1,278 matches
-
gândește întotdeauna "ceva" (fie pe sine, fie altceva), de pildă gândirea omenească, este însăși gândirea care se gândește pe sine, ca act pur. Ceea ce numim "obiect al gândirii" în genere, obiect al oricărei "trăiri subiective" sau corelatul actului, în termeni fenomenologici, nu este, în primul rând, un obiect oarecare, ci este însăși gândirea care se gândește pe sine. Totuși, ea nu se "obiectualizează", ci rămâne constitutivă conștiinței cunoscătoare în felul în care, de exemplu, este constitutivă conștiința morală perfectă despre care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subcapitolului de față este același ca și al capitoleleor anterioare: pregătirea terenului pentru reducția judicativă a dictaturii judicativului, prin descrierea cât mai amănunțită a fenomenalității judicative. Din când în când, prezentarea strict istorică și critică a fost completată cu cea fenomenologică, pentru a fi pusă ordine și a se imprima lucrului sensul despre care tocmai aminteam: pregătirea operării reducției judicative. Desigur, prezentarea fenomenalității judicative trebuie făcută după un plan, potrivit unei ordini de interpretare care să se prindă de ceea ce urmează
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este vorba decât despre ipostaze ale aceleiași conștiințe, care, desigur, angajează timpul: este vorba despre conștiința de timp. Fără îndoială, timpul este cel care susține, "obiectiv", ambele existențe, el fiind, esențial, conștiință de timp. La el se "reduc" (în sens fenomenologic) toate faptele semnificative potrivit proiectului critic, de la arhitectonica rațiunii pure teoretice (și practice), până la cunoștința veritabilă ca judecată sintetică a priori. "Eu" însumi nu sunt posibil decât ca timp; de fapt, ca o conștiință de timp. Și pentru că timpul nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul originar al unei ontologii, pornind de la structura, funcțiile, actele subordonate criticii rațiunii pure; diferența în cauză este semnificativă de pe poziția unei "hermeneutici filosofice", instrumentată însă, pentru a fi suficient întemeiată, cu ajutorul anumitor metode filosofice, cum sunt, de exemplu, metoda fenomenologică, metoda analitică, cea istoriologică etc.) Dincolo de aceste observații, se cuvine să zăbovim asupra perspectivei ontologice dinspre care analitica și dialectica își pot dezvălui alte aspecte decât cele puse deja în evidență. De fapt, dacă ceea ce vom putea descoperi în orizontul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principiul tocmai formulat trebuie avut în vedere mai departe, în orice evaluare a forței altor principii de constituire a "experienței", de exemplu, a analogiilor experienței. Pe de altă parte, trebuie luat seama la funcția formală a acestui principiu: el este, fenomenologic vorbind, corelatul operațional (ca act al conștiinței) al obiectului experienței (va fi vorba, până la urmă, despre orice experiență posibilă). Ne amintim că, în cazul imaginației transcendentale, schemele acesteia nu erau decât "determinări de timp a priori" raportate la: seria timpului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiind, după structura facultății noastre de cunoaștere, susține Kant, doar sensul negativ. Dar cum putem constata o absență în intuiția sensibilă? Există, desigur, multe fapte care ar putea susține o asemenea constatare, dar în primul rând o rațiune de ordin "fenomenologic": faptul că unei funcții a acestei facultăți, care operează în anumite condiții, nu i se poate nega, pur și simplu, posibilitatea de a se aplica obiectelor ca atare. E adevărat, luat operațional, intelectul are drept corelat obiectual fenomenul prelucrat categorial
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituire (a unui gând, a unei rostiri, a unei făptuiri) pusă în joc de către Heidegger în ipostaza de constituire de sine a Dasein-ului.157 În contextul acestor aprecieri generale, se cuvine a aminti și faptul că Heidegger lucrează în cheie fenomenologică, iar în opera magistrului său întru fenomenologie, Husserl, cel puțin în Logische Untersuchungen / Cercetările logice și în Ideen I / Idei ... vol. I, se află o tensiune cu rost motivant pentru discursul însuși între un gen de analitică logică, strict formală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
său întru fenomenologie, Husserl, cel puțin în Logische Untersuchungen / Cercetările logice și în Ideen I / Idei ... vol. I, se află o tensiune cu rost motivant pentru discursul însuși între un gen de analitică logică, strict formală, și unul de analitică fenomenologică al cărei sens tehnic se exprimă în operații fenomenologice precum epoché sau reducția eidetică, tensiune care se simte, uneori, și la discipol. E drept, Heidegger stabilește între "fenomenologia" sa și analitica fenomenologică husserliană distanțe metodologice, tematice și "teoretice" explicite, îndeosebi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Cercetările logice și în Ideen I / Idei ... vol. I, se află o tensiune cu rost motivant pentru discursul însuși între un gen de analitică logică, strict formală, și unul de analitică fenomenologică al cărei sens tehnic se exprimă în operații fenomenologice precum epoché sau reducția eidetică, tensiune care se simte, uneori, și la discipol. E drept, Heidegger stabilește între "fenomenologia" sa și analitica fenomenologică husserliană distanțe metodologice, tematice și "teoretice" explicite, îndeosebi în Prolegomena zur Geschichte des Zeitbegriffs / Prolegomene la istoria
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analitică logică, strict formală, și unul de analitică fenomenologică al cărei sens tehnic se exprimă în operații fenomenologice precum epoché sau reducția eidetică, tensiune care se simte, uneori, și la discipol. E drept, Heidegger stabilește între "fenomenologia" sa și analitica fenomenologică husserliană distanțe metodologice, tematice și "teoretice" explicite, îndeosebi în Prolegomena zur Geschichte des Zeitbegriffs / Prolegomene la istoria conceptului de timp (1925). Contextul husserlian tocmai amintit este însă cu totul semnificativ și pentru o discuție pe tema dictaturii judicativului, căși Husserl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existențială", demers care are și rostul de a pregăti punerea întrebării despre ființa ca atare (nu despre ființa unei ființări, fie aceasta Dasein-ul). În structura sa, demersul heideggerian este apropiat de cel husserlian; putem recunoaște cele două atitudini, naturală și fenomenologică, despre care vorbește Husserl, în distincția heideggriană dintre ontic și ontologic, dintre ființare și existență, dintre structura existențielă și structura existențială ale Dasein-ului, dintre ființa ca transcendent și "constituția originară de ființă a Dasein-ului". Întregul demers heideggerian se află într-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existențialilor" (conceptele potrivite ființării preeminente ontic-ontologic, Dasein-ul) cu termenii cunoașterii cotidiene și cu aceia ai istoriei filosofiei (ai metafizicii), iar pe de alta, pierderea din atenție a unității structurale a Dasein-ului. Demersul în cauză se constituie el însuși prin atitudine fenomenologică, iar valabilitatea elementelor sale nu se păstrează decât în orizontul de sensuri în care Dasein-ul ființarea căreia îi este constitutivă relația cu ființa ocupă centrul (locul de constituire fenomenală de sine și a lumii). Însuși existențialul de Dasein-ul indică o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
față de proiectele de discurs structurate strict după regulile judicativului constitutiv este de sesizat la nivelul structurii proiectului, în privința terminologiei etc., dar mai cu seamă la orizontul de constituire a discursului însuși, fiindcă acesta este pus de la început pe seama unei atitudini fenomenologice, care aneantizează "atitudinea naturală" (ontică, proprie prezenței cotidiene a omului). De altfel, de la bun început analitica existențială angajează un procedeu "recalcitrant" față de regulile de constituire judicativă a discursului. Acest procedeu este neobișnuit într-un demers stăpânit de normele discursive acreditate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
problema constituirii, în acest caz, nu a simplei cunoștințe, ci a înseși structurii (existențiale a) Dasein-ului. Ordinea demersului se va pune la punct prin tematizarea problemelor semnificative față de aceste două "ramuri" tematice. 3.3.2. Principiul analiticii existențiale și intenționalitatea fenomenologică a enunțului (judecății) 3.3.2.1. Principiul "logic" al analiticii existențiale: scoaterea la iveală prin punerea în evidență, a unui temei De la bun început forma (metodologică a) scoaterii la iveală "pre-formează" (pre-deternimă, prejudecă) întrebarea despre temeiul tuturor lucrurilor. Întrebarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul originar al apriori-ului și pe purtătorul său. Date fiind acestea, trebuie urmată calea pe care însuși actul-de-principiu ca "scoatere la iveală a temeiului" o lasă în orizontul tocmai semnalat, propriu, se-nțelege, analiticii existențiale și corespunzător unei "atitudini fenomenologice". Iar calea aceasta nu este, asemenea regulii de metodă în sens cartesian, adică total reformatoare a "lucrurilor" preluate și prelucrate în orizontul său operațional, ci este alcătuită din urme care se suprapun și care, în final, se constituie, e drept
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pare a fi condiționat, atâta vreme cât ea se referă nu la temeiul însuși, ci la ființare și la determinațiile sale, toate constituite de ființa însăși, în măsura în care aceasta, după o logică judicativă, întemeiază ființarea; sau constituite de Dasein, care, potrivit unei "logici fenomenologice", constituie orice ființare, tocmai constituindu-se pe sine. Predicația apare, în contextul invocat, ca o modalitate a scoaterii în evidență (formulă ce concentrează, cred, actul "scoaterii la iveală" și mijlocul "punerii în evidență") a temeiului. Analiza lui Heidegger nu vizează
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofiei, istoriei sale, poate chiar celei semnificative sub condiție judicativ-constitutivă, poate celei care, cumva, încă stă să vină, sub zodia non-judicativului. Prima operație, "scoaterea la iveală a temeiului", poate deveni metodă de reconstrucție filosofică, fie coborâtă la statutul de procedeu fenomenologic, fie ridicată la rangul de cale alternativă la tehnica fenomenologică husserliană; aceasta i-ar da putința de a fi pusă la lucru și cu alt "material" tematic decât cel heideggerian sau cel presocratic (prezente în analitica existențială). Iar cea de-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate celei care, cumva, încă stă să vină, sub zodia non-judicativului. Prima operație, "scoaterea la iveală a temeiului", poate deveni metodă de reconstrucție filosofică, fie coborâtă la statutul de procedeu fenomenologic, fie ridicată la rangul de cale alternativă la tehnica fenomenologică husserliană; aceasta i-ar da putința de a fi pusă la lucru și cu alt "material" tematic decât cel heideggerian sau cel presocratic (prezente în analitica existențială). Iar cea de-a doua, diferența ontologică, socotită dinspre actul-de-principiu formulat și comentat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
transcendentale" (Critica rațiunii pure); și nici aceea la intelect, înțeles ca facultate de operare a unor distincții, facultate care posedă drept forme a priori categoriile (cum se cunoaște, în număr de douăsprezece). Heidegger a încercat, precum se știe, o interpretare fenomenologică (așadar, "ontologică") a Criticii rațiunii pure, prin care construiește câteva argumente în favoarea ideii că în demersurile acestei lucrări ar trebui să sesizăm sensul unei "ontologii fundamentale" susținut de sensul de ființă limitată a Dasein-ului și de constitutivitatea sa temporală.170
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de aici vine și motivația de a păstra într-un anume echilibru sensurile judicativ-constitutive și pe cele non-judicative. Potrivit proiectului său, analitica existențială nu este o "teorie"; ea nu explică anumite fapte prin altceva decât ele însele. Dimpotrivă, ea este, fenomenologic vorbind, o metodă de constituire a unor structuri existențiale care au în centru Dasein-ul (și îl au în centru pentru că acestea îi aparțin lui). Aceste structuri existențiale, care au drept unitate ființarea "căreia îi este propriu faptul-de- a-fi-în-lume", sunt veritabile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestea nu mai pot fi recunoscute în mod direct ca fiind fapte care țin de dictatura judicativului. Dacă țin, atunci simpla lor descriere nu mai are puterea de a le revela; este necesară, pentru acest scop, o reducție de tip fenomenologic, care să indice intenționalitatea Dasein-ului împlicată în propria sa constituire existențială. De aceea o descriere a "structurii factice" a acestuia nu mai este suficientă pentru a-l lăsa să se ivească în ceea-ce-este el însuși. 3.3.2.2. Principiul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care să indice intenționalitatea Dasein-ului împlicată în propria sa constituire existențială. De aceea o descriere a "structurii factice" a acestuia nu mai este suficientă pentru a-l lăsa să se ivească în ceea-ce-este el însuși. 3.3.2.2. Principiul "fenomenologic" al analiticii existențiale: adevărul; orizonturile intenționale ale enunțului Pe baza celor câteva observații formulate mai sus, privind actul-de-principiu ipostaziat ca "scoatere la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență", am formulat deja consecința după care nu dobândim suficiente dovezi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dovezile în favoarea opțiunii că ar fi vorba despre un proiect non-judicativ. Din punct de vedere tematic, principiul "logic" al analiticii existențiale, anume actul-de-principiu, este insuficient pentru a reconstitui fundamentele acesteia, fiindcă este activ în structura sa și un alt principiu, fenomenologic. Inevitabilitatea tematică a acestuia ține de slăbiciunea probelor privind sensul "final" judicativ sau non-judicativ al analiticii existențiale. Deocamdată însă nu avem o direcție de lucru pentru a "prinde" acest principiu fenomenologic. Totuși, el este sugerat de însuși principiul logic: este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este activ în structura sa și un alt principiu, fenomenologic. Inevitabilitatea tematică a acestuia ține de slăbiciunea probelor privind sensul "final" judicativ sau non-judicativ al analiticii existențiale. Deocamdată însă nu avem o direcție de lucru pentru a "prinde" acest principiu fenomenologic. Totuși, el este sugerat de însuși principiul logic: este vorba, în cazul său, despre "evidență", adică despre o situare a ceva în orizontul de reprezentare al unui "subiect": în cazul acesta, Dasein-ul. Dar evidența este, neîndoielnic, un rezultat al operării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cercetării, doar că evidența, ca principiu logic al analiticii existențiale (în formula completă a actului-de-principiu), îngăduie, odată socotită după funcțiile sale ontologic-existențiale, referitoare la rezultatul unei operări, o descriere a constituirii factice a Dasein-ului, a "trecutului" său, a genezei sale fenomenologice, pornind de la ceea ce el este la un moment dat, dintr-un anumit punct de vedere; o descriere existențielă. Dar în felul acesta, deși se produce o reorizontalizare a condiționărilor discursului, cu un sens non-judicativ măcar bănuit, este sacrificat însuși faptul-de-a-fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]