2,253 matches
-
revolver. Zâmbi. Dinții ei mici și ascuțiți străluciră scurt. Să fie bine înțeles: Carmen Sternwood nu era nici pe departe o ființă neatrăgătoare. Portretul ei, adus la cunoștința cititorului încă din primele paragrafe ale romanului, ne înfățișează o tânără absolut fermecătoare: Avea douăzeci de ani, un trup mic și delicat, deși părea voinică. Purta pantaloni albastru-deschis și o prindeau bine. Când pășea, părea că plutește. Părul castaniu și fin era tăiat mult mai scurt decât cerea moda zilei, a buclelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
între comportamentul scriitorului și cei doi protagoniști, Roger Wade și Terry Lennox, care lasă scrisori de adio fără a-și pune, însă, capăt zilelor.) Natasha Spender - soția marelui poet Stephen Spender, pianistă și autoare, la sfârșitul anilor ’90, a unei fermecătoare cărți, Un jardin anglais en Provence - este centrul grupului de femei care l-au preluat, pline de energie, pe Chandler în intervalul sejurului englez. În această calitate, ea a reușit să pătrundă în universul obsesiilor și fantasmelor scriitorului, urmărindu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fără obiect - al unui spleen pe care Marlowe îl poartă după sine pe circumferința „unui fel de ritual fără țintă”. Iar în mijlocul tuturor acestora se află aceeași incontrolabilă Carmen. Mezina familiei Sternwood ilustrează una din postúrile demonismului ascuns sub chipul fermecător al unei ființe îngerești. Ipostaza e tipic romantică, îmbogățită însă cu aromele perversiunii moderniste: violența criminală a lui Carmen nu este doar un reflex al nebuniei, ci consecința logică a nevrozei obsesionale de care suferă. Fericită doar în actul acuplării
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
istoria aceea de la... cum ați spus, de la Katyn. Ce întâmplare neplăcută! Rețineți, eu n-am avut niciodată încredere în polonezi. Da, numai că acolo, rușii au fost cei care i-au... — Știți, fiica mea are o prietenă rusoaică, o tânără, fermecătoare, foarte cultivată, vorbește trei-patru limbi și cunoaște lumea întreagă. Va trebui să faceți odată cunoștință. Și pe deasupra e violonistă... Când am aflat amănuntul ăsta, am urmărit neatent restul povestirii. Violonista afirma: „Râcâie puțin rusul și-ai să dai peste un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nădăjduit al făgăduinței, în capcanele unor succesive dictaturi devastatoare (carlistă, antonesciană, comunistă). Protagonistul, Iancu Paticina, om cu orientare de stânga (în sensul vest-european al cuvântului), sfârșește la Canalul Dunăre-Marea Neagră, în grele suferințe și umilințe. În acest cadru narativ - cu fermecătoare coborâri în mentalitatea arhaic-pastorală și în viziunea mitic-folclorică -, autorul dă viață unei multitudini de personaje de o mare bogăție sufletească. Se rețin în special figurile feminine, dotate cu forță caracterologică și diversitate a reacțiilor. Proză de factură rebreniană, cu neașteptate
CANDROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
somnului intrase cineva în cameră, se uitase la ceasul de mână lăsat pe masă, poate, și la ea, dacă doarme întradevăr. Somnul o cuprinsese din nou. Areea visa, apoi se trezi brusc. O pupă pe mătușa și ieși în grădina fermecătoare, unde cântau într-o ritmicitate imperturbabilă turturelele. În mijlocul grădinii se înălța o vază uriașă, sculptată din piatră, cuprinsă în brațele sălbatice ale unui trandafir alb. Poezia locului era imortalizată și în fotografii, ea așezată în vaza aceea specială, când emana
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
rău... albul este imaculat, rar îl găsești, iar negrul este culoarea tristeții, fugi din calea ei. -Vrem la părinții noștri, strigară fetele după un timp însemnat. -Numaidecât, le răspunse Peter Pan, personajul nostru binevoitor, vă mai duc într-un loc fermecător, apoi vom ateriza în brațele părinților! -Și unde credeți că le-a dus în zborul lui? Sus, în vârful fântânii arteziene și le ținea acolo pe ambele fetițe pe un jet de apă, până ajunseră părinții lor și făcuseră niște
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o carte. ― Am examen mâine, Îmi spuse. Trebuie să Învăț. ― Eu sunt În clasa a doua, i-am spus. ― Doar Într-a doua? Eu aș fi zis că ești cel puțin la liceu. I-am tras zâmbetul meu cel mai fermecător. ― Probabil din cauza sângelui tău de Ptolemee. Numai vezi să te ferești de bărbații romani, bine? ― Ce? ― Nimic, regină mică. Te necăjesc doar. Râdea acum, un lucru pe care nu-l făcea prea des. Chipul i se luminase. Și dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Francine evadase și ea În felul ei. Un șofer de taxi o deflorase la cincisprezece ani și nu vedea de ce-ar fi refuzat și altora corpul ei atrăgător, de ce nu s-ar fi folosit, față de bărbați, de zâmbetul ei fermecător. Până la urmă, nu reușise și ea În viață? Proprietara casei din Vichy avea un cont gras În bancă și sora ei cea mică, Întoarsă acasă, Își etala opulența În cel mai bun salon de cosmetică din oraș. Lecoeur nu simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
azi este începutul noii mele vieți, și-mi pot permite să fiu un pic extravagantă. Aș putea să fac și niște cumpărături, pentru că este abia 5.45, iar magazinele vor fi deschise pentru încă puțină vreme și mă tentează cu fermecătoarele lor exponate din vitrine. Dar mai întâi la librăria Waterstone, unde e întuneric, răcoare și liniște, și unde pot respira aerul reverenței iar senzația de calm pune stăpânire pe mine. Cărțile pot fi ele tratația mea deosebită, dar abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vedete în ascensiune, cu cei care vor să fie celebri și se agață de fiecare cuvânt al ei, care-i hrănesc aura de putere ce-o înconjoară. Nu e însă obișnuită cu tipi ca Ben, adică nu cu bărbați politicoși, fermecători și prietenoși, dar care nu reacționează în nici un fel la flirtul ei fățiș. Chiar săptămâna trecută l-a chemat la ea ca să-i spună că ar trebui să meargă să bea ceva împreună, ca să discute despre cum merge emisiunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
jumătatea felului principal - când Diana și-a pus jos cuțitul și furculița și s-a aplecat spre el. ― Ben, spuse ea cu ceea ce spera să fie o voce îngroșată, profundă. Nu mi-e dat să întâlnesc prea des bărbați așa fermecători ca tine. ― Mersi, Diana. Să mai luăm niște apă minerală? ― Ben, spuse ea din nou. Ceea ce încerc eu să-ți spun e că... ― Ospătar? Ben se uită disperat în jur după un ospătar; Diana suspină și se lăsă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ai pune centura, spune Simon zâmbind. Suntem pe cale să aterizăm. ― Nu vreau să aterizez, se vaită Ben. Vreau să rămân în acest avion pentru totdeauna. Stewardesa trece pe lângă ei și-i zâmbește lui Ben, care-i răspunde cu cel mai fermecător zâmbet și se întoarce la Simon. ― Vezi despre ce vorbesc? Femei frumoase, șampanie pe gratis, mâncare delicioasă. ― Tu îți poți permite să mergi cu clasa business, mormăie Simon. Cu salariul meu de două parale, aș ajunge la clasa vitelor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de inaugurare a lucrărilor de modernizare, "Majestățile Lor au fost întâmpinate de d. C. Stoicescu, ministrul Lucrărilor Publice"1948. După sosirea în port, familia regală se instalează în pavilionul special amenajat care oferea o priveliște "cum nu se poate mai fermecătoare (...) o mulțime nesfârșită de lume, sute și mii de steaguri și stegulețe, care fâlfâie de pe case și stâlpi"1949. După încheierea slujbei religioase, " d. ministru Stoicescu citește documentul inaugurării lucrărilor"1950, ulterior, acest document fiind semnat de către "Majestățile Lor, de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tânăr ca un paj - Și adânc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți Cum vieața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale, Ai vedea în ea crăiasa lumii gândurilor tale, Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene, Ți-ar părea mai mândră decât Venus Anadyomene, Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
plângea foarte ușor din tot felu’ de nimicuri fără importanță. O istorie naturală a morților Am fost mereu de părere că războiul, ca obiect de observație pentru un naturalist, a fost neglijat. De la răposatul W.H. Hudson ne-au rămas fermecătoare Înregistrări cu sunet ale florei și faunei din Patagonia, reverendul Gilbert White ne-a transmis niște Însemnări foarte interesante despre pupeze, rezultate În urma ocazionalelor și neobișnuitelor vizite ale domniei sale În Selborne, iar episcopul Stanley ne-a lăsat o valoroasă, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
venea pe la ei, așa cum vine pe la toți copiii care vor să se facă mari. Nimeni nu-l vedea, căci el e năzdrăvan, însă, cum venea moșneagul, îl simțeau pe dată. Pentru că: Moș Ene le presăra pe la gene parfum de floare fermecătoare, zvon de soare și de cânt, s-adoarmă cât mai curând. „Oare, micii mei năzdrăvani ce fac?” se ntrabă bunica și privește, iarăși, mai cu atenție spre pătucurile unde Sorin și Sorina stau cu ochii închiși. Mulțumită, bunica zâmbește. „Moș
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de toamnă Elena Marin Alexe Pe unde umbli, toamno, mesteacănul doinește Și plânge pe răcoarea ce tremură-n amurg. La margine de lume, cântată românește, Sau în adânc de suflet, când lacrimile curg. Ce taină te-nconjoară și îți îmbrățișează Fermecătoarea haină de galben călător? Ard stele și miresme pe roua ce oftează, Tânjind la hoinăreală alăturea de-un nor. Pe ce meleaguri, oare, cutreieri ostenită, Aprinsă în culoarea merelor aurii? Te caut cu privirea, de lacrimi răscolită, În frunza ce
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
procură asemenea clipe plăcute, dacă știi încotro să privești și să înțelegi ceea ce vezi. Monotonia zărilor e numai aparentă. Se plictisește acela care s ar plictisi și pe marginea căldărilor din munți, cu apa limpede a tăurilor. Tabloul cel mai fermecător, o feerică apoteoză a luminii variate, tot cerul cu soarele îl procură. Răsăritul și mai ales apusul de soare de câmpie, merită anume drum ca să-l vezi.” (Ion Simionescu) În lunci Și în Delta Dunării Citiți cu atenție textele: „ Delta
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
clișeul făcut să atragă turiștii către orice loc, de la Tibet la Titicaca, Shangri-La - avanpostul cocoțat În vârf de munte, ireal de frumos, aproape imposibil de atins și de altfel foarte scump când ajungi totuși acolo. Pentru urechea turistului, cele mai fermecătoare cuvinte sunt: „rar, retras, primitiv și ciudat“. Dacă serviciile sunt proaste, dați vina pe altitudine. Acest nume incită atât de mult fantezia Încât chiar În acest moment, muncitori, buldozere și betoniere trebăluiesc de zor ca să amenajeze un cătun lângă granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și nu braconierii și cartușele folosite de la baza copacului. În Birmania, În ciuda poveștilor triste, Încă te mai poți bucura de ceea ce se află În mâna dreaptă: arta, În primul rând, festivalurile și Îmbrăcămintea tradițională a diferitelor triburi, gestul religios și fermecător de a-ți scoate Încălțările Înainte de a intra Într-un templu. Asta le place vizitatorilor, acest romantism rustic, acest pitoresc Învechit, lipsa cablurilor de electricitate, a stâlpilor de telefon sau a antenelor parabolice care ar putea umbri peisajul. Caută și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din tec care porneau dinspre doc precum picioarele unei insecte. Strigăte de Încântare răsunară pe măsură ce se apropiau de locurile de cazare. Așa mai zic și eu. Seamănă cu niște colibe tiki. —Adorabil! Într-adevăr, bungalow-urile aveau o Înfățișare rustică și fermecătoare. Bennie intră În căsuța lui. Interiorul era din Împletitură de ratan, podelele erau acoperite cu preșuri de cânepă, iar paturile identice joase erau Îmbrăcate În așternuturi albe simple de in și acoperite cu o plasă din voal pentru țânțari. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lagunei, nu departe de port. Greci, turci, tătari, evrei și armeni, aduși aici de nevoi uitate de generații, împinși de prigoane sau ademeniți de un trai mai dulce și câștiguri mai mari, populau claie peste grămadă acest Babilon bezmetic și fermecător. Mirosurile de pește, șașlâc și năut se amestecau cu aburii groși ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde se adunau separat, fiecare după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu există o minciună dedesubt. Ioana apăruse fără gesturi, căci se apropiau și alții de noi, cu ochii, cu gura, cu mâinile, cu toată carnea către mine. Mă întreb dacă eu aș fi în stare de o asemenea dăruire totală, fermecătoare, ce face fericit și pe cel de unde pornește și pe cel către care pornește. Întotdeauna, sub orice inițiativă a mea, cea mai spontană posibilă, surprind și instinctul de a mă analiza. Nu știu cum mă prezentam în fața Ioanei, dar ea era prea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și la mers, pricepere cum să puie pe ea cea mai neînsemnată haină. În costumul ei de baie, bleumarin, cu câteva desene roșii, cu o mică pelerină pe care o lasă lângă noi, cu o scufiță amuzantă, e o apariție fermecătoare. Ce plăcere să o privești pătrunzând încet, scufundîndu-se, făcând roate, pe o parte, pe spate, pe pântec, îndepărtîndu-se sau jucîndu-se în preajmă, multă vreme, neobosită, părcă desen desprins dintr-o revistă de mode franțuzească. Apoi, când iese, se trântește lângă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]