apei, cu sprinteneală, trunchiurile se strecurau prin stăvilar. Galbenă, lumina felinarului împuțina întunericul. - Io, măă !... se auzi un răcnet lung. - Ațin’te ! Cu plescăit, trunchiul se prăbuși în adânc. Ostenit, omul care străjuise primul coborî de pe opust. își trecu mâna prin păr și băgă de seamă că nu mai are căciulă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu lumina lor. -Porniți la drum, imediat și aduceți-mi piticii intruși! - striga Regina furioasă. Cum au îndrăznit să pătrundă în împărăție fără voia mea?! Vor fi pedepsiți cu moartea cea mai crudă! Cei trei străjeri pe loc porniseră cu felinarele fosforescente în direcții opuse, spre căutarea piticilor. Cingătoarea se încolăcea după fiecare copac și-i găsea unul după altul pe Sid și Sad, pe Obon și Obona. Cupa de mare îi descoperise pe Miru și Mira, iar Degetul de mare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de mătase. În acele vechi instantanee mama mea arată surprinzător de maleabilă, de parcă nimic nu i-ar fi făcut mai mare plăcere decât să se lase aranjată de bărbatul ei În uniformă În poziția aceea stând rezemată de verandele și felinarele din modestul lor cartier. Până nu s-a predat Japonia, nu s-a predat nici ea. Apoi, Începând din noaptea nunții lor (dacă ar fi să mă iau după ce mi-a spus fratele meu În timp ce-mi țineam urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe care scrie Izmir...) Cinci mașini, camuflate cu ramuri de măslin, dau buzna prin porțile orașului. Divizia motorizată Înaintează bară la bară. Mașinile trec În trombă pe lângă bazarul acoperit și prin mulțimea care ovaționează În cartierul turcesc, unde la fiecare felinar, ușă sau fereastră atârnă pânze roșii. După legea otomană, turcii trebuie să ocupe cel mai Înalt punct dintr-un oraș, prin urmare convoiul este acum la Înălțime, deasupra orașului, mergând la vale. Curând, cele cinci mașini trec prin zonele părăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]