2,209 matches
-
folosiți stimuli mai direcți pentru a verifica sentimentul fericirii pe care oamenii îl percep. De exemplu Veenhoven afirmă că întrebarea care captează cel mai bine și mai direct nivelul de satisfacție al unei persoane este: „În general, cât ești de fericit? Foarte, destul, puțin sau deloc fericit?”. Într-o altă formă, Andrews și Withey, chiar dacă pun și ei o întrebare directă, își concentrează atenția asupra sensului general al vieții: „Cum te simți privind la viața ta în general?”. Un alt instrument
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
se transforme. 3. Firul roșu al fericirii: De la comuniunea cu Dumnezeu la iubirea pentru ceilalți Tocmai prin raportul cu Dumnezeu individul își modelează propriul mod de a fi fericit și, în cadrul vieții religioase, propria modalitate de a fi un consacrat fericit. „Numai în credință omul poate să avanseze spre dimensiunea cea mai înaltă «ultra-umană»”. O viață bazată pe răspunsul vocațional cere această deschidere față de Dumnezeu, care se revelează celui care-L caută ca izvor de sens pentru propria viață. Astfel, prezența
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
mătasea îl încurajează, își dă seama că are un chiloțel neglijabil. - Nebuno! Și își continuă cercetările, o atinge ușor, nu s-a îngălbenit și a lăsat mâna s-o mângâie în voie: Cred că aici ai ascunse fițuicile! Râd amândoi fericiți, se sărută din nou și merg încet spre parc. - Mi-ar place să mergem așa, îmbrățișați, o veșnicie mă simt golașă lângă tine, nu mai doresc nimic! Eram în clasa a 8-a când ne-am mutat aici și<.m-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și sufletul, atunci doamna e fagur de miere. - Alecule, zice[a] ea-ncet, uită la amorul meu, crezi tu că-n el consistă fericirea? Adu - ți aminte numai de copilăria noastră. Tu sărac, eu asemenea, și cu toate astea ce fericiți am fost. Astăzi stăm mult mai bine, se-ntîmplă supărări, ce-i drept, dar merită ele să-ți amărăști sufletul tău, sufletul tău, dulcele meu amic, care ești atât de bogat de fericire? - Nu, nu merită să se supere cineva, zicea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și la fiica ce i-a mai rămas. O Dumnezeul[e], nu sunt egoist, dar cu toate astea tu știi că eu aș fi vrut ca astlaltă... - Taci, zisei eu, nu face un păcat. Astlaltă poate asemenea să facă un fericit, Ioane! E tot așa de frumoasă și pare-se tot așa de bună... Dar, în fine, aidem. Ajunși la casa bătrânului, intrarăm în odaia încălzită și familiară. Bătrânul sta, în durerea lui, mut, în fotoliul cel vechi, cu capul plecat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prin părul *** și negru* se strecurau galbene și albastre flori de câmp, ochii ei străluceau mai vii și zâmbetul ei părea mai vesel. Am șezut alături cu ea și, luîndu-i [mîna ], i-am spus încet: - De-ai ști cât de fericit m-aș simți când te-aș putea numi sora mea. Ești de-o tristeță așa de frumoasă încît pare-că ai fi un vis al înnoratului meu suflet. Mâna ei tremura într-a mea, ea roși ușor și-și plecă ochii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
când în când cu șireție, uitîndu-se c-o galișă voioșie și pe ascuns în fața companionului ei... ochii ei căprii erau viață, bucurie, naivitate... Ah! gândi el și-i privi... cum [nu] am tinerețea lor sufletească... cum nu sânt ca ei... fericiții! Spre sară veni de Lys să-l ia din nou... - Nu mă mai duc... nu voi s-o mai văd... - Nu vei mai vedea-o, îți promit... - Atunci... atunci, haide! După ce-i legă ochii, ei ajunseră iarăși cu sania în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aceeași convingere cu privire la subiectul teofaniilor, în care teologii citeau nestingherit revelația lui Hristos. Atât pentru Arie, cât și pentru Grigorie de Nyssa, proorocul Moise a vorbit pe muntele Sinai cu Dumnezeu Cuvântul. Aceasta va fi poziția ortodoxă rămasă intactă până la Fericitul Augustin 4. Cu toate acestea, unitatea revelației aceluiași Dumnezeu depindea de înțelesul dat dumnezeirii lui Hristos. Este Cuvântul - subiectul teofaniilor veterotestamentare - divin prin participare, sau prin consubstanțialitate deplină cu ființa Tatălui? La această întrebare, Scripturile nu mai puteau fi prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
perioada interbelică de scolasticismul neotomist leonin - într-o direcție care să vroia să îmbine înțelepciunea nestemată a izvoarelor biblice și patristice cu dificilele revendicări intelectuale și existențiale ale lumii postbelice. Operele teologice ale unor personalități ca Sfântul Grigorie de Nyssa, Fericitul Augustin sau Nicolaus Cusanus au atras, în mai multe rânduri, atenția lui Milbank. În ceea ce privește orientarea sa filozofică, J. Milbank și-a arătat de timpuriu interesul pentru tradiția continentală, privilegiind acele momente care stau la cumpăna timpurilor moderne: teza doctorală despre
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, veghind continuu la educarea acestuia, „a fost cea care, prin puterea exemplului personal a reușit să-l ducă pe Sfântul Constantin pe drumul botezului creștin.” Un alt exemplu de mamă creștină este Monica, mama Fericitului Augustin, care atunci când fiul său rătăcea pe căi pierdute, plângea și se ruga lui Dumnezeu pentru el. Referitor la acest lucru, Sfântul Ambrozie exclama: „Nu se poate să piară copilul atâtor lacrimi!” La fel de rugătoare a fost și Antuza, mama Sfântului
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
ameninți cu un foc ce arde un timp și apoi se stinge, pentru că nu cunoști focul judecății viitoare și al osândei celei veșnice care e rânduit celor nelegiuiți. Dar de ce întârzii? Fă ce vrei!”. Acestea și alte multe zicându-le, fericitul Policarp „s-a umplut de curaj și de bucurie, iar fața lui strălucea de farmec încât nu numai că nu rămăsese doborât de atâtea amenințări, ci dimpotrivă tocmai proconsulul a fost cel care și-a ieșit din fire”<footnote Eusebiu
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și Anca Manolache, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Ștefan Alexe, în PSB, vol. 75, Editura IBMBOR, București, 1998, p. 419. footnote>. Pe fericitul martir Carp, proconsulul, stând pe scaunul de judecată, l-a întrebat care-I este numele. „Fericitul a spus: «Numele meu cel dintâi și ales este cel de creștin, iar dacă întrebi de numele pe care-l port în lume, acesta este Carp». Proconsulul a spus: «Îți sunt cunoscute poruncile împăraților despre datoria de a cinsti pe
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
adevărata credință va birui furia sălbăticiei. Poți să-mi iei viața, dar credința nu!»”<footnote Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Iacob și despre viața cea fericită, cartea a doua, 46, în PSB, vol. 52, p. 290-291. footnote> Unii martiri, precum fericitul Gordie nu numai că erau departe de gândul de a da înapoi și de a se teme de chinurile ce-i amenințau, încât le chemau spre ei și spuneau: „«Pentru ce șovăiți? Pentru ce stați? Să-mi fie scrijelat trupul
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
voi vedea bunătățile drepților! Este curată nebunie să-ți aduci cu măiestrie asupră-ți pierdere și să-ți procuri, cu șiretenie și viclenie, osânda veșnică»”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 532. footnote>. Celor care îl sfătuiau pe fericitul Gordie să-și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea: „«Limba zidită de Hristos nu poate rosti ceva împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre îndreptățire, iar cu gura mărturisim spre mântuire». (Rom. 10, 10)”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
înainte, ci li s-a tăiat capul direct întrucât prefectul însuși s-a rușinat să le chinuie mai mult căci își dăduse seama că a fost învins de niște femei”<footnote Ibidem, cartea a șasea, XLI, 18, p. 262. footnote>. Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, în Istoria bisericească, menționează un episod de-a dreptul mișcător. Astfel, citim că după ce unii dintre mărturisitorii credinței au ajuns la locul acela unde obișnuiau să pedepsească pe răufăcători, cel mai în vârstă decât ceilalți a rugat
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
a oprit măcelul pentru că era plin de invidie și nu putea suporta slava acestor atleți ai credinței. Nu a îngăduit totuși ca aceștia să locuiască în orașe, ci i-a trimis în ținuturile cele mai îndepărtate ale stăpânirii romanilor<footnote Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria bisericească, cartea a III-a, 17, 6-8, traducere de Pr. Prof. Vasile Sibiescu, în PSB, vol. 44, Editura IBMBOR, București, 1995, p. 146. footnote>. Demn de menționat este și martiriul fraților Macabei, amintit în Vechiul Testament, însă
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
martiriu, cap. XXV, în PSB, vol. 8, p. 371. footnote>. Interesantă este și mărturia Sfântului Ioan Gură de Aur care subliniază ca de multe ori cu impetuozitatea unui temperament vulcanic un lucru de-a dreptul insolit și minunat despre martiriul fericitului Roman. Acestuia din urmă, „i-a fost tăiată limba trupului, dar limba harului a venit în gura fericitului. Trupul, silit fiind de cuțit și-a pierdut mădularul lui, dar harul n-a îngăduit ca trupul să piardă, o dată cu limba, și
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Aur care subliniază ca de multe ori cu impetuozitatea unui temperament vulcanic un lucru de-a dreptul insolit și minunat despre martiriul fericitului Roman. Acestuia din urmă, „i-a fost tăiată limba trupului, dar limba harului a venit în gura fericitului. Trupul, silit fiind de cuțit și-a pierdut mădularul lui, dar harul n-a îngăduit ca trupul să piardă, o dată cu limba, și vocea. De aceea, ucenicii se bucurau de acum înainte de o învățătură mai duhovnicească; nu auzeau ca mai înainte
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
odihna de pe urma chinurilor ține veacuri fără de moarte. Sau, mai bine spus, chinurile nu au fost dureroase nici chiar o clipită de vreme pentru mucenici, căci „ei priveau la bunătățile cele viitoare și aveau ochii ațintiți la împărțitorul de răsplăți. Iată, Fericitul Ștefan nu vedea ploaia de pietre, pentru că se uita la Hristos cu ochii credinței (Fap. 7, 55-58); în loc de pietre, număra răsplățile și cununile”<footnote Idem, Cuvânt la Sfinții Mucenici, I, în vol. cit., p. 450. footnote>. Așa au dat mărturie
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în vorbe, fie în fapte, martirii nu și-au schimbat hotărârea pentru că «iubirea desăvârșită alungă frica» (I In. 4, 18)”<footnote Ibidem, cartea a opta, X, 2-3, p. 324. footnote>. Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească, ne amintește și de fericitul Potin, căruia îi fusese încredințată păstorirea episcopiei de Lyon, fiind atunci în vârstă de peste 90 de ani și foarte slăbit cu trupul, încât din cauza slăbiciunii trupești abia mai sufla, întărindu-se prin râvna duhului de dorința pentru mucenicie, a fost
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
îl însoțea intonau cele mai deosebite strigăte, parcă ar fi adus tocmai pe Hristos Însuși. Oricum și el a adus o bună mărturisire (I Tim. 6, 13)”<footnote Ibidem, cartea a cincea, I, 29-30, p. 185. footnote>. În Istoria bisericească, Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului ne aduce în atenție martiriul Sfântului Teodor și lucrurile minunate și înfricoșătoare petrecute cu dânsul. Împăratul păgân Iulian Apostatul a poruncit ca Teodor să fie scos din închisoare. Acesta era numele acelui tânăr luptător curajos pentru Adevăr
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
rece și care îl îndemna să aibă curaj. De aceea, când au încetat suferințele, a spus că nu s-a bucurat, ci s-a întristat, căci, zicea că (a dispărut) l-a părăsit Cel care îi aducea mângâierea sufletească<footnote Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, op. cit., cartea a III-a, 11, 3, p. 140. footnote>. Și Sfântul Arhidiacon Ștefan - întâiul mucenic, pe când primea lovituri mortale cu pietre, vedea cerurile deschise și pe Iisus stând de-a dreapta Lui Dumnezeu (Fap. 4, 55). De
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
data de 2/14 august se vestește nașterea principelui de coroană al Serbiei. Facerea princesei a fost grea și s-a întîmplat pe la 6 oare dimineața, la 10 ore o sută și una bătăi de tun au anunțat capitalei acest fericit eveniment, pe la 12 casele erau împodobite cu flamure naționale. Ministerul s-a grăbit a aduce felicitările încă în acea dimineață, iar corpul diplomatic a doua zi. Nașul pricipelui născut va fi țariul Rusiei, deci botezul se va amâna până la sosirea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
STUDIUL LIMBEI ROMÎNE... "] Pentru studiul limbei române nu-i necesară cunoașterea celei latine clasice, cu care a noastră abia are legături. Iar cea latină vulgară, respective dialectele la care a dat naștere, chiar dac' ar avea cine le preda în fericitul București, totuși ar fi cu totul de prisos într-un institut ca acela al d-lui Troteanu; așadar jos limba latină. [13 august 1877] DE PE Câmpul DE RĂZBOI ["TELEGRAMELE CELE MAI NOUĂ... Telegramele cele mai nouă arată că corpul de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de ele: „Eu nu-s dintre aleși, slăvite fețe,/ Ci vreau să-nchin a vieții mele floare/ Căsătoriei celei roditoare.”297 Adjectivul ultim se referă doar la propriile plăceri. Este cert faptul că înțelege greșit citatele biblice, cât și recomandările Fericitului Ieronim, deoarece acestea nu condamnă nimic, așa cum i se părea femeii, ci doar recomandă (Sfântul Pavel doar a indicat castitatea ca pe o stare privilegiată, nu a făcut din ea un comandament) și fac o ierarhie a genurilor umane și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]